3,503 matches
-
sale îi precipită accidentul și moartea. Îi va fi dat acestui credincios al religiei fordiste să lase în urma sa testamentul ce schimbă viața lui Jo, Zette și Jocko, ca și întregii lor familii. Clauza lui Pump este lipsită de orice echivoc - suma de zece milioane de dolari va fi acordată celui care, în răstimp de un an, va reuși să ducă la bun sfârșit un zbor stratosferic între Paris și New York. În cazul în care această promisiune nu se va îndeplini
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Francis Blake, ofițerul de informații din serviciul secret, cel care nu se dă niciodată deoparte în fața secretelor și tenebrelor, posesor al celor mai periculoase informații, pregătit, întotdeauna, să pornească în ajutorul prietenului său, ignorând pericolele, Francis Blake, cel devotat, fără echivoc și fără compromisuri, promisiunii unei lumi guvernate de bine, seninătate și justiție. Pe de altă parte, Philip Angus Mortimer, cel în ale cărui vene curge sângele scoțian ce duce cu sine moștenirea unei rase războinice și fidele codului onoarei. În
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Argonauții, el este animat de vocația depășirii limitelor cunoscutului. Aventurile sale sunt și ocazia de a flutura, pe Terango, steagul libertății ca virtute prin excelența umană și salvatoare. Oamenii din Luc Orient sunt exponenții unui umanism ce se opune, fără echivoc, împilării și crimei. Ca într-un epos nordic, Binele și Răul se vor întâlni, pentru bătălia cea din urmă. Suspansul este cinematografic, de vreme ce Sectan are un aliat ce deține secretele Pământului, la rândul său. Însoțit de legiunea sa de umanoizi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Dorée și de sărutul de despărțire al Morganei, vrăjitoarea africană cu nume de legendă arturiană. În vecinătatea acestor mări ale Caraibelor, în L’aigle du Brésil, Corto participă, din nou, la viața unei istorii cu care va întreține o relație echivocă, până la capăt. Căutător al galionului pierdut și al comorii sale de dincolo de orice închipuire, Corto redescoperă ambiguitatea Marelui Război în a cărui țesătură este implicată și compania financiară ghidată de Bouche Dorée și de Morgana. Apariția unui ofițer prusac la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
slujba germanilor, ci și sedu cătoarea femeie care îi oferă lui Corto propria sa Cruce de Fier, ca semn al ciudatei atracții resimțite față de marinarul ce îi aduce pierzania și moartea. Eroismul lui Corto este, și în acest vis prattian, echivoc și romantic. Trezit de divinitățile celte spre a le apăra patria lor, Corto nu va ști nici odată dacă vocea corbului care îl veghează la Stonehenge este cu adevărat a zglobiului Puck. Dincolo de Canalul Mânecii, acolo unde tranșeele sunt patria mâloasă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
imaginația și istoria intră într-un dialog ce anulează linia de despărțire dintre ficțiune și realitatea documentabilă. Borgesianul Pratt este vocea ce amestecă vocile de dinaintea sa. Iar vocea Italiei și Veneției răsună, distinct, în acest concert al războiului și al echivocului. Corto intră el însuși, prin Fabula venețiană, în consistența misterului. Decorul venețian este fundalul pe care este proiectată cea mai barocă dintre rătăcirile lui Corto. În acest vârtej de măști care se schimbă între ele, elementele Italiei documentabile istoric (acea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a întors să-l privească. La spital, Paneloux nu descleșta dinții. El s-a supus ca un obiect tuturor tratamentelor care i s-au impus, dar nu mai lăsa din mână crucifixul. În acest timp, cazul preotului continua să fie echivoc. Îndoiala persista in mintea lui Rieux. Era ciumă. Și totuși nu era. De câtva timp, de altfel, părea să-i facă plăcere să deruteze diagnosticele. Dar, în cazul lui Paneloux, ceea ce a urmat a arătat limpede că această incertitudine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de alarmă și mă tem, că mai târziu nu se va mai putea face ceva pentru a-l determina să învețe și să-și pregătească un viitor pe măsura așteptărilor părintești. Vădit contrariat de insistența mea mi se răspunde fără echivoc: - Să n-ai d-ta grijă de viitorul copilului meu, pentru că de acest lucru mă ocup eu. Mai clar decât atât nici că se putea spune.. și nu-mi rămâne decât să constat că toată strădania mea a fost zadarnică
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de aici din această comunicare cu cei din jur, apare Maria-Vera Willinger - ca cetățean român, loial României, față de care a manifestat și manifestă o ardentă dragoste și profundă recunoștință, țara, care cu toate unele măsuri restrictive față de evrei recunoaște fără echivoc că, Chiar în acele vremuri crâncene, România a fost mama protectoare care nu și a trimis evreii în lagăre de exterminare, așa cum au făcut statele aflate sub dominația ideologică a Germaniei hitleriste. Autoarea se întreabă retoric, „de ce atâta ură? constatând
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
frumoase despre tata nu mi-aș fi închipuit niciodată dar tare bine mi-a căzut la suflet! A fost o zi de neuitat. Fusesem acasă, în România!” (pag.96). Revenind asupra cifrei de evrei morți în timpul războiului autoarea spune fără echivoc că evreii au fost uciși doar fiindcă erau evrei și nu în luptă dreaptă - oameni înarmați au ucis evrei neînarmați și “față de numărul total al evreilor care trăiau în Regat și Transilvania românească, au murit mult mai puțini decât în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
sau doar o trufie umană? Nu este o decizie care să fie luată ușor. La fel ca și acel subiect extrem de sensibil, și anume folosirea celulelor reproducătoare și a embrionilor. Mulți dintre cei cu o tradiție iudeo-creștină se opun, fără echivoc, folosirii embrionilor. Dar astfel de puncte de vedere vor ajunge, în cele din urmă, în conflict cu obiectivul vindecării celor bolnavi și al alinării suferințelor. Nu acest an, nici la anul, dar va veni și acest moment. Este nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ani mai tîrziu, cînd mă pregăteam să fac dragoste cu Maureen Michell, o cover-girl englezoaică cu ochi albaștri și păr blond, am simțit că mă Înmuiam chiar În clipa cînd ea mi-a cerut În cuvinte tari și lipsite de echivoc - un vocabular care dovedise deja de ce era În stare - s-o pătrund. Eram peste ea și am simțit dintr-odată că tata se uita la noi. Era acolo, tupilat Într-un colț, precum doamna Marie-Isaure. Nici măcar n-așteptase să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Goriancikov: Tatăl Credinței va fi distrugătorul Înțelepciunii. Credința se traduce prin Fides, pe care am identificat-o deja ca fiind Vera, fiica Liliei, fiica dumneavoastră. Cât despre Înțelepciune - ei bine, sensul numelui de Sofia este desigur înțelepciune. Goriancikov arată fără echivoc că sunteți un pericol pentru Sofia. Vă plac fetele tinere, nu-i așa, Osip Maximovici? și de aceea a și făcut Govorov fotografiile acelea. Ba l-ați mai pus să o fotografieze și pe Lilia, după toate care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu se știa? Cărui „mormânt“ Îi lipsea adresa? Era evident că manifestele fuseseră scrise pentru că o anumită informație fusese pierdută și se făcea apel la cineva care, Întâmplător, ar fi cunoscut-o, ca să dea un semn. Finalul Famei era fără echivoc: „Cerem din nou tuturor Învățaților din Europa... să privească cu spirit binevoitor oferta noastră... de a ne ajuta să aflăm reflecțiile lor... Deoarece, chiar dacă până acum nu ne-am dezvăluit numele... oricine va face să ajungă la noi propriul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
am cotit pe alte străduțe, m-am trezit pe cheiul Senei. „Imbecilule, Îmi spuneam, ce anume pretindeai? Să ajungi acolo, să-l găsești pe Agliè, să-l apuci de haină, el s-ar fi scuzat, totul a fost doar un echivoc, iată-l pe prietenul dumitale, nu i-am clintit un fir de păr. Iar acum ei știu că ești și tu aici.“ Era trecut de amiază, În seara aceea trebuia să se petreacă ceva la Conservatoire. Ce trebuia să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
palidă și difuză și se zărea cerul liber. Era Sena? Și, ajuns la colț, l-am văzut. La stânga mea. Ar fi trebuit să bănuiesc că era acolo, la pândă, În Împrejurimi, În acel oraș numele străzilor trasau un mesaj fără echivoc, erai mereu pus În gardă, cu atât mai rău pentru mine dacă nu mă gândisem. Era acolo, păianjenul acela mineral infect, simbolul, instrumentul puterii lor: trebuia să fi fugit, În schimb mă simțeam atras către pânza lui, mișcându-mi capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să părăsească locul acela fericit. Pe platou furgoneta oratoriului nu mai era. Jacopo se Întrebase cum se putea, don Tico nu l-ar fi părăsit niciodată În felul ăsta. După trecerea timpului, răspunsul cel mai probabil este că fusese vreun echivoc, cineva i-o fi spus lui don Tico că băiatul va fi adus până În vale de partizani. Dar Jacopo În momentul acela crezuse - și nu fără motiv - că Între „drepți“ și „pe loc repaus“ trecuseră prea multe veacuri, băieții Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
emfaza și elocința, de multe ori supărătoare, din cărțile lui anterioare. În peisagii și tablouri bucolice, a păstrat numai trăsăturile strict necesare, sobre și comune; iată în ce constă simbolismul lui Verhaeren. Totul e natural și precis, nimic afectat sau echivoc”. Recenzînd un articol al lui René Arcos din Mercure de France („A propos de quelques poetes modernes“), în Facla, anul V, nr. 11, 15 octombrie 1913, Vinea refuză atributul de „whitmaniști” poeților tineri ai Franței (sînt citați Jules Romains și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Revista Sburătorul își anunță decesul după ce a luptat timp de trei ani cu indiferența publicului”, cf. nr. 24) și momentul 1927 („Intermitent, apare Sburătorul, plouat, mirosind a buhă udă. În realitate e deghizat. În cenaclu dogoare de duș cald, limoniu, echivoc. În revistă, spectacol: la mijlocul menageriei, maestrul cu bici cursiv își dresează prinșii. Numai F. Aderca simulează controversa, strigînd prin colivie: «Eu sînt independent... În fiecare zi mă cert cu Lovinescu...» Și, în același timp, insensibilul îmblînzitor își face elefanții să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și absența emoției). Importanța scrierilor lui Urmuz rămîne documentară („un document lingvistic de mare însemnătate, un prilej de a demasca unele din procedeele limbii”), limbajul urmuzian conținînd „vocabule, nonsensuri de genul celor pe care le folosea Lewis Caroll” („nonsensurile prin echivoc ale lui Dodgson”). Dezacordul urmuzian în raport cu „folosința obștească a cuvintelor” țintește, într-adevăr, luminarea „nonsensurilor realității”. Pe urmele lui G. Călinescu, Tudor Vianu cade însă în capcana „iluziei realiste”: „Ridiculizarea clișeelor e un mijloc curent în umorul realist” (p. 178
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
într-adevăr, luminarea „nonsensurilor realității”. Pe urmele lui G. Călinescu, Tudor Vianu cade însă în capcana „iluziei realiste”: „Ridiculizarea clișeelor e un mijloc curent în umorul realist” (p. 178). Dezvăluind unul dintre „paradoxurile” avangardismului, esteticianul tinde să explice totul prin echivocul semantic, automatism și convenție: „dezvoltarea echivocurilor stă la originea multora din fabulele și metaforele poeților. Dar (...) respingerea unei convenții a automatismului nu-l scutește pe Urmuz să cultive o convenție a efectelor comice, să substituie, cu alte cuvinte, o convenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
eram de-acum mort. ― Ceea ce nu ți-au iertat ei este faptul că ai vrut să trăiești în afara dogmelor lor. ― Am vrut să trăiesc după capul meu. ― Mai rămâne să afli că înțelepciunea începe acolo unde nu mai există nimic echivoc ― Și ce este echivoc în vorbele mele? ― Ele au o strălucire tristă. ― N-am dorit niciodată să fiu un înțelept. ― Mă silești, Galilei, să-ți spun că nu iubești adevărul în același fel în care iubești un cer senin. ― Dacă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Ceea ce nu ți-au iertat ei este faptul că ai vrut să trăiești în afara dogmelor lor. ― Am vrut să trăiesc după capul meu. ― Mai rămâne să afli că înțelepciunea începe acolo unde nu mai există nimic echivoc ― Și ce este echivoc în vorbele mele? ― Ele au o strălucire tristă. ― N-am dorit niciodată să fiu un înțelept. ― Mă silești, Galilei, să-ți spun că nu iubești adevărul în același fel în care iubești un cer senin. ― Dacă aș fi putut în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Antonio fusese Întotdeauna Mina. Iar acum, o sinapsă neatinsă de mult timp făcuse contact atunci când profesorul Îi spusese pe nume - ca și când și-ar fi amintit că există. — E o cameră cu două paturi gemene, preciză Sasha pentru a Înlătura orice echivoc. Nu voia ca Emma să-l Înțeleagă greșit. Nu avea nici o intenție ascunsă, nici un plan, nici măcar umbra unei dorințe față de ea. Voia doar să rămână Împreună cu ea. — Nu dau niciodată apartamentul matrimonial unui cuplu de bărbați, sublinie. E unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
potrivit e doar În cuvinte, râse Vindecătorul. Timpul potrivit nu Înseamnă nimic, În timp ce dacă Îți spun că cerbul bea apă, o să-l și vezi În minte, fără să-ți lase loc de Îndoială. Unii aveau să se folosească de acest echivoc al cuvintelor, dar asta avea să se Întâmple mult mai Încolo, iar când oamenii aveau să meșteșugească și cuvântul echivoc, avea să fie prea târziu. Tu știi asta mult mai bine pentru că te-ai născut gata stăpânit de vorbe. - Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]