2,770 matches
-
central al partidului a început să aplice o politică, ce tinde să explice pe scurt, dar într-o manieră pozitivă, că era intolerabil și străin spiritului marxism-leninismului de a preamări o persoană și de a face din ea un supraom, egalul unui zeu. (...) Acest sentiment în privința unui om și îndeosebi în privința lui Stalin, a fost întreținut printre noi timp de mulți ani. Rolul lui Stalin, în pregătirea și realizarea revoluției socialiste, este în mod universal cunoscut. Ceea ce ne interesează este de
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
evenimentele ei fantastice. Întâia libertate pe care mi-am acordat-o a fost aceea a iresponsabilității actelor mele interioare unul față de celălalt am încercat să rup bariera consecințelor și ca o onestitate față de mine însumi, am căutat să ridic la egal de lucidă și voluntară valoare orice tentație a halucinantului. Cât însă și cum își dezvoltă în mine suprarealitatea tentaculele ei, nu știu și n-aș putea ști. Știu doar că voi juca până la ultimele jetoane.... Încerc să mă definesc în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
născută să vadă oroarea, plânge pentru ei toți, pentru soarta lor făgăduită haosului purgatorial. Conduși de soția medicului și însoțiți de câinele lacrimilor, pelerinii purgatoriali ajung la casa acesteia și încearcă să-și recapete gustul vieții și al prezentului, cu toții egali, acum, în fața binelui și răului. Acum când prin piețe grupuri de orbi proclamă sfârșitul lumii și tot felul de grozăvii milenariste, când glosarul ex-civilizației este inutil și desuet, declarația de dragoste a bătrânului cu legătură neagră făcută fetei cu ochelari
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
rînduială. Toate masoneriile universale au drept constantă inhibatorie acest precept. Pajul Însă știa de acesta. El, model protomason știa să viețuiască sub alt precept fundamental sub tine ca supus, peste tine ca stăpîn, după tine ca cunoaștere, Împrejurul tău ca egal. Și el știa să acționeze și să aștepte pînă cînd absența lui Dumnezeu ne va veni În ajutor. Fiindcă noi trăim cu lipsa Sa, nu cu prezența Sa. În poemă Tatăl este prezent, deci timpul poemei este acela al Prezenței
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
lui aristocratică nu apăreau evidente.“105 Activitatea manuală obositoare îi făcea bine lui Wittgenstein deoarece îi abătea atenția de la gânduri pe care le suporta cu mare greutate. Starea lui de spirit sumbră era accentuată de conștiința acută a cruzimilor fără egal ale războiului modern. Se simțea bătrân, epuizat și fără încredere în viitor. Prietenii apropiați erau departe. La 1 aprilie 1942, nota: „Nu mai simt nici o speranță pentru viitor în viața mea. Este ca și cum tot ceea ce aș avea în față este
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Bodin în favoarea caracterului de indivizibilitate al suveranității se bazează pe observația că, dacă suveranul ar împărți puterea sa cu unul dintre supuși, nu ar mai fi cu adevărat suveran 55: "suveranul nu poate să îl transforme pe un supus în egalul său fără a-și nega propria sa putere"56. Jean Bodin s-a arătat preocupat de diferența care există între cei doi termeni "Stat" și "guvernare" -, reuniți în noțiunea aristotelică politeia, guvernarea (regimen) desemnând pentru el nu forma statului, ci
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
În aceste vechi adunări pe primul plan se afla administrarea justiției: în aceasta trebuie să vedem obiectul primar al atribuțiilor Adunărilor de stări, în majoritatea țărilor europene. Astfel, vasalul avea dreptul și posibilitatea de a fi judecat de și între egalii săi87. În Anglia, Legile lui Ine de Wessex (c. 690 d.Chr.) se referă la justiție (riht), fiind invocate în fața conducătorului comitatului (shireman). Se pare că adunarea comitatului, la fel ca toate celelalte adunări din acea perioadă, combina funcții judiciare
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a cavalerilor și orașelor, iar reprezentarea lor se face prin deputați aleși, cu puteri limitate. Persona raepresentata răspunde într-un mod particular principiilor unității colective (universitas): nerespectarea mandatului imperativ atrage nu doar retragerea puterilor, ci și efecte punitive. Desemnați de egalii lor, deputații sunt de multe ori obligați să se reîntoarcă la cometanți, mai ales atunci când deliberările iau o turnură neprevăzută, ori sunt chemați când își depășesc mandatul cu care au fost împuterniciți, fiind vorba de un mandat imperativ. Caracterul dublei
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
necesitate aceasta este democrație"133. Ca urmare începe să se ceară ca maior pars să fie totodată și sanior pars (mai înțeleaptă, virtuoasă și echitabilă). Reformulată, ideea transpare și în textele lui Locke care, deși recunoaște că toți oamenii "sunt egali de la natură... vârsta și virtutea pot conferi unor oameni o dreaptă întâietate"134. Alături de diversitatea constatată în privința dezvoltării principiului majorității 135, din perioada Evului Mediu până în timpurile moderne se observă un fenomen general și comun: rezultatul deliberărilor obligă totalitatea, chiar
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
care el le-a avut cu tatăl său, conflictul cu ducele Ștefan, propriul fiu, care din anul 1257 stăpânea Transilvania. Deși Bela al IV-lea considera aceasta o concesie făcută fiului mai vârstnic și nu îl trata ca pe un egal al său, Ștefan (rex primogenitus illustris Ungariae et dux Transilvanus) nu se va mulțumi doar să guverneze în numele tatălui său ci ca un deplin suveran 477. El exercita puterea în stat și vorbea de teritoriul său ca despre o țară
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
sa l-a scris pe hârtie...". Încă și mai elocventă este declarația datată 27 mai 1992: "Dintre artiștii pe care i-a dat Moldova în această a doua jumătate de veac, nu am avut și nu am decât un singur egal: Petru Aruștei" . Față în față cu singura antologie a operei poetice compuse de Petru Aruștei Moarte și renaștere. Supraviețuire (Cu un Memorial de Cezar Ivănescu și un Eseu de Ioan Constantinescu), Editura Institutul European, Iași, 1994 cititorul are oricum ocazia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
șerpi uriași cu fluturi calzi în gură", cerbul frumos în ale cărui coarne triste cresc "mari portocale clătinând lichide", "melcul suav", "fluturii miopi" sau "uzi de rouă", "mari paianjeni care cară ață". În fine, vegetalele înnobilate cu har aproape fără egal: "ciuperca fină/ Cu reverențe și cu spori în palmă", "lalea ca ceapa otrăvită/ Ca inima unui baron", "dovlecii plini de mațe sau candizi/ Și-nlăcrimați în pături de omizi" etc. Din versurile selectate mai sus, este cât se poate de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
micropoetică generaționistă, recte, un Succint rezumat al poeticii de generație, urmat de o exemplificare manu propria, și o serie emoționantă de exerciții de admirație pentru prieteni Mick (Astner), Costică (Acosmei), Caecub (Decuble), Radu Andriescu, gheo ori, surprinzător, pentru figuri underground, egal înfricoșătoare și ispititoare, precum Mihai Avasilcăi, zis și Fanfan sau "Rechinul Pușcăriilor", ale cărui veleități literare, admirate și de Emil Brumaru, sunt reactivate în pitorescul argotic din Homeless. Dar aceste finețuri capricioase subsumate, finalmente, tot literarului una dintre maladiile de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Când nu se arată convins, ca un Nietzsche al sfârșitului de secol XX, că "dumnezeu încă nu s-a născut/ (...) el a fost inventat pentru că oamenii/ au nevoie de o memorie a tuturor timpurilor", ca în Antares, poetul se consideră egalul celui existent, ca în Lanseta cea mai lungă din lume. În fine, uneori chiar afirmă, cum am văzut mai sus, că, Dacă există un dumnezeu, acesta nu poate fi decât femeie, dovedind astfel pasul final al contestării, și anume voința
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mitizării 46: "o divinitate, un astru ce tronează peste toate gândurile ce nasc în creierul masculului" [Baudelaire, 1971, p. 211]. Pentru a se afirma, Pariziana are nevoie vitală de a fi sanctificata, ca în cazul lui Michèle de Burne, devenind egalul lui Christos, Allah sau Brahma 47. Vedem la Maupassant o gradație de elemente și condițiile prin care o femeie se ridică la Paris la rangul de mit: "Elle en fut enivrée. Leș compliments, leș invitations, leș hommages, le sentiment d
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
La începutul acestui secol, puterea militară, tehnologică și cea economică a Americii au atins cote fără precedent. Complexă și în bună măsură lipsită de rafinament, cultura de masă americană continuă să atragă. Toate acestea îi conferă o putere politică fără egal și o influență pe măsură. "La bine și la rău, America dă tonul". La nivel global, ea nu are adversar. Europa e încă divizată, deci puțin competitivă politic și militar, Japonia "a ieșit din cursă", ca și Rusia, iar China
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
soluție viabilă în opinia autorului -, iar alianțele durabile trebuie păstrate și conducerea exercitată prin intermediul lor. S.U.A. sunt percepute ca o superputere din ce în ce mai arbitrară. Neavînd un rival pe măsură ca pe vremea Războiului rece, "ele nu mai acceptă pe nimeni ca egal, nu mai acceptă dușmani, ci doar rebeli, teroriști și state nesupuse. Ele nu mai luptă, ci pedepsesc. Nu mai duc războaie, ci creează pace, nu invadează țări, ci le eliberează. Sunt enervate în mod sincer atunci cînd vasalii nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
realizează în următorii 20 de ani, omenirea va cădea într-un haos global și că numai acceptarea de către ceilalți a conducerii americane reprezintă condiția sine qua non pentru a evita o astfel de cădere. Cu alte cuvinte, o comunitate de egali, aflată nu sub dominație dar sub conducere americană. Foarte discutabil... Conducerea globală ar avea nevoie de un "efort conștient, coerent din punct de vedere strategic și intelectualizat din partea președintelui american, oricare ar fi el". Dacă e vorba despre dl. George
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
exprimată în scrierile semnate de Fernando Pessoa. Recuperînd spiritul Antichității, poezia lui Ricardo Reis, despre care Pessoa ne face să credem că s-a născut în Porto în 1887, se hrănește dintr-un amestec subtil de epicurism și de stoicism: "Egal mie aștept ceea ce nu cunosc/ Viitorul, al meu și al fiecăruia,/ La urmă totul fi-va tăcere, în afară de/ țărmul unde marea scaldă pustiul.24" Șlefuită, cizelată pînă la prețiozitate, această poezie e melancolie și pace interioară. Ricardo Reis aparține tradiției
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în trup, de țepușe înfipte în răni sau chiar de arderi. De ce să provoci atîta suferință, care e rostul torturii? Pe trup trebuie marcată apartenența la comunitate, înscrisă în Legea fundamentală care spune: între noi nu există diferențe, suntem cu toții egali. Ritul de trecere este o forma de a nu uita, cu trupul, interdicția inegalității: "Marcarea pe corp, egală pentru toate corpurile, enunță: Nu vei dori nici puterea, nici supunerea." Și această Lege unică nu poate găsi alt suport decît un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pentru a contrasta lumile. Pot fi distinse două tipuri de lumi: lumea acefală (fără șefi, nedivizată) și lumea cefală (cu șefi, divizată). În primul caz, puterea aparține societății: controlați de societate, șefii ei nu sunt șefi. E o societate de egali, ființe umane libere. E o lume organizată în așa fel încît face imposibile raporturile de dominare între ființele umane, și împiedică "dorința nefastă" (a domina/a se supune). În lumea cefală, puterea s-a rupt de societate și s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de uluire pe care un Nuer ar avea-o în fața imposibilului nostru. Acest "Negru înapoiat" ne-ar putea spune cu îndreptățire: "Cireadă de vaci!" Barcelona, decembrie 1936: "Chelnerii din cafenea, vînzătorii vă priveau direct în ochi și se comportau ca egalii voștri. Frazele servile sau, pentru moment, doar ceremonioase dispăruseră." Ne aflăm cîteva luni mai tîrziu, pe frontul din Aragon, de partea milițiilor care luptă cu trupele lui Franco: "Eram doar noi și țăranii și nimeni nu-l recunoștea pe celălat
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
comentariile lui George Orwell dovada că absența șefilor, a conducătorilor este tot timpul posibilă. Alții, desigur cei mai numeroși, nu vor pregeta să vadă în acest episod în caracterul efemer al experienței confirmarea caracterului utopic al unei lumi populate de egali. Pentru ei, utopia este imposibilă pe pămînt. LIBERI, CĂCI SERVILI Noțiunea de servitute voluntară e mai complicată decît pare. Relația sa cu ideile de libertate și de egalitate, atît de dragi omului modern, dă la iveală un paradox major. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o lume acefală, care se supune Legii, care este împotriva schimbării, împotriva muncii, care are nevoi limitate și constante, care e mulțumită de condițiile materiale de existență. Au apărut șase imposibile: imposibil ca societatea să nu fie o comunitate de egali (imposibil să existe șefi); imposibil ca Legea să nu fie sacră, să nu fundamenteze lumea; imposibil să nu vrei să menții statu quo; imposibil să produci și să muncești mai mult decît pentru satisfacerea (egalitară) a nevoilor elementare; imposibil ca
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
participe la ședințe. Adunarea e cea care votează legile. Alte două non-imposibile: imposibil ca legea cetății să nu fie opera tuturor cetățenilor; imposibil ca ea să nu fie aplicată față de toți în același mod, ca cetățenii să nu fie toți egali în fața legii (isonomia). Adunarea e cea care hotărăște un război, stabilește finanțele publice, judecă procesele politice. Înființat de Clistene, format din cinci sute de membri trași la sorți de pe listele de voluntari, Consiliul (boulé) are misiunea de a pregăti reuniunile
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]