4,264 matches
-
o colecție privată și publicată - mereu pe urmele lui Honigberger- În volumul consacrat lui Arion Roșu4. Ni le putem Închipui asemănătoare acelor doamne care călătoresc spre India și pe care le Întâlnesc și unii călători români. Bolintineanu pune punct relatării egiptene de la 1854 cu evocarea unei despărțiri: „Miss Lia și părintele ei plecaseră pentru Indii”5. Venind din Transilvania, Iosif Vulcan Întâlnea În 1892, la Predeal, „două femei: una mai În etate, alta tânără, amândouă Încă domnișoare. Cea mai În etate
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Nimeni nu știe precis când a apărut acest uimitor „număr de aur” care continuă să ne fascineze și astăzi. S-ar părea că el era cunoscut de către vechii babilonieni și vechii egipteni. Unele texte afirmă că numărul de aur se regăsește pe stele și basoreliefuri babiloniene și asiriene. Alte texte susțin că numărul de aur poate fi găsit în proporțiile Marii Piramide și în alte monumente ale vechiului Egipt. Din păcate nu
FASCINAŢIA „NUMĂRULUI DE AUR”. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Daniela - Mariana Tasie () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_922]
-
pref. Ovidiu Drimba, București, 1966; Antioh Cantemir, Stihuri, introd. Paul Cornea, București, 1966; Romain Rolland, Pierre și Luce, București, 1966; Ivo Andrić, Cronică din Travnic. Viziri și consuli, București, 1967 (în colaborare cu Dragan Stoianovici); Rahman el Abder Sharkawi, Pământ egiptean, București, 1967 (în colaborare cu Yves Goldenberg); Miroslav Krleza, Întoarcerea lui Filip Latinovicz, București, 1968 (în colaborare cu Radu Flora); Milovan C. Glisić, Învățătorul și alte povestiri, București, 1970 (în colaborare cu Carmen Gheorghiu și Simion Morcovescu); Guillaume Apollinaire, Scrieri
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
și coerența internă a curriculumului educațional sumerian. Dificultățile scris-cititului ne fac să credem că educația începea foarte devreme și se sfârșea numai la maturitate 10. 2.2.2. Curriculumul „Casei Vieții”tc "2.2.2. Curriculumul „Casei Vieții”" Scrierea hieroglifică egipteană era atât de veche la începutul Imperiului Vechi (2778-2723 î.Hr.), încât egiptenii îl uitaseră pe inventator și o considerau un dar al zeilor. În orice caz, în epoca predinastică (6000-3300 î.Hr.) existau deja numeroase „Case ale Vieții”, care nu erau
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
transportul obeliscurilor pentru temple și monumentele funerare. Se poate presupune că faraonii aveau acces, ca și preoții, la învățături oculte înalte, așa cum a fost cazul cu faraonul Snefru din Dinastia a III-a, care și-a scris propria prorocire. Învățătura egipteană beneficia de un sistem educațional structurat ierarhic. El permitea obținerea unor „grade didactice” asimilabile unor niveluri ale ierarhiei administrative de ale recunoașterii publice. Prin străduințe și perfecționare continuă, scribul urca treaptă cu treaptă: scrib, scrib superior, căpetenie a scribilor. Parcurgerea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și de instruire - prezentate ca inițieri în mistere și secrete barbare - erau cât se poate de laice. Pitagora a impus un curriculum musical (adică bazat pe muzele șmusaeț diverselor arte și științe) care avea drept core aritmetica feniciană și geometria egipteană; era completat cu astrologia chaldeană, acustică și ritmică melodică, ritualurile persane și, bineînțeles, misteriile eleusine și orfice. O disciplină originală era akusmata („regula tăcerii”), care nu era o simplă interdicție, ci o tehnică de formare a capacităților de a asculta
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
abandonat de tânăr Asia Mică pentru a studia cu milesianul Thales și, poate îndemnat de acesta, a întreprins călătorii de studii în Fenicia și Egipt. După Diogene Laerțiu, el ajunsese, la akme, să fie inițiat în toate cultele și misterele egiptene, persane și chiar indice. Judecând după modul în care s-a constituit Școala crotoniană și după doctrina paideutică pe care a dezvoltat-o, afirmația pare cu totul verosimilă. Avem așadar de a face cu un erudit al Antichității dublat de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o literatură enormă cu privire la „Casa Vieții” și scribi. Menționăm doar câteva lucrări de referință: P. Barguet, Le livre des Morts des anciens Égyptiens, Cerf, Paris, 1976; F. Daumas, La civilisation de l’Égypte pharaonique, Arthaud, Paris, 1971; C. Daniel: Gândirea egipteană antică în texte, Editura Științifică, București, 1974, Cultura spirituală a Egiptului antic, Cartea Românească, București, 1985, Civilizația Egiptului antic, Editura Sport-Turism, București, 1976; A. Rey, La science orientale avant les Grecs, Albin Michel, Paris, 1942; J.G. Février, Histoire de l
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
alegorism ezoteric. Alegorismul este un mod de a gândi, o tehnică de aplicare la un anumit domeniu a unor principii și concepte socotite fundamentale. Kosmopoiesis-ul pitagoreic s-a obținut prin alegorism matematic aplicat la mitologia hesiodică combinată, probabil, cu cosmogonii egiptene, persane și indiene. 41. Mitul androginului la Platon, Banchetul (189d - 192a), în traducerea lui Cezar Papacostea; și, desigur, Geneza, din Sfânta Scriptură. 42. „Modul de viață pitagoreic”, așa cum apare el în Sentințele lui Aristoxenos, îngăduie această judecată. În confreria lor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
avea „grija” ei. N-ar trebui să ne punem problema că ele nu se păstrau în condiții de securitate deplină. Cu vreo 3.000 de ani î.Hr. s-a inventat scrierea. Dar și aceasta era securizată. Se spune că preoții egipteni interziceau folosirea scrierii alfabetice pe pământul reavăn, ca, nu cumva, muritorii de rând să aibă acces la invențiile vremii. Vă amintiți de celebrul tablou „Școala de la Atena”, în care Pitagora demonstrează pe nisip teorema sa. Tragem concluzia că prezenta o
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
introducând unele date și informații de istorie românească, folosind tradiția și câteva surse interne muntenești. Cronograful său este o istorie universală, prima de acest fel în limba română, care înșiră întâmplările de la „facerea lumii” până la 1489, cuprinzând știri despre asirieni, egipteni, caldeeni, perși, romani și bizantini, despre împărații din Apus și Răsărit, până la stabilirea domniei otomane în Europa. La sfârșit se ocupă de luptele turcilor cu bulgarii, sârbii și românii, ocazie de a prezenta figuri de domni români: Mircea cel Bătrân
MOXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288265_a_289594]
-
respectivului fenomen într-un anumit context social. Funcția ei este de a conecta variabilele cauzale abstracte (endogene) și, prin ele, variabila de explicat (efect) la contextul social concret. Teoria abstractă a stratificării sociale este, astfel,puțin operațională în explicarea societății egiptene antice sau a societății americane contemporane. Pentru a deveni cu adevărat utilă, ea trebuie completată cu teorii contextuale ale stratificării în diferite tipuri de societăți (tributală, feudală, capitalistă). Acesta este, în fapt, punctul de vedere marxist în explicarea fenomenelor sociale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
istorică a unei comunități, modul în care ea se raportează la timp și, în mod particular, practica sa istorică specifică, trebuie să pornim de la analiza universului cultural de ansamblu al acesteia. Să reluăm un exemplu utilizat de însuși Blaga: istoriografia egipteană din mileniile IV-III. Această istoriografie (de fapt, singura istorie practicată de Egiptul acelei perioade) se rezumă la o listă lungă de nume de faraoni. În raport cu istoria modernă, o asemenea practică este extrem de rudimentară. Unii istorici au interpretat această practică drept
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o raportăm la cultura Egiptului acelei epoci, ea devine complet falsă. Pentru egiptenii acelei epoci, o asemenea istorie reprezenta o conștiință completă a trecutului. Ea spunea absolut tot ceea ce era demn de să fie consemnat și reținut din trecut. Cultura egipteană era dominată de credința că viața nu reprezintădecât o pregătire pentru moarte. Ce se întâmplă în limitele ei- fapte, evenimente - nu este deloc important. Numele însă are puterea magică de a desemna și de a ține locul sufletului. El spune
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sursele profunde ale gândirii temporalității este cea sociologică. Sociologul pornește de la analiza proceselor sociale caracteristice unei colectivități și caută să detașeze de aici consecințele asupra modalităților culturale de percepere a temporalității, de raportare la trecut, prezent și viitor. Particularitatea istoriografiei egiptene antice ar fi explicată de sociolog în termeni relativ diferiți de cei ai culturologiei. În primul rând, s-ar porni probabil de la o anumită particularitate a stratificării sociale și a sistemului politic egiptean extrem de centralizat. Aceasta poate explica de ce faraonul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
raporturile dintre generații, situate concomitent atât În cadrul familiei cât și la granița dintre viața familială și viața socială. Precizări conceptuale Ideea de generație este universală. Ordinea timpului pe generații este sistematică atât În Biblie, cât și la vechii greci și egipteni: generațiile succesive serveau drept repere ale timpului memorizat și ca legătură cu timpul mitic al fondatorilor ancestrali. În filosofia evreiască, timpul biblic, inaugurator al timpului istoric, se caracterizează prin continuitate și progres, ambele posibile datorită pactului generațiilor solidare În instituirea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
al propriei lor tradiții, înțelepciunea lumii are o minimă aderență și un exces de antipatie. În fond, modernii emancipați tolerează realismul liturgic al creștinismului cu aceeași reținere severă cu care Părinții deșertului priveau practicile magice și superstițiile sezoniere ale țăranilor egipteni. De unde această ezitare? Totul începe probabil cu Descartes, care ne-a convins mult prea ușor că numai predarea adevărurilor clare și distincte rămâne legitimă și dezirabilă. Din secolul al XVIII-lea încoace, universitățile europene au început să denunțe idealul patristic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pustiei (în special prin referințe la Pateric). Care sunt cercetătorii români care s-au dedicat pentru întâia oară restituirii operei lui Evagrie Ponticul? Să menționăm înainte de toate că, în școala românească de teologie, primele eforturi de reabilitare a personalității monahului egiptean aparțin lui Iustin Moisescu (ulterior patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), autorul unei teze de doctorat susținute la Atena, redactată în limba greacă și consultată de eruditul iezuit Irénée Hausherr în ediția sa la Tratatul despre rugăciune a lui Evagrie 1
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Frankenberg, savantul orientalist care, în 1912, edita pentru prima dată într-o limbă de circulație europeană câteva dintre operele monahului din Kellia 4. Această primă contribuție notabilă va fi apoi fructificată și de alți editori și comentatori ai operei monahului egiptean, între care trebuie să-i amintim pe Wilhelm Bousset 5 și, mai ales, pe Irénée Hausherr, SJ, profesor la Institutul Pontifical Oriental din Roma, responsabil pentru stabilirea paternității evagriene a Tratatului despre rugăciune - atribuit, până în anul 19346, Sfântului Nil Sinaitul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
critică a unor importante opere evagriene. Aceasta apare ca rezultat al unei munci titanice în câmpul filologic și exegetic, pe care Antoine Guillaumont 2 a depus-o în scopul facilitării unei mai bune recepții și înțelegeri a operelor Părinților deșertului egiptean, dar mai ales a lui Evagrie Ponticul. Punctul culminant al muncii lui Antoine Guillaumont l-a constituit descoperirea în câteva manuscrise siriace (păstrate la Londra) a Capetelor Gnostice; editarea lor a urmat în anul 1962. Legatarul operei savantului francez, fostul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
articulate pe trunchiul Evangheliei și plasate în matricea spirituală a Bisericii creștine 4. A tăgădui ori a nesocoti faptul că Evagrie a fost înainte de toate un monah al Bisericii apostolice, un apologet al Crezului de la Niceea, un duhovnic al deșertului egiptean și un ucenic al marilor maeștrii ai pustiei (cei doi Macarie) reprezintă nu doar o respingere a adevărului istoric, ci, mai mult, o negare a condițiilor sale de posibilitate. Se pun astfel în discuție premisele teologice cardinale după care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
generaliști de talia unor Vincent Desprez 5, Adalbert de Vogüé6, Graham Gould 7 sau James E. Goehring 8 nu au identificat la acest nivel superficial tensiunile din interiorul monahismului Bisericii primare. Cât privește faimoasa apoftegmă 7, cu privire la Evagrie, din Patericul egiptean (seria alfabetică), frecvent citată pentru a ilustra nu doar antipatia monahilor copți față de „intelectuali”, ci și „naționalismul” rigid al acestora din urmă9, sensul în care ea trebuie citită ni se pare a fi altul. Întrerupt dintr-o cuvântare la adunarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pedagogie, fiind gata să o asume alături de ceilalți monahi prezenți la eveniment. Este greu să ne imaginăm scena ca pe o izbucnire viscerală a resentimentelor unui preot copt în fața „grecului” Evagrie (un pontic „străin” nu doar în Alexandria sau deșertul egiptean, ci și la Constantinopol, în Capadocia sau Palestina). Acesta primește dojana fără răzvrătire; cel care a demonstrat importanța blândeții pentru cunoașterea lui Dumnezeu, cel care a vorbit despre inanitatea dialecticii în exercițiul de îmbunătățire duhovnicească nu putea să privească această
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
această mustrare decât ca pe o lecție aspră pe care fiecare monah - străin prin definiție, în orice loc s-ar afla - se cuvine s-o accepte în sens chenotic, imitând condiția dumnezeiască a anonimității 1. Trebuie spus apoi că naționalismul egiptean s-a manifestat în mod accentuat mai cu seamă în secolul al V-lea d.Hr., în contextul acutizării polemicilor hristologice între Alexandria și Constantinopol. Ceea ce definește lumea deșertului nu este un contrast între monahii copți și monahii „eleniști” sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de radiații Dragă doamnă Carter, Un medic m-a sfătuit să vă scriu și să vă rog să-mi trimiteți o carte de reflexologie. El a spus că reflexologia este înrudită cu acupunctura și că a fost folosită de vechii egipteni. Soțul meu a avut arsuri pe picioare din cauza radiațiilor și se formează tot timpul cheaguri pe care trebuie să le îndepărtăm. Îi fac tratamente reflexogene în fiecare noapte și asta îi este de mare ajutor. Este recunoscător pentru că i-au
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]