KorAP: Find »[drukola/base=dumnezeu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...592 >

14,797 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

-i tremure pantalonii pe el. Aștia te împușcă una, două. Se scutură puțin și-și dă seama ca este confuz. Unde sînt? se întreabă deodată derutat. Constată că trece în Ucraina, că cei doi care șușoteau erau, de fapt, ucraineni. Dumnezeule, ăștia sînt și mai criminali! Abordează românii care așteptau la rînd în vamă. Ar trebui să mergem împreună pînă la frontiera română, sînt mulți bandiți de drumul mare. Ce să-mi fure? Caii de la bicicletă? răspundeau unii nepăsători. Cum, necum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
sinceritate l-a dezarmat cumplit. Și cum ar trebui să fiu ca să fiu deștept? Ți-a intrat în casă, prinde-o și bușește-o pe pat. Mai oleacă de zvîrcoliri, mai "nu", mai "nu vreau" și apoi se lasă moale. Dumnezeule, ți s-a întîmplat asta? Aproape s-o pățesc. De atunci mă feresc. Dar la mine ai intrat în casă. Știam de la mama că ești cam prostuț, cam pămpălău. De unde știe mă-ta asta? Păi, a fost și ea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
de Dumnezeu pe pămînt păreau mai încete, mai lente, ceea ce permitea observații mai profunde. Ce lume frumoasă a zidit Dumnezeu! gîndea Dorohoi. Fiecare componentă a vieții pe pămînt era desăvîrșită. Își aducea aminte de acea rugăciune făcută de arhierei: Doamne, Dumnezeule, caută la lumea aceasta, pe care ai zidit-o cu dreapta Ta și desăvîrșește-o pe dînsa. Ceea ce este făcut de Dumnezeu este și desăvîrșit, concluzionează profesorul. Oceanele, aerul, pămîntul, cu tot ce viețuiește în ele, fac o lucrare desăvîrșită. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867

medicale ("alienat mintal"). Prefectul a fost categoric: Fără urme, Ieremio, fără urme! El a executat ordinul întocmai și la timp. Bine ai făcut, mă, bine-ai făcut, ehei! Dacă ar fi după mine, te-aș premia pentru fiecare mănăstire arsă. Dumnezeii mamei lor de putori! Trăiesc ca niște căpușe pe spatele poporului. Ăștia trebuie să ardă ca șobolanii în scorbură și să nu știe nimeni de ei. Statul le dă, lumea le dă, Dumnezeu le dă, sug la trei țâțe și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
în stiva de grăunțe pregătite pentru moară, ochiul se întrista și îi era de ajuns. Dacă de acolo, de sub grindă, o mână ar fi coborât să-l atingă pe umăr, dacă l-ar fi certat, dacă l-ar fi pedepsit, Dumnezeul cel viu s-ar fi descompus în fotografie. Dumnezeu nici în apocalipsă nu pozează a moș ursuz, cu tablele legii legate de gât. Bătrânul, umbra proiectată a cerului, nu-l trăgea de mânecă, nu-l dojenea, nu-i vindea iluzii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
să-l ocolești, chiar dacă nu te-a atins nici măcar cu o binecuvântare. Dar cum să-l eviți, când îi simți respirația în ceafă? Mai simplu este să ți-l faci complice printr-un "Doamne ajută-mă!" Dumnezeu stătea de șase: Dumnezeul meu prieten, ajută-mă! Nu aventura de a fi mă îndeamnă să respir, ci respirația în ceea ce m-ai făcut mă rabdă să te caut în icoane. Dumnezeul meu, stai la doi pași de mine și fă-te că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-l faci complice printr-un "Doamne ajută-mă!" Dumnezeu stătea de șase: Dumnezeul meu prieten, ajută-mă! Nu aventura de a fi mă îndeamnă să respir, ci respirația în ceea ce m-ai făcut mă rabdă să te caut în icoane. Dumnezeul meu, stai la doi pași de mine și fă-te că nu mă cunoști când greșesc. Nu mă părăsi! 3. Sub ruinele mânăstirii, singur. Dumnezeu, de la o zi la alta, a mărit intervalul: doi pași, douăzeci de pași, douăzeci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
treizeci și treeeeeei de trepte; a întins o mâna: "Încă puțin, urcă!" Mai erau 7 obstacole până dincolo. Ion Scăraru spunea că fiecare trecere este o înzecire pentru ceea ce ai fost, și nu o zeciuială pentru ceea ce urmează să fii: Dumnezeule vameș, nu-mi ajunge să mă plătesc nici măcar pentru primul pas. "Dumnezeu gândește, ajută și rabdă pe fragmente", spunea Cioran. Prostii! Dumnezeu se descompune în miliarde de particule, se culege din miliarde de firimituri, împarte vina până la ultima zecimală, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
sufletul lui Ioan, înțelepciunea lui Iacob, gândirea lui Pavel, răbdarea lui Simon, tristețea lui Andrei, smerenia lui Matias, dăruirea lui Filip, tăcerea lui Bartolomeu și disprețul de sine al lui Iuda (treizeci de arginți, preț pentru orice înălțare): În icoană, Dumnezeule, împarți rețete de amăgit întunericul, rețete pentru condimentat clipele, rețete pentru îndulcit iluzii. Bătrânii satului își luau porția de amăgire în fiecare duminică pentru șapte zile și coborau pe la casele lor. Dumnezeule, unde este demnitatea furtunii? Mare fără țărm, corabie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
de arginți, preț pentru orice înălțare): În icoană, Dumnezeule, împarți rețete de amăgit întunericul, rețete pentru condimentat clipele, rețete pentru îndulcit iluzii. Bătrânii satului își luau porția de amăgire în fiecare duminică pentru șapte zile și coborau pe la casele lor. Dumnezeule, unde este demnitatea furtunii? Mare fără țărm, corabie fără catarg, val fără înecați. Te-ai speriat, Bătrâne, de propriile suferințe și refuzi să-mi mai pozezi modelul. Peste ruinele mânăstirii ploua cu stropi de gheață. Ca într-un tablou, focul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
pozeze modelul nu s-a imprimat decât o linie frântă închisă, lipseau poveștile: Faceți liniște! Dumnezeu doarme într-un contur de acuarelă. Cum altfel să fi fost rugăciunea lui Petru dacă nu strigăt dezamăgit: Viața este o pastișă după Cioran. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu mare, Marele meu amânat, tu ești cu actele în regulă, eu către cine să mă plătesc impozit că sunt? Când oglinda îți întoarce spatele, trebuie să te simți cel puțin ridicol. Fals ești atunci când te hrănești cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
nu s-a imprimat decât o linie frântă închisă, lipseau poveștile: Faceți liniște! Dumnezeu doarme într-un contur de acuarelă. Cum altfel să fi fost rugăciunea lui Petru dacă nu strigăt dezamăgit: Viața este o pastișă după Cioran. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu mare, Marele meu amânat, tu ești cu actele în regulă, eu către cine să mă plătesc impozit că sunt? Când oglinda îți întoarce spatele, trebuie să te simți cel puțin ridicol. Fals ești atunci când te hrănești cu iluzii, oscilând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
cireșii poc-nesc de lumină, lumina se despletește din candelă și se face dimineață, dimineața urcă în icoană, bat clopotele a liturghie, liturghia coboară peste ape, apele au duhul Iordanului la 15 ani. Este Dragoste! El 15 ani, ea 15 ani: Dumnezeul meu de la circ, ridică cortina! 8. Într-o lume confuză, doi copii își definesc reciproc semnele. Tu parcă ești poarta ce dă spre grădina cu flori. Pe când trăia mămuța, în gardul dinspre livadă, decupase vreo șapte porți. Pentru fiecare nepot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
cifre aproape indescifrabile. Constructorii și-au datat edificiul: 1954. El făcea parte din a treizeci și cincea generație; sub tălpile suprapuse, câteva mii de tălpi; Dumnezeu, dacă ar fi fost proiectant, pentru fiecare pas ar fi schițat câte o treaptă: Dumnezeul meu leneș, fă o scară până în cer! Sunt desculț. Spălătorul: chiuvete crăpate, oglinzi zgâriate, cădițe înfundate, calorifere debranșate, geamuri sparte, uși rupte, întuneric, frig. Spălătorul nu este un spațiu locuibil, tovarășe pedagog. Economie vreau, sparge becurile! În spălător dai cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
de pucioasă urcă în inimă, inundă creierul, mâlește sufletul; pășești dincoace, o furtună de zgomote spintecă pașii. Nici o diferență între două tăceri, indiferent unde se întâmplă. Bă, dacă scoți un sunet, îți sucesc gâtul ca la hulub. Gura! am spus! Dumnezeii mă-ti de curvă, tremuri ca câinele la injecție! Te pomenești că ești încă flăcău. Hai, nu te sclifosi atâta, jos nădragii, dar mai repede, că îmi moare pula la intrare când te vede cât de bicisnic ești. Hai, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
frunze sărutându-se. În țărână, se vegetează ca în rai. Copou. Frunzele sfioase își mureau moartea strâns lipite. Moartea sub ochii copiilor, priveghere. Așa se întâmplă și între oameni când Dumnezeu nu îngăduie lumânarea: Le-a venit timpul... ,,Nedrept ești, Dumnezeul plantelor, te risipești până și-n rădăcina de brusture, în spinii salcâmului, în puful păpădiei; Dumnezeul meu din plafar, nu ești bun nici măcar în siropul de tuse. În jurul unei tulpini, doi copii și-au împreunat mâinile mai mult decât o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
strâns lipite. Moartea sub ochii copiilor, priveghere. Așa se întâmplă și între oameni când Dumnezeu nu îngăduie lumânarea: Le-a venit timpul... ,,Nedrept ești, Dumnezeul plantelor, te risipești până și-n rădăcina de brusture, în spinii salcâmului, în puful păpădiei; Dumnezeul meu din plafar, nu ești bun nici măcar în siropul de tuse. În jurul unei tulpini, doi copii și-au împreunat mâinile mai mult decât o răstignire. Iubirea ispitirea adâncului; la început izvor, apoi fântână, apoi nemărginire: Coboară Petre, coboară până te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
sfinții, cu eroii, cu personajele fantastice, dar nu cu sine? De ce se preface a-și anula durerea prin iluzie? Dacă Iisus a suferit ca om și nu ca Dumnezeu, de ce să nu luăm omul ca model de suferință și nu Dumnezeul din el? La 15 ani, tristețea este o mască ermetică: închizi ochii în chipul tău, o așezi bine pe față, apoi, ca într-o trezire firească, deschizi ochii în chip de împrumut și uiți. 17. Petru, copilul prostuț, venit dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
număra: Doamne, cât de comodă îmi este această cruce pe care cineva a încrustat cu litere de o șchioapă "Sfânt" și cât de îngustă mi-a fost cămașa păcatului! Doamne, mântuirea prin excludere este calea cea mai scurtă spre tine. Dumnezeul meu din camera de gardă a contagioșilor, recomandă-mi un sirop din floare de păpădie, să pot privi luna în ochi când voi fi în grădina ta! 18. Genia a copilărit sub dealurile pleșuve ale Fălciului. Părinții, doi țărani săraci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
sau la castron, cine bea și cât bea, m-am șters la cur cu notițele tale de anul trecut. Vreau chestii importante, auzi? Este una de filozofie, îi ziceți poeta, saltă-i foile! Prea stă bot în bot cu Aristotel, Dumnezeii mamei lor de intelectuali. Petru se întorcea în fermă pe la 18, lua pătura și se culca în vie, după cazane. Dimineața soarele se strecura printre frunze pe obrajii plini de rouă: un sărut pe obrazul stâng, mama, un sărut pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
semn și ieri mi-a făcut semn, mâine vorbesc cu el. E brunet, are ochii negri. Sigur, face sport. Ai văzut cum stă cum stă tricoul pe el? Doamne, ce pectorali are! Maistrul clipocea sub un castan, tolănit pe iarbă. Dumnezeii mamii ei de viață, eram fochist pe fregata "Sfânta Maria", acum mănânc salam cu soia și-mi toc nervi cu o curvă. Lăsați gura, că vă bag la clasă, gura măti! În atelier nu era nimeni. Petru a scos din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
crucea lor, capul meu era mai plecat, umerii mai împovărați, genunchii mai căzuți. Doamne, până la brâu, până la creștet și mai adânc ar trebui să mă îngrop în fața ta, pentru că nu știu unde să te mai caut, pentru că nu mai cred în tine. Dumnezeule, ai rămas în urma mea cu cel puțin 10 de ani. Poate m-ai abandonat printre brazde, printre amăgiri. Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerului." Pe cine amăgești, Stăpâne, cu ipotetica verdeață? Bunicul avea titlul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerului." Pe cine amăgești, Stăpâne, cu ipotetica verdeață? Bunicul avea titlul de proprietate semnat de tine. Bunica, mătușa Ileana, moș Gheorghe... au plecat bătrânii satului spre nicăieri. Cine-ți îngăduie, Dumnezeule, să faci obele din singurătățile altora? " Fericiți cei ce plâng că acei se vor mângâia." Am plâns o pătrime din viață fără rost. Dintr-un om născut pentru viață suferința face un sfânt, dar dintr-un om născut pentru moarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Mi-e scârbă de mila voastră și de mila celui ce crede în ea. "Fericiți cei curați cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu." Te-am văzut în fotografie și îmi este îndeajuns, nu poți fi mai Dumnezeu decât Dumnezeul ce-mi veghea somnul și liniștea de sub grindă. "Fericiți făcătorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema." Geaba mă ghiftuiești cu iluzii, dacă în mine Carul Mare a rămas fără spițe, dacă inima i-a fost ruptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
dacă în mine Carul Mare a rămas fără spițe, dacă inima i-a fost ruptă, dacă Steaua Nordului se rostogolește prin sânge. Fiul cărui cer pot fi? "Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor." Destulă amăgire, Dumnezeule, destulă! Păstrează-ți dreptatea și nedreptatea și împărăția ta deopotrivă! Nu o să mă vezi cerșind la porțile tale, indiferent câtă prigoană vei trimite spre mine. Fericiți veți fi voi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]