2,465 matches
-
inimă se răscoală, care cu poezia cochetează, care a cunoscut în viață și durerea, dar nu și-a pierdut niciodată puterea. Sunt un Eu ca oricine care are complexe, care visează la dimineți perfecte, care-și trage sufletul și cântă duios, dar știe-n viață ce-i urât și ce-i frumos. Sunt un Eu căreia-i place bună seara-n doi, care nu mai vrea doar vânt și ploi, care a plecat la drum c-un singur bagaj, dar nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
cărei inimă se răscoală,care cu poezia cochetează,care a cunoscut în viață și durerea,dar nu și-a pierdut niciodată puterea.Sunt un Euca oricine care are complexe,care visează la dimineți perfecte,care-și trage sufletul și cântă duios,dar știe-n viață ce-i urât și ce-i frumos.Sunt un Eucăreia-i place bună seara-n doi,care nu mai vrea doar vânt și ploi,care a plecat la drum c-un singur bagaj,dar nu și-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
însă nu a a vrut, să profite de slăbiciunea ei. Soarele apusese , cerul devenise sângeriu, o răcoare plăcută îmbrățișase străzile încinse de căldura de peste zi. Frunzele copacilor se mișcau lin, atinse de mângâierea vântului ușor; două păsărele cântau o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă, acum zdrențe, cu un rest de batistă roșie pusă în buzunarul sacoului, având la gât înnodată o cravată slinoasă dintr-o mătase fină, privea
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372935_a_374264]
-
Au fost pe loc cuprinse de panică și teamă, Din cer se coborâse un înger, pe pământ. Geme întreaga zare, cutremură țărâna, În haină ca zăpada și chipul ca de fulger, Înlătură piatra, apoi pe ea se-așează, Femeilor vorbește duios, frumosul înger: „Vă zic să nu vă temeți, căutați pe răstignitul, Isus Cristos nu este, din morți a înviat, Veniți, vedeți mormântul, acolo e doar giulgiul, Cu care Domnul Slavei, a fost înfășurat. Mergeți și dați de veste, pe drumul
MERGEȚI ȘI DAȚI DE VESTE, CRISTOS A ÎNVIAT! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373002_a_374331]
-
altfel acest volum de poezie, primul editat de domnul Ioan Berghian este dedicat mamei și nepotului, Mihăiță, pe care poetul îl numește, „sufletul său.” “ Când râzi, tu plângi și-ascunzi a ta privire, În suflet, când ne strângi la piept, duioasă. Și te prefaci că-i nouă, haina-ți roasă. Țeși timpul peste noi, cu-a ta menire.” A ei chemare “semăn tot mai mult cu mine însumi simt cum se deschid palmele mamei scutură țărână” De sine “Un dor pribeag
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
Lupu Publicat în: Ediția nr. 232 din 20 august 2011 Toate Articolele Autorului MISTER În bob de rouă soarele zâmbește Pe florile înmiresmate, Un fluture cu aripi colorate A lăsat zborul și se odihnește. Un curcubeu se leagănă în zare, Duios o râmdunică ciripește, Iar un castan se pregătește Pentru-a florilor ninsoare! Se scaldă într-un zâmbet efemer. Pădurile, livezile și lacul, A dat în floare liliacul, E-o primăvară plină de mister Rămâi, te rog de fiecare dată Cu
MISTER de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371178_a_372507]
-
tot aduni / zile calme, aspre luni, învrăjbite săptămâni. / Ani frumoși și dureroși îi înnozi și îi descoși, / care-a fost mai dăruit și care mai ostenit... / Doamne, câte-am pătimit! Treci prin poarta de sărut / să privești spre infinit, gând duios și nesfârșit...” Și încă o idee interesantă: “Viața mea, / o galerie cu tablouri vii, / poeme mute de atâta culoare și bucurie!” (Galeria mea cu poeme mute) Nu o dată, viața a fost asemuită unei table de șah, populată cu regi, regine
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > CORNELIU LEU - DORUL DE FĂNUȘ... SAU DESPRE MICIMEA ÎNALTEI PORȚI Autor: Corneliu Leu Publicat în: Ediția nr. 685 din 15 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Un dor duios și adânc de Fănuș mă macină din când în când, devenind chiar mai puternic decât dorul de tinerețile noastre, făcându-mă să-l doresc oricum, numai să-l simt alături: Fie-n momentele de sclipitoare genialitate când lamina ca nimeni
DORUL DE FĂNUŞ... SAU DESPRE MICIMEA ÎNALTEI PORŢI de CORNELIU LEU în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344764_a_346093]
-
Duminica Floriilor: „Curge slova sfioasă atinsă de jar / Și un vers se prelinge pe cană / Un suspin rătăcit răstignit în zadar / Pe o cruce zidită-ntr-o rană // Spală slova păgâne sudalme de șanț / Rotunjit peste ele stă cerul / Și duioase chemări îmblânzite de lanț / Doar năluci să le afle misterul” (Slova). Iubirea este, în accepțiunea poetei, darul suprem oferit de Dumnezeu, este focul din potir care poate fi molcom sau întețit, care poate fi stins și din nou reaprins din
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
rucsac mare și greu... destinul meu se face că nu vede, se joacă printre cercurile albe de nori... și sare ca un iepure de Angora! ce pot să fac, ce pot să aleg din trăirile mele, ochioase, verzi? toate sunt duioase... și copilăroase! nu vor simți niciodată strada pe care merge femeia... și vor plânge, ascunse prin colțuri, așteptarea! cu brațele deschise, luminate, nereidele mă vor chema în stropii de apă de la cascade... 6 octombrie 2008 NEPTUNE THEATRE aș putea să
POEME DE DANIELA VOICULESCU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 5 din 05 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344865_a_346194]
-
dintre cei mari, fi unul mai mic, dar fi sfânt în toate zilele vieții tale!” Amintirile care urmeaza mi-au iluminat cărarea pe care m-a dus providența divină. Chiar și astăzi, simpla lor rememorare îmi umple sufletul cu o duioasa și caldă recunoștință. Dacă și cititorii mei vor simți, măcar în parte ceva asemănător, satisfacția mea va fi deplină. Un copil a stat cu bunica lui într-o după-amiază însorită în interiorul unei catedrale. Lumină pătrundea multicolor prin vitraliile care înfățișau
AMINTIRI CU SFINTI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 11 din 11 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344892_a_346221]
-
cum trebuie, de altfel... Este concertul vieții pline de credință și iubire atât față de Creatorul suprem, cât și față de părinți, de copilul născut în durerea ce încă persistă în lacrimile Georgetei Resteman, copil hrănit din sânul ei plin de dragoste duioasă. Este concertul izvorât din iubirea de oameni și flori, de ape și munți, de noapte și zi, de păsări și anotimpuri, de tot ce înseamnă creație divină. Pe de altă parte, vă veți convinge, prieteni, poeta este o creatoare sensibilă
O NOUĂ STEA ÎN UNIVERSUL LITERATURII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345747_a_347076]
-
înserării. Brazii trufași se clatină în vânt, Cu vârfurile-n ceruri, După care, Strălucitoare se ascund Miriadele de stele. O dulce melodie se aude, De zâne sau de spiriduși cântată Prin crengi alungite de brazi, adie Melodia cu vrajă încărcată. Duioasă-i melodia Ce pân` la mine ajunge, Dar nu zăresc pe nimeni, Printre copaci, ceva misterios Se-ascunde... Vor fi zânele, Sau spiridușii sunt!? Sau poate-i înserarea-albastră, Cu clinchete de rouă Ce picură din Ceruri !? De taine și mistere
PĂDUREA MAGICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345916_a_347245]
-
în alte genuri de jocuri ale vieții, în care, cel mai adesea, abundă înfrângerile și suferințele, să îmbini și să combini cuvintele de dragul cuvintelor? Poate ai tu o stea norocoasă care îți dă abilitatea de a te juca inteligent și duios cu limba românească lirică... Dar, știi tu cum spunea Eminescu: ”E ușor a scrie versuri...” A.M.G. : ” Când nimic nu ai a spune...” Da, știu, sunt versuri din ”Criticilor mei”. Poezia este și va fi pentru mine un joc nesfârșit
INTERVIU CU POETA ANA MARIA GÎBU, ZIARUL NAŢIUNEA de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345899_a_347228]
-
tot fost și ce-o să mai vină. Boaba de strugur în arome mustind suntem noi în tăcerea deplină: prea mult să trăim, prea puțin să murim dragostea-n noi este fir de lumină. Tu, cântec poți fi, soare plin și duios patima-n tine-i dorință divină; doar iubirea ne e dăruire-n frumos și trăim inundați de lumină Leonid IACOB Referință Bibliografică: între lumi / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 843, Anul III, 22 aprilie 2013. Drepturi de
ÎNTRE LUMI de LEONID IACOB în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345950_a_347279]
-
de peste an. Am trăit și mai trăiesc încă, sentimentul din copilărie, acea bucurie care-o degajă aceste pricesne. ,,Vorbea Isus de pe colină / Poporului ce sta pe jos / Cu fața plină de lumină / Vorbea Isus de pe colină / Cu glasul rar, adânc, duios” este doar o strofă dintr-o priceasnă extraordinar de frumoasă - și mi se pare atunci când o interpretez, că într-adevăr este Isus pe o colină, uitându-se înspre noi, cei pământeni, cei muritori. Trăirea este una tensionată, emoțională, doar la
INTERVIU REALIZAT DE CĂTRE VASILE BELE (2013) de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345933_a_347262]
-
câteva versuri dintr-o priceasnă extraordinar de frumoasă, de pe proaspătul album: ,,O dată l-am văzut trecând / Cu turma, pe Păstorul blând, / Mergea cu turma la izvor, / Blândul Păstor, blândul Păstor. Pe-o oaie ce căzuse jos, / A ridicat-o El duios / Și-a dus-o-n brațe iubitor, / Blândul păstor, blândul Păstor. Pe alta care la pământ, / Zăcea cu piciorușul frânt, / El o lega mângâietor, / Blândul Păstor, blândul Păstor”, (O dată l-am văzut trecând). Vasile Bele: - Văd lacrimi în ochii dumneavoastră
INTERVIU REALIZAT DE CĂTRE VASILE BELE (2013) de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345933_a_347262]
-
de la Orșova. Există obiceiul pe insula că pentru copii să se amenajeze camere în aceeași curte cu părinții . În casa se încălzea cu sobe de teracota. Cules de Varvară Magdalena Măneanu în 1987. Păstrăm în sufletul nostru o vie și duioasa amintre acestei familii. RELATĂRILE DOMULUI GH. IORDACHE Despre insula ADA-KALEH ( el fiind prin anii 1956 delegat ce răspundea de zona respectivă ) Între altele Domnul Iodache și-l amintea pe Taica Ilie care era barcagiu, cunoscut de toată lumea cu numele acesta
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346006_a_347335]
-
porumburile. Ucide sufletul satului Atins de haina păcatului. REVĂRSARE Apele se revarsă peste flori, Ochii mamei plâng la poartă, Sufletul tatei se răsucește în groapă. Satul tot este o apă Răsărită în mijloc de noapte. Viitura acoperă case, Acoperă vise duioase, Acoperă păsări și animale, Întunecă lutul de pe tarlale. Casele sunt evacuate În spații special amenajate. Plânsul e mare, Rugăciunea fără hotare. Referință Bibliografică: PLOAIA / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1196, Anul IV, 10 aprilie 2014. Drepturi de
PLOAIA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347767_a_349096]
-
din care face parte și o pasăre al cărei cântec e considerat de bun augur - privighetoarea. Simbol al iubirilor sub clar de lună, numele său era sinonim pentru “cântec” sau “poezie”. În toate câmpiile și dealurile României răsună cântecul ei duios. “Veniți, privighetoarea cântă” ... Ea a fost pentru Platon emblema lui Thamiras, bardul Traciei Antice iar pentru Shakespeare, pasărea care umple de farmec noptile de veghe, cu un cânt melancolic, opunându-se cântecului ciocârliei, “matinal și voios”. Oricâte simboluri i se
VENIŢI, PRIVIGHETOAREA CÂNTĂ ŞI LILIACUL E-NFLORIT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347834_a_349163]
-
al vieții de la țară îmi umplea întreaga ființă, mă copleșea cu o stare de pace, de fericire mereu crescândă, mereu proaspătă și care nu se epuiza niciodată. Iar bunicii mei din partea mamei mereu mă înconjurau cu grijă și iubirea lor duioasa. Erau imaginea autentică a acelor țărani români ce munciseră o viață iar la bătrânețe se odihneau bucurându-se că mai pot avea grija de nepoți. Eram eu sora mea mai veneau câteodată și alți nepoți de ai lor, însă am
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
Autor: Camelia Tripon Publicat în: Ediția nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Așa cum au remarcat mulți iubitori ai neamului, ne aflăm la „porțile cerurilor". Acest lucru se datorează evenimentelor ce reunesc în astral pe Mihai Eminescu, glasul duios al Bucovinei, cu inima ei, Ștefan cel Mare și Sfânt. Acolo unde începutul și sfârșitul se contopesc, trecutul și viitorul se reunesc. Din acest întreg își trage seva Mihai Eminescu care și-a depășit timpul său, intuind evenimente ce vor
IN LUMINA LUMII de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347874_a_349203]
-
ghicesc - Și te iubesc! Deodată se descoperiră unul în fața altuia îngenunchiați ca-n fața unui altar, era parcă un ritual pe care trebuia să-l săvârșească în această noapte în tăcere. Peste întunericul nopții își vărsa vraja altă melodie tânguită duios care venea din Palatul Savoia... Se descoperiră amândoi râzând ca doi copii sub acoperișul de stele al catedralei cerului, entuziasmați de rolurile jucate, ea o Elenă și el un Paris; Eminescu îi întinse mâna și-o ajută să se ridice
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
heruvim Joacă lor parcă-i chemare, invitare în sublim. Păsări cu puii de aur, de argint, în volute Ofrande moi aerului, adună tainele pierdute Le poartă-n gușile satule, botezându-se cu zări Sub scutul răcorii seară, le risipesc în duioase cântări. Aici, în locul acesta misterios, plin de lumină Am visul elixir, trăirea roib, cea mai deplină! Aici, tălpile mele aproape eteric atins-au cărarea Iar gândul zburdălnicind prin timp, cugetarea. CĂUTÂNDU-TE, SUNT Sunt fragedă lumină Care copilăresc se joacă
POEME PENTRU O ZI DE NAŞTERE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347916_a_349245]
-
nuc și dincolo de gard o vie. În capul viei un cireș, în care își făcea cuib o mierla, iar jos, între rădăcini, pe pământ, în țărâna, își avea cuibul o ciocârlie. Era pentru toți ceva ... frumos. Mierla fluiera atât de duios ... , iar ciocârlia în concentrice spirale da concert pe verticală până sub poala de soare. De multe ori cu fratele cel mic mergeam desculți pe o potecă-ngustă și culegeam cireșe în poala cămășilor mult mai lungi decât o fustă. Dar
CIREŞUL, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347285_a_348614]