1,835 matches
-
Petre Tănăsoaica În penultimul week-end, ultimul din toamna care sa dus, Bucureștiul era asediat de ploaie și vânt, făcând aproape imposibilă înaintarea pe unul sau altul dintre culoarele sale. Mi-am imaginat că trebuie să fiu nebun să ajung pe o vreme ca asta la Muzeul Național de Artă Contemporană din
Horia Bernea, tânărul… by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5877_a_7202]
-
voi povesti despre Duncan Thaw. Rima se mișcă ușor și murmură: — Da, continuă. Oracolul începu să vorbească. Vocea îi pătrundea atît de adînc în creier, încît povestea părea mai curînd amintire decît narațiune. Nu era amînată de mese sau de dusul la toaletă sau de somn: noaptea, Lanark visa ceea ce nu putea auzi și se trezea fără să aibă senzația de întrerupere. Prin fereastră vedeau oameni mergînd prin camerele sau pe străzile unui oraș, deși uneori apăreau scurte peisaje montane sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
oare carența asta afectivă din familia noastră? Tatăl mereu pe drumuri, iar când venea acasă, congestionat la față, mirosind a transpirație, și presîndu-și mereu părul cu firul gros ca din cozile cailor în fesul de ciorap de damă, cu ochiuri duse, cu talpa fumurie atîrnîndu-i între omoplați. Mama servindu-l la masă și uitîndu-se amândoi la televizor, alegîndu-și "amorezi" dintre cântăreții de muzică populară sau actorii de varieteu și tachinîndu-se la nesfârșit pe subiectu-ăsta. Eu mâncând în grabă și retrăgîndu-mă în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
e singur, când se gândește la singurătate. Am coborât pe colțul cu Ștefan cel Mare, acolo unde odată fusese minuscula frizerie de cartier, cu doar două scaune ca de dentist în fața unor chiuvete ciobite și-a unor oglinzi cu luciul dus. Stătusem de-atîtea ori pe scăunelul de mușama, așteptîndu-mi rândul la tuns "numărul zero", alături de alți băieți din clasa mea, toți cu cîte-o cruce făcută-n cap de foarfecă învățătoarei. Trebuia să ne tundem acum toți la chelie. În jurul celor de pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
depuse asemenea unor bombe. Și în al doilea rând pentru că nici măcar morții nu pot să se hrănească doar cu garoafe. Guvernanții noștri - care au devenit credincioși peste noapte - ar trebui să învețe odată că, la sărbătorile lor, până și celor duși li se aruncă pe pământ măcar pâine și vin. Or, la noi vinul începe să fie aproape inaccesibil, iar pâinea ar putea să devină și ea ceva de zile mari. Afirm acest lucru gândindu-mă la faptul că nu demult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
ca să repete de câte ori avea ocazia: „Îmi pare rău că am supărat-o, dar eu o prefer pe Cârcotașa”. Dacă pe mine mă prefera Blandianei, Gabrielei Melinescu îi scria cândva scrisori de amor. Dar ea l-a lăsat îndrăgostit lulea și dusă a fost, după cum putem afla din Cerșetorul de cafea. Ceea ce nu l-a împiedicat să o iubească în continuare, de la distanță. Spun asta pentru că, în urmă cu câțiva ani, am dat întâmplător peste un text de-al lui apărut într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
e mai puțină nebunie. Întâmplător, în ziua aia am prins un loc liber la Shin-ochanomizu. Urma prezentarea, mă și trezisem mai devreme, așa că mi-am zisă: „Ce bine că stau jos!“. M-am așezat și am ațipit imediat. Am dormit dus. Când am deschis ochii, ajunsesem la stația Kasumigaseki. A patra stație de la Shin-ochanomizu. Mi s-a făcut brusc greață, de aia m-am trezit. Am simțit un miros ciudat. Apoi am văzut mulți oameni care se îndreptau spre vagonul următor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe cineva în orice moment. Spun cu mâna pe suflet că mă simțeam tare singur. În doar trei ani, membrii familiei mele s-au stins, unul după altul. Aveam impresia că în anul următor era rândul meu. Pe atunci dormeam dus. Mai bine de douăsprezece ore. Dormind mult, treptat, starea de somnolență s-a atenuat. Visam des. Dacă dormi profund, când te trezeși, te simți mai viguros. De atunci am început să dorm mult. Apropiaților le spun că am fost singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Voiam să port rochie de mireasă. După aceea ne-am hotărtât să locuim cu tata în casa din Honboku. Nu voiam să-l lăsăm singur...soțul meu mi-a sugerat lucrul ăsta. El făcea naveta de la Honboku la Ōji. Numai dus durează două ore. În fiecare dimineață pleca la 06.00. Pe atunci o țineam tot într-o ceartă cu tata. A fost greu. Era mort de oboselă când se întorcea acasă pe la 23:00, 24.00. Am stat cu tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
n-am chef să mă duc la serviciu.» Și eu aș fi vrut să stea cu mine, așa că l-am sfătuit: Dă telefon la firmă și învoiește-te!» Cred că le-a zis că nu mă simțeam bine. A dormit dus. Sâmbătă avea de rezolvat o problemă ce nu suporta amânare și s-a dus puțin la muncă. Duminică după-masă ne-am dus la cumpărături. Dimineață a plouat, așa că am dormit până mai târziu. La prânz s-a luminat și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
URSS și din contrabanda cu materiale nucleare, iar, în Federația Rusă, se consideră că este necesară cooperarea pentru reducerea armamentului, dar, fără să fie uitat că rolul de mare putere al țării a fost conferit și de arsenalul nuclear, idee dusă mai departe de realiștii moderați care sunt de acord cu reducerea armelor nucleare în condițiile, însă, ale modernizării lor. Deși sunt adepți ai reducerii proliferării, în manieră ofensivă, realiștii americani le conferă armelor nucleare un rol central în descurajare, în
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
aici, în sat, hoardele năvălitorilor, care au adus cu ele numai jale, nenorocire și lacrimi: ogrăzi și acareturi distruse, animale luate cu forța, bătrâni și femei umiliți sau chiar omorâți, tineri și copii - fete și băieți - luați în robie și duși hăt! La capătul pământului. Bărbații satului unde erau, bunică? De ce nu-l apărau? întreabă Sorin. Erau plecați la oaste, căci vodă, măria sa, îi chemase la el, să-l ajute să scape țara de jefuitori. Și, mai trebuie să știți că
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
posturile lor în curte sau în podul casei. Căci nimeni nu trebuie să tulbure ohihna întregii gospodării a bunicilor. Cele mai frumoase daruri Ca și când cineva le-ar fi șoptit un cuvânt magic, cocoșii care, alături de toți și de toate, dormeau duși, și-au început cântecul. Ca la un semn ograda prinde să se dezmorțească și începe să se facă simțit freamătul unei zile noi și frumoase. Cea mai frumoasă din câte au fost în acest an! Încetul cu-ncetul, toată lumea se
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
efort mai mare, puiul de rândunică ar fi ajuns mai repede în căsuța lui. Deschide ochii. Bună, somnoroaso! Cât timp tu ai dormit, ce de lucruri s-au mai întâmplat! Știu! spune Sorina. Ce vorbești?! De unde să știi, că dormeai dusă... Nu-i adevărat. Am auzit tot: cum a căzut puiul... Aș fi vrut eu s-o chem pe bunica sau să-l ajut, dar, nu știu de ce, n-am putut. Noroc că ați sosit voi, salvatorii, la timp. Casa fermecată
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
poate fi. N-aud departe bucium și talange, N-aud departe un popol mergând Ce fără patrie rămas [î]n lume e?... Mergeți! mergeți! pământ străin primească Oaselor voastre pace să li dea, Lăsați părinții și copiii voștri Să doarmă duși n-al Daciei pământ, Și, pustiiți și-mprăstiați prin lume, Purtați cu greu blestemul ce-l port eu... Deci lăsați ca să rămân... Poate c-o soarte, mult mai fericită V-asteaptă-n lumea largă... mergeți voi... Ce fericire-aș mai putea afla Eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ceață Îngreunau văzduhul cu neagra lor viață, Dar am trecut prin lume un tunet falnic, sânt Și-am curățit deodată și ceruri și pământ. Dar azi, în umbra morții, din viața mea apusă S-arată-un geniu palid, s-arată o stea dusă, E geniul Moldovei acel cernit de dor, E steaua ce lumină pe țară și popor. Prin nouri sparți, prin umbra a oamenilor cari Frământă lumea-ntreagă în visele lor [mari], Eu văd o stâncă albă, o stâncă de argint Lucind
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ceață Îngreunau văzduhul cu neagra lor viață, Dar am trecut prin lume, un tunet falnic, sânt Și-am curățit dodată și ceruri și pământ. Dar azi, în umbra morții, din viața mea apusă S-arat-un geniu palid, s-arată o stea dusă, E geniul Moldovei acel cernit de dor, 71v E steaua ce lumină pe țară și popor. Prin nouri sparți, prin umbra a oamenilor cari Frământă lumea-ntreagă în visele lor mari, Eu văd o stâncă albă, o stâncă de argint
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ești Dumnezeu, ești muză? CHIPUL Nu cerceta zadarnic, nefericite... Taină E frumusețea vieții-mi ș-a sufletului haină. În taină e amoru-ți... și-n vecinic întuneric Va rămânea ființa-mi pentru-al tău ochi himeric. Urmează-mă în luntrea ce dusă e de lebezi Pe undele oceanici ce furtunoase, repezi, Ne-or duce-n depărtare... N-auzi un jalnic țipet? Răsună lung din noaptea străvechiului Egipet. (Ei intră-n luntre. Aceasta e trasă de lebede... CĂLUGĂRUL șade țiind de mână CHIPUL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
De n-ar fugi... dar fuge... fuge cum [luna] plină Încearcă după codri greu capul de-l înclină... Se pierde-n cer, în norul cel negru, grămădit, Și părăsește lumea, de cer ademenit... E sufletul meu însuși, e sufletul meu dus, Ce fuge și se duce pe-o rază iar în sus. O, de-aș muri... O parte ce-n mine-a mai rămas Să zboare unde-amorul l-așteaptă în estas, Să zboare unde partea-i cea june, dulce, pală Plutește
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
noastră [se] fură. {EminescuOpVIII 401} IONEL Și inima noastră [se] fură. N-au sunat departe un clopot? Vin poate ai mei? De ce bucuria doare astfel? IZVORUL Un sunet plin de farmec Din somnu-mi m-a trezit, Să văd de-i dusă gheața Ce-atît m-a coperit. a De vânturi tainic murmur, Al primăverei cânt, Prin arbori trece-n freamăt, În munte sună blând. b Al primăverei cântec, De vânt iubit murmur, Prin arbori trece-n freamăt, Prin munte împrejur. c De
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acest ținut ai parte de încercări. Uneori ești atât de atras de peisaj încât ai putea uita de scopul călătoriei tale, alteori aduni cu tine tot ceea ce ți se pare că-ți este folositor, dar apoi vei resimți povara greutății duse și vei începe vrând, nevrând să arunci din „bagaje” pentru că ele nu fac altceva decât să te încetinească, să te împiedice să înaintezi. Pe cale vei întâlni obstacole, sau oameni care te vor încuraja sau dimpotrivă te vor invita să rămâi
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
jocul lor era, din acest punct de vedere, încântător, iar întâlnirea mea cu ei a fost una de care îmi amintesc cu mare plăcere și foarte utilă dacă stau să mă gândesc la câte lucruri am învățat despre umilință, despre dusul tăvii cu profesionalism, despre vise frânte, despre acceptarea cu seninătate a condiției, lipsa de invidie profesională, curajul de a te bucura de succesul altuia care izbutea să iasă în lume, să spargă carapacea anonimatului. Povestește Bobiță Mușatescu despre Grișa Nagacevschi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
aia, conchide Johnny, iar vodca era parcă mai altfel, mai uleioasă, mai adevărată. Dormeam. Era după-amiază, eram singur, era cald, ningea afară, ce mai, era bine și eu dormeam dus. Sună undeva telefonul. Ați observat de câte ori sună telefonul când dormi dus? Mă ridic alene, pun receptorul la ureche, aveam un telefon gălbejit, ca un ou amărât de trecerea timpului, și aud glasul inconfundabil al lui Pompi: ― Ce faci? ― Ce dracu’ să fac, dorm. ― Te-ai trezit? ― Vezi bine. ― Asta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pe marginea saltelei. Asta e ziua cea mare, se încurajă privind la ceasul deșteptător de pe noptieră încercînd să i dibuiască secretul mecanismului care timp de aproape treizeci de ani funcționase cu precizie. I se păru că doamna Mina doarme încă dusă, n-o s-o trezească, la urma urmei e o nimica toată, un fleac, se gîndi, vîrîndu-și lăbuțele în papuceii de casă căptușiți cu blănițe moi, simțind cîteva gîdilituri în tălpi. Ce femeie, dom’ Președinte, zice Sena ivindu se în ușa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cuierului plin de tot felul de boarfe agățate unele peste altele, aruncîndu-și ochii pe masa din bucătărie pe care zac conserve desfăcute, coji de pîine, pahare murdare, tacîmuri soioase. Se opri în pragul sufrageriei, rezemîndu-se de tocul ușii. Bătrînul dormea dus, întins îmbrăcat pe canapea, cu veioza aprinsă la cap. Își aminti că uneori cînd pica răpus de prea multă băutură sughița și horcăia în somn fără să-și dea seama și fără să se trezească. Nu de puține ori cînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]