14,427 matches
-
se încălzească, se poate forma un taifun. Arată cu capul înainte și adaugă cu umor: Din fericire, ne aflăm în apropierea unei insule. —Unei insule? protesta Oripo. Asta da insula. Insula celor mai crânceni dușmani ai noștri. —Cel mai mare dușman al nostru continuă să fie Teatea Maó, observă Miti Matái. Și după aceea taifunul. Dar, în același timp, ei sunt și cei mai mari dușmani ai Te-Onó, iar cel mai bun lucru pe care-l putem face este să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
protesta Oripo. Asta da insula. Insula celor mai crânceni dușmani ai noștri. —Cel mai mare dușman al nostru continuă să fie Teatea Maó, observă Miti Matái. Și după aceea taifunul. Dar, în același timp, ei sunt și cei mai mari dușmani ai Te-Onó, iar cel mai bun lucru pe care-l putem face este să ne aliem cu unii împotriva celorlalți. Să ne aliem cu Te-Onó? Dar sunt niște sălbatici! Tané să ne ferească! rase celălalt. În nici un caz nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
strâmtoarea vestică, înainte să intre în câmpul vizual al celor care soseau dinspre răsărit. La patru mile depărtare de coastă, Miti Matái ordona oamenilor să lase vâslele și să aștepte. Tapú Tetuanúi ar fi dat oricât ca să le vadă fetele dușmanilor lor, atunci când aveau să descopere că asupra insulei lor se abătuse un blestem sub forma unui uragan, urmat de altul și mai cumplit, în chipul unor războinici dornici de răzbunare; să privească, de asemenea, cum le dispare de pe chip bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Noii Guinee până pe cele ale Americii, asasini fără suflet, pe ale căror chipuri desfigurate se putea citi acum totală lor neputința, în timp ce ochii le aruncau scântei de ură. Din când în când își arătau dinții galbeni, dându-le de înțeles dușmanilor lor că mai devreme sau mai tarziu îi vor devora. Schimbul de prizonieri se făcu rapid și eficace. Roonuí-Roonuí le ordona apoi vâslașilor să-și arunce pagayas 1 în apă, ca să-i oblige să piardă ceva timp recuperându-le, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
concentra asupra acestei noi probleme și să poată evalua adevărată gravitate a situației în care se găsea acum Marara. Mai rămăsese doar o oră și ceva până la căderea serii, dar era evident că, în ritmul incredibil în care se apropiau dușmanii lor, aveau să îi ajungă înainte ca întunericul nopții să le vină în ajutor. Nu bătea decât o briză slabă, în direcția țărmului, iar marea era calmă, ca și cum forțele naturii ar fi hotărât să se alieze de această dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nave, ai căror ocupanți încetaseră să mai vâslească. Miti Matái îi făcu un semn lui Tapú Tetuanúi să-i dea o mână de ajutor cârmaciului. Fu un spectacol unic, copleșitor și fascinant. Cand ajunseră la vreo sută de metri de dușmani, Navigatorul-Căpitan strigă din nou: —Toți la tribord! Cârmiți spre tribord!... Catamaranul începu să vireze într-un unghi de patruzeci și cinci de grade. Pierdea viteza văzând cu ochii, insă impulsul inițial îi permise să alunece că o pala de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
i se formaseră începeau să supureze. Cu puțin timp înainte de răsăritul soarelui, căpitanul ordona să se oprească navă și să fie demontate catargele, ordonându-le tuturor să se întindă pe punte până când gărzile se vor asigura că nu se zărește dușmanul. Cu cât avem mai putina înălțime și cu cât stăm mai nemișcați, cu atat le va fi mai greu să ne localizeze. Și, cel mai important, să nu iasă nimeni pe punte cu vreun obiect care poate reflectă lumina soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
însă numărul imens de găuri din exterior le permitea să-și formeze o idee clară cu privire la gravitatea pericolului prin care trecuseră, cât timp navigaseră în mijlocul oceanului. Totuși, Miti Matái știa foarte bine că aerul, căldura și lipsa de umezeală erau dușmanii de moarte ai Niho-Nui, care, în mai puțin de douăzeci și patru de ore, începură să se desprindă precum fructele coapte, căzând apoi imediat pradă unui adevărat stol de păsări, care păreau încântate de această hrană respingătoare. De fapt, o numeroasă familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
am putea să mai dormim niciodată în pace. —La asta nu m-am gandit, recunoscu scufundatorul dus pe gânduri. Și e posibil să ai dreptate. Sigur că am, insistă Tapú Tetuanúi. Hiro Tavaeárii m-a-nvățat că cel mai mare dușman este de obicei cel de-același sânge cu tine, iar Bora Bora s-ar pomeni, dintr-odată, ca cel mai mare dușman este propria-i regina. Clatină încă o dată din cap. Ar fi nu numai periculos, ci mai ales deprimant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să ai dreptate. Sigur că am, insistă Tapú Tetuanúi. Hiro Tavaeárii m-a-nvățat că cel mai mare dușman este de obicei cel de-același sânge cu tine, iar Bora Bora s-ar pomeni, dintr-odată, ca cel mai mare dușman este propria-i regina. Clatină încă o dată din cap. Ar fi nu numai periculos, ci mai ales deprimant. Și ce s-a gandit Miti Matái să facă cu ea? Nu știu, recunoscu sincer băiatul. Și cred că, de fapt, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu care destinul le-a presărat drumul. Dar nu era așa. Faptul că au construit o navă fabuloasă, că au ajuns la capătul celălalt al celui de-al Cincilea Cerc, că au trecut printr-un taifun și și-au învins dușmanii, recuperând tot ce le fusese furat, cu costul vieții unor tovarăși dragi, părea să nu fie de ajuns pentru zeii neînduplecați, care, la fiecare pas, se distrau ridicându-le în față un nou obstacol, mai mare decât cel anterior. Taaroa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
convins că timpul când s-a aflat la comanda rămăsese definitiv în urmă. Judecând după atitudinea să, s-ar fi putut crede că singura lui intenție era să le arate drumul de urmat pentru a termina o dată pentru totdeauna cu dușmanii lor, lăsând însă clar să se înțeleagă că dacă îl ascultau sau nu era deja o problemă care ieșea din atribuțiile lui. Probabil că Tané îi trimisese deja un ultimatum. Cand se convinse că totul era pregătit pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lumii înconjurătoare. —E foarte posibil să sosească mâine, spuse. De ce?... întreba imediat Roonuí-Roonuí. Pentru că peste trei zile o să fie luna plină, iar ei știu că nu ne place să navigam cu luna plină. Zâmbi, ca și cum l-ar fi amuzat intențiile dușmanilor. O să aibă nevoie de cel putin o zi ca să-și scoată navele pe uscat și să le-ascundă, căci, desi cea mai mare problemă a lor este să scape de NihoNui, daca nu mă-nșel o să-ncerce să ne pregătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-vă bine dacă n-ați lăsat ceva care ne poate da de gol, fiindcă sălbaticii ăștia sunt niște vânători înnăscuți, obișnuiți să ia urma prăzii. În noaptea aceea, nimeni nu dormi în insulița, în parte datorită tensiunii la gândul că dușmanul se apropie, dar și pentru că încercau să-și amintească ce făcuseră în timpul de când sosiseră acolo. Din fericire, polinezienilor nu le place să pătrundă în interiorul insulelor, nici să se cațere pe crestele munților, ducându-și, în general, viața cotidiană pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
către gură lagunei situate pe partea cealaltă a insulei, față de cea în care se ascundeau catamaranele Te-Onó. Cu luna care lumina acum puternic, silueta Mararei deveni curând vizibilă pentru gărzile de pe creasta, care nu-și putură stăpâni entuziasmul văzând că dușmanii lor încercau să profite de nopțile cu luna plină pentru a scăpa de distructivii Niho-Nuí, căci, gândeau ei, ca niște excelenți marinari ce sunt, au fost în stare să găsească singură insula care există pe zeci de mile de ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
avea în fața două posibilități: fie să-și lanseze la apă navele, ca să închidă cu ele intrarea în laguna și să blocheze astfel în interior Peștele Zburător, fie să iși distribuie războinicii prin desișurile de lângă apă, de unde să poată navali asupra dușmanilor în clipa când aceștia vor fi pus piciorul pe nisip. Analiza poziția lunii, calcula timpul de care dispunea și - așa cum calculase și Miti Matái mai devreme - ajunse la concluzia că acesta nu era de partea lui. Luna avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
le tragă pe plajă și să pornească la atac, iar eficacitatea acestui atac depindea după aceea de forțele vâslașilor lui, care ar fi fost deja istoviți. Riscă de asemenea că exploratorii, pe care fără îndoială că avea să-i debarce dușmanul, să își dea seama de manevră, ceea ce le-ar da timp suficient ca să fugă, iar navă lor se dovedise extrem de rapidă chiar și numai cu foarte puțin vânt. Deocamdată nu sufla nici un vânt și nici nu părea că se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apariția la orizont și, cum acesta era semnalul convenit, Roonuí-Roonuí și cu războinicii lui porniră în liniște către locul unde erau ascunse catamaranele, pe care, contrar așteptărilor lor, le găsiră fără nici o pază. Era clar că Te-Onó erau convinși că dușmanii lor se găsesc pe partea cealaltă a insulei, la bordul unei nave, astfel că nu-și luaseră nici elementară precauție de a menține o santinela lângă ambarcațiuni; nici pentru o clipă nu le trecuse prin minte că cei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să rămână unde era, sperând că de data aceasta cei din Bora Bora vor debarca, sau să profite de cele două ore de întuneric care rămăseseră până la răsăritul soarelui pentru a scoate navele din ascunzișurile lor și a-și surprinde dușmanii, atacându-i din două părți. Ar fi foarte greu să ne ascundem atât de bine încât să nu ne vadă exploratorii dacă vor debarca ziua, argumenta cel mai bătrân dintre locotenenți. Și, în cazul acesta, o să ia un avans considerabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
așteptat să bată în acea zi, așa că singura posibilitate de salvare era să se depărteze cât mai repede. În ciuda eforturilor femeilor, Te-Onó câștigau teren văzând cu ochii, însă acest lucru nu părea să-l îngrijoreze pe Navigatorul Căpitan. Știa că dușmanii lor se găseau la limita forțelor după ce se chinuiseră aproape două ore, târând pe nisip ambarcațiunile grele, si ca nu puteau menține ritmul acesta multă vreme. Deocamdată, căpitanul Mararei reușise ceea ce-și propusese la început: să se depărteze cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mult în ocean. Însuflețiți de ușurință cu care câștigau teren și de strigătele lui Octar, care se urcase pe prova celei dintâi nave, Te-Onó își dublară eforturile, transpirând și icnind, convinși că, în curând, îi vor ajunge din urmă pe dușmani, îi vor măcelari pe bărbați și le vor violă pe femei. Victoria finală era aproape. Între Octar și pupă Mararei nu mai rămăseseră decât trei sute de metri, cănd Miti Matái ordona cu un calm absolut: —La o parte femeile! Bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să se apropie. În timp ce apă pătrundea nestingherita în carenele catamaranelor care străbătuseră fără probleme toate marile, regele Octar, neînvins până atunci, se întreba cum e posibil să se întâmple așa ceva. Unde greșise? Când avuseseră ocazia să-i saboteze navele niște dușmani care s-au aflat tot timpul în fața lor, în mijlocul lagunei? De ce îl abandonaseră într-un mod atât de nedrept zeii strămoșilor lui? Marara se apropia tot mai mult. Cea de a doua navă, care era într-o stare mai proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ochi injectați și cu fardul întins peste tot de lacrimi. Privind în urmă, bătaia aia de puicuțe aproape le-a compromis întreaga misiune. Țara asta nu poate câștiga nici un război fiindcă tot timpul ne batem între noi în loc să luptăm cu dușmanul. Așa și Congresul când nu lasă armata să-și facă treaba. Nimic nu se rezolvă așa. Webber și Flint nu-s oameni răi, ci doar exemple ale tipurilor deasupra cărora încercăm să ne ridicăm. Toată misiunea lor e să rezolve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de dragul unui băiețoi ar fi fost în stare să se sfâșie cu unghiile. Din instinct, se ferise de anturajul lor. Preferase grupul băieților, mai sinceri și mai curajoși în a-și rezolva conflictele deschis, cu mâinile goale. Săreau la beregata dușmanului, gata să-și dea viața pentru cauza în care credeau. Fetele erau invidioase și răzbunătoare și de aceea se ținea departe de intrigile lor. În scurt timp, fenomenul Livianu căpătă o așa amploare, încât rivalitățile se întinseră în mai toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aceea, primul gând de dimineață se îndrepta spre Dumnezeu. Îi mulțumea că se trezise sănătoasă, Îl ruga să vegheze asupra ei, a mamei și a bunicii, să le păzească de orice rău. Deși fusese învățată să se roage și pentru dușmani, orgoliul o făcea ca partea aceasta să fie, uneori, sărită. Bunica îi aducea imediat aminte că ieri a făcut o greșeală, supărându-L pe Domnul și totuși El a trezit-o și i-a dăruit încă o zi. Dacă El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]