9,499 matches
-
au fost izgoniți de la locul sfânt și au fost uitați în cetate" ("Eccleziastul") Unul dintre paradoxurile culturii române este cel al neasimilării unora dintre marile personalități care au creat, în interiorul spațiului ei, opere de valoare universală. Destinul trist al nereceptării echivalează cu destinul uitării. Cei ce lucraseră drept au fost izgoniți de la locul sfânt și au fost uitați în cetate. Mircea Florian, gânditor de talie europeană, autorul "Recesivității ca structură a lumii" și al altor peste 20 de lucrări filosofice, este
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
nu-și ex/pune gândurile, nu comentează, nu bârfește nici ploaia, nici soarele, nici vântul... De aceea ea crește așteptând în liniște, domestic, cosașii. Masa de jucării Oare numai masa de jucării, amenajată atât de frumos de către copilul meu, nu echivalează, ea, singură, cu această poezie pe care o re/scriu, pe care o re/citesc? Sunetul Sunetul orașului... Nu aud sunetul orașului, clopotele toamnei, hurducăielile troleibuzelor, ambreiajul automobilelor! Îmi lipsește această natură artificială, cum uneori îmi lipsește natura cu zumzetul
Poezii by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/3073_a_4398]
-
politics Libertate și necesitate: o scurtă introducere Distincția pe care o abordez în cadrul acestui eseu nu este una nouă. Pentru filozofii stoici, de exemplu, conștientizarea lanțului de necesități permanente la care oamenii sunt supuși, de cele mai multe ori împotriva voinței lor, echivala cu ridicarea deasupra acestora: trebuie să mă preocup doar de lucrurile asupra cărora am un control direct - toate celelalte, nefiind capabil de a le influență, nu îmi vor irosi resursele intelectuale, emoționale sau materiale. La fel, mitul platonician al peșterii
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
sporește. Eliberarea societății de tirania modului de productie capitalist nu se poate face printr-o redistribuire mai echitabilă a produselor sale, deoarece însăși felul în care sunt produse aceste bunuri generează inegalitate 27. Exploatarea, susține Marx, extragerea de plusvaloare, ultima echivalând cu munca neplătită pe care muncitorii o prestează în plus pentru patron după ce au lucrat suficient de mult încât să își acopere plata pentru ziua/luna respectivă - apare în procesul producției, nu pe piață, atunci când mărfurile sunt consumate sau revalorificate
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
loc libertății. Poate că Max Horkheimer și Theodor Adorno aveau dreptate atunci cand scriau că "prețul supraviețuirii este (...) transformarea ideii în dominație"39. Poate că iluminismul are tendința de a se autosubmina, devenind consumerism și hegemonie intelectuală 40, dar dacă asta echivalează și cu transformarea lui Hegel într-un părinte al comunismului și al fascismului deopotrivă 41, prefer dispariția hegelianismului în locul reificării sale. Și totuși, nu înseamnă dominația o dispariție a ideii originale? În concluzie, pentru Marx libertatea este posibilă doar în
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
la Moravec sau Rucker, identitatea umană depinde la Kurzweil de permanența software -ului (creierul) într-un context în care hard -ul continuă să existe (fie și facultativ, ca ambalaj corporal dispozabil). Pe de altă parte, spre deosebire de cei doi, Kurzweil nu echivalează mintea cu un soft încastrat cerebral, ci cu niște fișiere (files) instalate în creier (adică în soft), ce pot fi oricînd transferabile. Pornind de la această nuanțare, procesul de ,downloading" identitar poate suporta o triplă etajare, pe traseul: creierul descărcat din
Literatura și inteligența artificială by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11173_a_12498]
-
exercitată mutilant, Ludwig îi confiscă Hildei personalitatea, o inhibă și tinde să i-o anihileze. De aceea, căutarea unei compensații, a unei ieșiri din cuplu, devine o soluție salvatoare, o formă de eliberare. Tot comportamentul geloziei patologice a lui Ludwig echivalează cu o persecuție. În cele din urmă, Ivănescu este pentru Hilda, indiferent de calitatea îndoielnică a individului, inferior lui Ludwig, o alternativă necesară, o experiență tentantă. Conștiința Hildei, mutilată de captivitatea prelungită și întunecată de suspiciunea exasperantă, o conduce involuntar
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
București. Ea și-a propus să urmărească modul în care se constituie, la noi, un concept de literatură feminină, adunând probe din scrisul criticilor (Lovinescu în special, apoi Călinescu) și schematizând observațiile lor. Primul capitol, E. Lovinescu și literatura feminină, echivalează astfel cu o introducere în subiect și o teoretizare a acestuia. Fixarea invariantelor e operată ,din mers", printr-o analiză mai mult metacritică decât literară. Altfel spus, Elena Zaharia-Filipaș se focalizează pe comentariile făcute de marele critic modernist pe marginea
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
al Uniunii Scriitorilor, desantat peste capul cobreslașilor și împotriva voinței lor, preaplecatul responsabil cu tămîia la Congresul XIV, adică doar cu cîteva săptămîni înainte de agitația din decembrie 89...". Sau: "Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Nu multă lume avusese tupeul ei nemărginit de a echivala intensitatea luminoasă dintre epoca lui Ceaușescu și cea a lui Pericle". Sau: "Constantin Degeratu (...) în decembrie 1989 era locotenent-colonel la Cluj și a stabilit pe hartă planurile de atac ale armatei împotriva participanților la revoluție. (...) La jumătatea lunii ianuarie 2005
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
Avem aici revelația singurătății esențiale a unei lumi părăsite de divinitate: un neam întreg înalță "străină rugăciune" "spre Dumnezeul rece-al morții". E fiorul unei profunde pătimiri sau cumplite ispășiri. Speranța există, totuși. Transcendența nu e goală. Eliberarea Ardealului e echivalată cu mântuirea. Codrul înfiorat, pătruns de "amarul cântării" (în poemul Dimineața) ar putea fi martorul izbăvirii: "Deschideți larg poarta, cărunților brazi,/ Să vie-mpăratul măririi,/ Să mângâie jalea nestinsului dor,/ Să-mpace durerile firii?" Un nou Mesia este așteptat, ca
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
esențial raportul existențial cu obiectul înțelegerii, cu prinderea din interior a fenomenelor, a celuilalt (a unui Eu-Altul, cu particularități). A-l înțelege (mai ales pe semenul meu) înseamnă a-l implică în propriul meu mod de a fi. Această chestiune echivalează cu ,,a vorbi intru ceva”, după zisă lui C. Noica, și presupune, cel puțin două existente de aceeasi disponibilitate și de aceeasi identificare. Trăirea din interior înseamnă, în termenii lui Hans-Georg Gadamer, în primul rând, ,,re-situare”, fără a accepta intropatia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
absolute. Pregătit să dezlege parte din dedesubturile dramei axiologiei lumii, a creației, întrebările lui Hyperion: „Prin care neștiut păcat De boală morții sufăr?” sau/și „Nu-i nimeni să spintece Abisul și tăria Și cu-absolut să vindece Rănită - veșnicia?” echivalează cu o nevoie acută, așteptare dureroasă de a percepe sensul milenar al tainei cunoașterii divine. Cum era de așteptat și răspunsurile Demiurgului sunt închipuite mărturisiri cu adevarat grăitoare, reflectând ideea că, în momentul creației omului, nici macar Plăsmuitorul însuși nu bănuia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
lui aberația comunismului, și totuși, aflat acum în situația de a osîndi oficial adevărul comunismului, refuză să o facă. Președintele parcă ar vrea să condamne doar experiența acestui adevăr atroce, dar nu și doctrina lui. Și atunci, eschiva președintelui României echivalează cu un refuz. Acest refuz nu se deosebește decît în detalii de cel al parlamentarilor europeni; în esența lui, el dovedește același lucru: că astăzi nu este prudent să faci atîta tevatură pe marginea comunismului. Și președintele Băsescu știe că
Prudența președintelui by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10731_a_12056]
-
tevatură nedorită în jurul unei teme delicate: arhivele Securității, adică documentele prin care se poate dovedi cine au fost cei care, distrugînd timp de 50 de ani România, poartă răspunderea acestei distrugeri. Împiedicarea lui Ticu Dumitrescu să capete conducerea CNSAS-ului echivalează tot cu un refuz privitor la condamnarea răspicată a comunismului în lume. În fond, toate lucrurile se leagă, chiar și atunci cînd vrei să dai impresia că între ele nu există nici cea mai vagă legătură. În ultima vreme am
Prudența președintelui by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10731_a_12056]
-
Daniel Cristea-Enache Înainte de 1989, plecarea definitivă a unui scriitor din România echivala cu moartea lui civilă și auctorială, pe întinderea patriei ,trădate". Cărțile din bibliotecile publice îi erau puse la index, iar numele îi dispărea, pur și simplu, din analizele, comentariile și cuprinsul literaturii autohtone, rămânând să subziste (tot mai îndepărtat, tot
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
la rîndul lor pline de lucruri, ontologizate: "în cuvinte sînt sfîrcuri și corpuri care plutesc la întîmplare,. E vorba, așadar, de-o apropiere reciprocă a concretului de limbaj și a limbajului de concret, ultimul vădind o existență proprie aptă a echivala concretul. Nu numai concretul creează expresia, ci și expresia creează concretul, în planul său intrinsec, ca o rezonanță a Logosului primordial, atoatezămislitor. în acest sens "tot ce este viu, e recreat, rescris grație verbului poetic ce poartă în marsupiul său
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
a unui contract!... În ,rimelările" sale, aproape în toate, greutatea specifică nu este a viziunii, a ideii sau a corporalității limbajului liric, ci a manierei înseși. Versificarea strânsă, încheiată la toți nasturii prozodici, se impune ca principiu de organizare, poezia echivalând cu o atentă punere în pagină: ,"Și eu, zicea calfa,/ m-aș vrea-n starea alpha,/ sub aripa grației, -/ sustras gravitației/ și legilor sale,/ adică dizgrației/ universale/ căreia i-s,/ precum toată hoarda/ umană, un rob/ ce-i simte ocara
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
a ,reda" realitatea se oprește, în fapt, la o limită foarte apropiată, convenabilă, într-un plan în care naratorul poate patina cu mai multă sau mai puțină grație. Descrierile, oricât de realiste, nu sunt niciodată exhaustive, portretele atât de elaborate echivalează cu niște schițe palide, ,anatomistul" vieții mai curând o ascultă cu stetoscopul decât o disecă. A trece dincolo de suprafețe, a pătrunde în compoziția și structura ființelor, a lucrurilor, a lumii, ar fi într-adevăr o probă convingătoare de realism. Numai
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
Daniel Cristea-Enache În ultimii ani, proza românească respiră tot mai mult aerul tinereții. Aceasta nu echivalează cu un certificat de calitate artistică, fiindcă lipsa de experiență și sincopele în construcția romanului, naivitățile de concepție și de limbaj, îndrăznelile fără acoperire estetică reprezintă încă un balast deloc neglijabil. Dar, în pofida acestor deficiențe juvenile, e limpede că, treptat
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
a producțiilor sale culturale 17. Doctrina adleriană cultiva, de asemenea, sentimentul comuniunii sociale, dar în accepțiunea unui precept metafizic exterior sau adăugat eului - funcție a relaționării sănătoase cu semenii și totodată ideal de moralitate 18. Potrivit psihologiei analitice însă, integrarea echivala cu împlinirea posibilităților eului însuși, mai degrabă ca devenire ontologica interioară decât că edificare etică însușita. Așa cum arată succint creatorul școlii, într-o conferință din ciclul Psihologia analitică și educația, omul avea nevoie de o comunitate mai largă decât familia
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
a posibilităților sale în societate, depind de sensul în care se va rezolva această dispută. Note 1 Probabil cel mai concludent exemplu pentru a doua accepțiune l-a oferit idealismul german, îndeosebi panlogismul hegelian. Amintim, de asemenea, filosofia fichteiană, care echivala știință cu cercetarea ansamblului de reprezentări subiective desemnat drept experiență. A se vedea Johann Gottlieb Fichte, Doctrina științei, Editura Humanitas, București, 1995, p. 14. 2 Holbach, Sistemul naturii. Sau despre legile lumii fizice și ale lumii morale, Editura Științifică, București
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
pamant românesc" - rolul central al partidului și al secretarului să general, uzurpând, așa cum bine a observat Paul Câmpeanu, rolul subiectului istoric și înlocuindu-l cu un subiect "mitologic", nu puteau fi puse în discuție. Un astfel de gest ar fi echivalat cu accentuarea contradicțiilor insurmontabile care traversau regimul din toate direcțiile și cu dezintegrarea să mult mai rapidă decât s-a petrecut în realitate. "Doresc să mărturisesc deschis că, ascultând, la televiziune, pe mulți dintre participanții la aceste organizații (afiliate FDUS
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
verde ceea ce gîndește. Ca cetățean american a descoperit generoasele idealuri ale corectitudinii politice și le promovează cu entuziasm așa cum, în versurile din tinerețe, proslăvea partidul comunist. Ia atitudine împotriva a tot ce i se pare a fi atitudine antisemită (,A echivala Holocaustul cu Gulagul este o eroare" - scrie fosta iubitoare a învățăturii lui Stalin fără a oferi vreun argument), militează deschis în favoarea homosexualilor și a condiției de minoritar (inclusiv intelectualii sînt minoritari la nivelul societății). Altminteri volumul oferă detalii nu pentru
Însemnări inutile by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11025_a_12350]
-
cu politicul gros ori cu tumoarea extremistă, devine inadecvat și pe alocuri strident în sfera literaturii propriu-zise și a creatorilor ei. Oricâte defecte ar putea avea Nicolae Breban, el este unul dintre cei mai importanți romancieri postbelici, și a-l echivala metaforic cu un ,Crap Gonflabil" (cu precizarea: ,caviar, cultură și căcat, stropite cu champagne") reprezintă o rătăcire stilistică și o eroare de judecată. Dacă a intrat pe terenul criticului literar - fără majusculă malițioasă -, Cristian Tudor Popescu trebuie să știe că
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
și metafizic. Lumea de dincolo, pentru șerban nu există, sau chiar dacă există, nu-l interesează. Dar dacă moartea naturală, odată ce-i inevitabilă, constituie o lege a vieții, moartea spirituală a creatorului, mai ales când ea e provacată de status quo, echivalează cu o crimă supremă. în puținele poeme post-dcembriste, adorarea libertății și frumuseții conștiinței umane este strivită de indiferența deplină a celor puternici ai lumii de azi. “Când o operă pare a o lua înaintea epocii (a o precede) “ scrie Cocteau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]