2,971 matches
-
scuturat atîtea consemne tradiționale și credințe străvechi” (De la Baudelaire la suprarealism. În românește de Leonid Dimov. Studiu introductiv de Mircea Martin, București, Editura Univers, 1970, p. 216). Un articol semnat în nr. 2 din Chemarea de N. Porsenna se intitulează, elocvent, „Apoteoza unor valori negative“. Valorile negative — considerate de el „dinamice” și „vitale” — sînt opuse „Idealului” mortificant, autorul supunînd unei critici virulente utopia revoluționară a socialismului: „Ce ar fi lumea fără birul durerii? Un conglomerat amorf, nesusceptibil de progres. Societatea perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu o dată pe post de editorial liric. Romulus Dianu (viitor redactor al publicației) îi va dedica un poem („Paradis“) - tipic gest de solidaritate între „contimporani”. Notița promoțională a volumului Joc secund, din nr. 89-90 (rubrica „Note-cărți-reviste”), vorbește, la rîndul ei, elocvent despre concepția estetică mai generală a Contimporanului: „ridicarea unei flamuri negre, cu pajură aristocratică, în vitrina librăriei românești...” Coincidență sau nu, Paradisul suspinelor apare în același an și la aceeași editură - Cultura Națională -, unde director era prietenul comun al celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nevoie de încadrare” a tineretului din Italia, în răspăr cu relativismul moral dîmbovițean. Autorul rămîne totuși un moralist „nepolitic”, un individualist ostil înregimentărilor de orice fel: „mi-e groază de orice ordine de idei, de orice unanimitate”. Un alt exemplu elocvent de atitudine nealiniată îl reprezintă poziția sa față de Panait Istrati, anatemizat de stînga franceză și elogiat în mediile românești pentru apostazia din Vers l’autre flamme. Refuzînd „încadrările” politice, Sebastian pledează, de fapt, pentru adevărul uman aflat dincolo de orice ideologii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tatlin, Punin) unde cîmpul de experimentare al încercărilor de artă aplicată oferea cele mai multe posibilități. Dorul acestor artiști de a colabora în viață (artistul n’a cunoscut nici odată o vreme mai precară ca a noastră) s-a esprimat cel mai elocvent în formula lor suprematistă, care se pierde într-un complet neant formal pentru a pune numai problema materialului”. Numărul 59 semnalează un grupaj „consacrat constructivismului polonez” al revistei belgiene Anthologie din Liège, iar în nr. 65 este menționată elogios o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din Tairoff” despre arta actorului (articolul „Actorul. Diletantism și materie“). Sandu Eliad va reveni mai tîrziu — explicativ și polemic totodată — asupra opoziției teatru dinamic vs teatru stilizat într-un articol din numărul 59 al Contimporanului (anul 1925). Începutul articolului exprimă elocvent relațiile mediat-conspirative ale avangardiștilor români cu „arta nouă” din URSS: „Zidurile chinezești ridicate în jurul activului laborator care prepară în eprubete uriașe precipitate de idei, bogate în virulență și aciditate, împiedică orice cunoaștere de fapt a stărilor din Rusia sovietelor. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
peste cîțiva ani de Cursul de poezie al lui G. Călinescu ținut la Universitatea din Iași și de prelegerile despre Geneza curentelor literare de avangardă ținute de către Radu Gyr la Universitatea bucureșteană în 1936-1937. Radical opuse, cele două abordări ilustrează elocvent polarizarea indeo-estetică a momentului, pe fondul ascensiunii mișcărilor de extremă-dreapta: cu toate concesiile și stereotipurile antisemite care grevează majoritatea comentariilor despre scriitorii evrei (avangardiști sau nu), cursul insidios-polemic al lui Călinescu reprezenta la acea dată cea mai subtilă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dintre literatura anarhică și muzica primitivilor, jazz, compozițiile lui Stravinski ori Satie și baletele lui Djaghilev. Refuzîndu-i valoarea estetică, autorul îi concede anarhismului poetic doar o valoare documentară (ca formă de „reflectare” a fizionomiei lumii contemporane). Observațiile sale „sociologizante” sînt elocvente: „Dacă poezia anarhică nu are valoare estetică, ea are o valoare documentară, căci oglindește vieața socială și climatul moral al lumii contemporane. Ca și celelalte manifestări artistice, ea a răsărit parcă din atmosfera dancingurilor, barurilor și a «cutiilor de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
străine de spiritul unei istorii literare pe bază critică, recte estetică, singura valabilă pentru statornicia valorilor noastre literare și pentru normala lor circulație. Și alterări ale punctului acesta de perspectivă sociologică sînt multe. Noi le-am redus la cel mai elocvent” (op. cit., p. 353). Opțiunea pentru o critică și o istorie literară pe bază strict estetică - în răspăr cu orice reducții ideologice - transpare și în atitudinea față de roman. Identificînd coexistența, în modernitate, a mai multor categorii romanești, precum și o lărgire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
indice absolut de modernitate, un „precursor” comparabil, prin destin și profunzime exploratorie, cu Rimbaud și Eminescu. Seria de comentarii critice publicate, în primăvara anului 1930, în Facla despre inaugurarea, la București, a unei „Săptămîni a poeziei” conține un fragment hagiografic elocvent: „În această săptămînă a Poeziei, cine își va aduce aminte de Urmuz, poetul absurdului transcendental, reformator al poeziei românești, umbră care încă conduce poezia noastră modernă? Ne-a fost dat ca cele două epoci de renaștere: cea a lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
inițial drept „poet” de către unii avangardiști, Urmuz rămîne autorul unei literaturi greu clasabile generic. Capitolul pe care i-l dedică Ov.S. Crohmălniceanu în volumul I din Literatura română între cele două războaie mondiale (E.P.L., București, 1967, pp. 357-364) e intitulat — elocvent — „Antiproza”. Autorul Paginilor bizare este situat de fapt în categoria ambiguă a antiliteraturii, scrierile sale fiind, după caz, „antiroman erotic concentrat” („Pîlnia și Stamate”), „antischiță” („Emil Gayk”), „antinuvelă socială” („Ismail și Turnavitu”), „antiparabole” („Fuchsiada”, „Algazy & Grümmer”) sau „parodie a epicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a tradiției (ca filtru critic al modernizării) și cu un sentiment al responsabilității „constructive”. Sinuozitățile relației Ion Vinea - Tristan Tzara - Marcel Iancu, diagrama receptării românești a lui Brâncuși, a Futurismului și a textelor lui Urmuz, evoluția revistei Contimporanul (1922-1932) exprimă elocvent avatarurile acestui complex. În mod semnificativ, primul contact important al românilor cu avangarda artistică europeană s-a produs prin intermediul Futurismului italian; acesta a avut ecou îndeosebi în țări europene periferice, intrate tardiv în modernitate, în cercuri de intelectuali și artiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
zîmbet silit cînd veni În Întîmpinarea tinerei polițiste. Formula de condoleanțe folosită era un model În genul ei și dovedea o ușurință pe care de obicei o posedă doar oamenii cu foarte bună educație. Totuși Marie o simți febrilă, inutil elocventă doar pentru a-i explica Mariei că Aude nu era acasă, și de asemenea În defensivă. Se hotărî să se folosească de avantaj și dădu la iveală un lănțișor de prins la Încheietura mîinii de care erau agățate vreo zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dialect breton nu fusese găsit asupra lor. Habar n-avea dacă ea Îl asculta sau nu, dar avea sentimentul deznădăjduit că dacă se oprea din vorbă, ea avea să plece. Își expuse atunci pe larg toate argumentele posibile, strălucite, savante, elocvente, apoi nu mai avu cuvinte, iar ea, parcă spre a-i da anume dreptate, se ridică. O reținu apucînd-o de braț. Ea dădu ușor din cap. - Dă-mi pace. Uită-mă. - Nu pot, răspunse el cu simplitate. Și Îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
siguranță că cineva l-o fi văzut sau l-o fi ajutat să se aprovizioneze! Așa că treceți la treabă! Vreau rezultate! Jandarmii se risipiră. Lucas o văzu atunci pe Annick, care Îl observa fără să zică nimic, cu o expresie elocventă. - Ce e? Ea ridică ușor din umeri. - Nu-s ei de vină că un marinar rus a avut prostul gust să nu se opereze de apendicită Înainte de a se Îmbarca pentru cîteva luni. Tocmai deschidea gura să-i răspundă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a Întors spatele și a plecat, cu aerul că Își transmisese mesajul pe care‑l avea de transmis. Biruise, fără nici un fel de efort și fără să fi trebuit să rostească un cuvânt. Trupul vorbise În numele ei, ba Încă foarte elocvent, transmițându‑mi că sfârșitul era aproape. Cartea pe care o citeam În pat nu conținea nimic care să‑mi fie cât de cât de folos. Și nici nu mă puteam duce după Vela ca s‑o Întreb: „Ce semnifică această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
diseminat ideile la scara noii culturi globale sau au ocupat funcții de consiliere, decizie și execuție În aparatul de stat, În special sub președinți republicani ca Ronald Reagan și cei doi Bush (Fukuyama e și În această privință un exemplu elocvent). Pentru stânga academică americană, autointitulată „liberală”, (neo)conservatorismul republicanilor e aproape o formă de dictatură fascistă. Dacă „Abe Ravelstein” și prototipul său sunt aspru amendați și crud zugrăviți, ceilalți sunt pur și simplu stigmatizați. În cercurile stângii americane s‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
idei, long‑sellers. Însuși sistemul de producție și de distribuire a cărții ca (orice altă) marfă, ajuns În Statele Unite la ultimele sale consecințe, cere continuu produse noi care le alungă pe cele mai vechi din campania publicitară, din „imperiul efemerului” (elocventa definiție dată modei de Gilles Lipovetsky) și, În cele din urmă, din raftul librăriei. Chiar când produc fenomene de societate (ca, mai recent, seria cărților cu Harry Potter, pătrunsă rapid În România) și generează mărfuri noi, adesea mai lucrative (de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
special, a rupt amiciția sa cu Eliade În vara lui 1972, după ce, Într-o scrisoare din luna iunie a aceluiași an republicată și la noi În Jurnalul literar (1996), românul turnase oarecum gaz peste foc, susținând că articolul cel mai elocvent, „De ce cred În biruința mișcării legionare” (apărut pe 17 decembrie 1937), fusese un răspuns oral la o anchetă, „prelucrat” (edited) În redacție fără consultarea autorului; tot În apărarea sa, Eliade Întreba retoric: de ce oare nu Își exprimase simpatiile legionare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
așa? Și eu, care vă adusesem o pară... GARDIANUL: Dă-o-ncoa’! GUFI: Ce păcat, ce păcat! (Către ARTUR.) Chiar ați renunțat? ARTUR (Spășit.): Da... GUFI: Ce păcat! Dacă ați fi știut ce frumos urma să vă vorbesc... Cât de elocvent aș fi fost... Cum v-aș fi convins să renunțați, cu ce argumente... Ați pierdut o mare ocazie... Aș fi fost magnific... COLONELUL: Tot timpul te bagi. Dacă nu veneai, domnul era mort de un sfert de oră. GUFI (Către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
știrile culese au fost bune... În noaptea aceea soția mea era o... sclavă tânără, în pat cu un... Împărat, aparent rămasă fără glas, aparent nefiind nici măcar în stare să rostească o singură vorbă în limba mea. Și totuși cât de elocventă era, lăsându-și ochii, respirația... să exprime ceea ce trebuia, incapabilă de-a le împiedica să exprime ceea ce trebuia... Și cât de simplă, cât de sublim de cunoscută a fost povestea spusă de trupul ei!... A fost ca atunci când povestește briza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Și se întâmpla adeseori să-l întâlnească, deoarece tot joia, și tot între zece și doisprezece, grupul, reunit, se îndrepta spre „Clodie’s Dandy“ (cu club de zi privat), de lângă cinematograf, unde-și țineau săptămânala șediță de lucru. Cel mai elocvent semn de dispreț era țopăitul în fața lui, ca și cum se fereau să nu calce în vreun rahat de câine. Uneori și scuipau după ce trecea și se ducea cu mersul lui nepăsător. Puțin îi păsa lui Burtăncureanu de disprețul lor. După cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
combină falsitatea celor relatate cu falsitatea spațiului discotecii rurale - pereții se mișcă, luminile se deformează, se creează limpede sentimentul că dacă te ridici în picioare o să te prăbușești. Ar mai avea o șansă, s-ar putea scoate printr-o argumentație elocventă; în schimb preferă să zacă în tăcere pe scaun, cu paiul în gură și paharul albastru în mână, pierzându-și publicul. S-a dus și fata cu sâni mari și umeri lați, cu puțină gușă, ceea ce n-o făcea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
rezerve ale maică-sii față de soțul ei și tatăl copilului ei au devenit din ce în ce mai greu de suportat pentru Alice. Oare maică-sa nu era în stare să vadă că Jake avea dreptate să fie îngrijorat? Epuizarea planetei era cea mai elocventă dovadă de egoism; ducea la un dezastru care, în final, avea să-i afecteze pe toți oamenii. Da, draga mea, sunt de acord, a declarat pe neașteptate maică-sa în gară unde, după o lungă și extenuantă călătorie cu autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era deloc frumoasă. — Dar ce mai faci în afară de faptul că ești mamă? a insistat Jessamy. Alice și-a păstrat calmul. Era o chestie recunoscută că oamenii nu reușesc să-și imagineze ce fac mamele toată ziua. Jake era un exemplu elocvent. Iar el era tatăl Rosei. Alice i-a zâmbit lui Jessamy. Păi, evident, fac diverse chestii pentru La Gunoi!. Asta nu poate să-ți ocupe tot timpul. Alice se cam enervase, dar a încercat să-și păstreze calmul. —Ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
A deschis ușa verde de la intrare, pătrunzând în interiorul luminos și aerisit. Din toate lucrurile din Bath pe care începuse să le aprecieze, un cabinet medical curat, modern, ce funcționa pe baza unui sistem de programări era unul dintre cele mai elocvente. Cabinetul unde mersese el în Londra era tocmai invers. Toată lumea, indiferent de boală, aștepta în fața ușii, la gramadă, ca să poată intra înăuntru. După care se buluceau la recepție, unde managerul încerca, în van, să stabilească cine era primul. Întotdeauna se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]