7,305 matches
-
decorată, sau cești de cafea etc., indivizilor care donează sume peste un anume barem. La un festival al pământului de la Cluj-Napoca s-au oferit gratuit tricouri celor care au participat al curățirea pădurii Făget. În orașul meu natal, se dau embleme cu „am votat azi” celor care se prezintă la vot. Acest mic cadou pare să meargă, fiindcă îi întărește individului sentimentul de mândrie pentru că a votat și îi oferă un semn vizibil de conștiință publică ce poate fi arătat și
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Ciobanu, Panoramic, 88-91; Poantă, Modalități, 190-194; Cândroveanu, Alfabet, 153-161; Cristea, Un an, 78-84; Felea, Secțiuni, 140-149; Petroveanu, Traiectorii, 217-220; Tomuș, Istorie, 184-193; Negoițescu, Engrame, 81-82; Zalis, Tensiuni, 265-270; Iorgulescu, Al doilea rond, 255-258; Laurențiu, Eseuri, 164-174; Baltag, Polemos, 200-205; Dorcescu, Embleme, 134-138; Manu, Eseu, 163-165; Poantă, Radiografii, I, 126-130, II, 47-50; Grigurcu, Poeți, 131-133; Cristea, Faptul, 92-95; Grigurcu, Critici, 562-565; Tomuș, Mișcarea, 103-110; Cristea, Modestie, 43-47; Simion, Scriitori, III, 321-333; Moraru, Textul, 112-115; Dicț. scriit. rom., III, 466-469; Dicț. analitic, III
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
bibliotecile” culturilor vecine), P. a abordat marile teme ale istoriei culturii românești - vechea literatură românească de expresie slavă, cronicarii ce au scris în slavonă sau în română, umaniștii peregrini, înstăpânirea limbii române în cultură -, a stăruit asupra elementelor care alcătuiesc „emblema culturală” românească a timpului vechi, s-a străduit să deslușească acele tensiuni secrete - puse în valoare de raporturile cu spațiile culturale circumvicine românilor - care au asigurat mersul spiritului românesc prin istorie. Încearcă să pună într-o lumină corectă vremea „slavonismului
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
1999; P.L. Sulitzer, Învingătoarea, București, 1999. Repere bibliografice: Dana Dumitriu, Melancolia, RL, 1975, 36; Laurențiu, Eseuri, 125-132; Iorgulescu, Al doilea rond, 299-307; Felea, Aspecte, I, 178-184; Alexiu, Ideografii, 106-109; Nițescu, Poeți, 269-278; Iorgulescu, Scriitori, 83-88; Poantă, Radiografii, I, 258-260; Dorcescu, Embleme, 176-181; Ruja, Valori, 104-107; Grigurcu, Poeți, 303-310; Alboiu, Un poet, 153-155; Sângeorzan, Conversații, 92-96; Cândroveanu, Poeți, 102-106; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 122-125; Iorgulescu, Critică, 66-69; Moraru, Semnele, 113-121; Sultana Craia, „Fragmente din Muzeon”, LCF, 1982, 18; Ciobanu, Opera, 174-177; Stănescu, Jurnal
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
sentimentale, cu versuri frumos caligrafiate, ceremonios construite din stări și trăiri diafane, ca o muzică de cameră calmă, reconfortantă în singurătate. Poetul trece însă spre o atitudine convențional-sonoră, aproape dezastruoasă, de evocare lirică a personalităților și faptelor revoluționare, patriotice, ca embleme pentru ținutul Apusenilor (ciclul Veghind din volumul Spuse fratele nostru, 1984), sau de imnificare a Transilvaniei („Pământ de iubire - Țară de suflet/ Se mai aud încă voievozii munților/ din piscuri în piscuri călcând - ca uriașii/ Se mai aud încă voievozii
MOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288198_a_289527]
-
asupra importanței inițierii, fără de care experiența cunoașterii rămânea parțială. Prima filozofie este mai cu seamă orală și oraculară nu fiindcă exprimă înțelepciunea unui mythos imemorial, ci întrucât crede în ierarhizarea ontologică a cosmosului. La Platon, dialogul exersat ca dialectică devine emblema filozofiei care depășește sfera privată a conversației. (Aceasta și pentru că limbajul este probabil singurul sistem semiotic autotelic.) Între culpabilizarea socratică a scriiturii (Phaidros, 274 b-e) și prostituarea rostirii în cazul sofiștilor, Platon a preferat dialogul ca gen literar capabil să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
parte, inelele olimpice au atras companii dintre cele mai puternice (Coca-Cola, Kodac, IBM, Panasonic, Reebock, Swatch etc). Încheind contracte de sponsorizare pe termen lung, ele pot exercita presiuni pentru a-și irnpune punctul de vedere asupra modului de exploatare a emblemei olimpice, mai ales cu ocazia Jocurilor Olimpice. Observatorii imparțiali nu s-au putut abține să nu constate, de exemplu că jocurile olimpice ale Centenarului Atlanta '98 au fost "Jocurile Coca Cola". Modificarea dinamicii sporturilor: sporturi vechi/sporturi noi. Gusturile consumatorilor impun
ABORDĂRI DE MARKETING ÎN SPORTUL ROMÂNESC. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Gheorghe Jinga () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_798]
-
conducător al acestei noi sensibilități născute din duritate, sălbăticie, alienare sau cinism. „Viața modernă” e una eminamente violentă, a energiei devastatoare și a morții, a singurătății stelare, a crimei și păcatului. The Long Goodbye oferă una dintre cele mai puternice embleme ale orașului tentacular, sucombând de propria sa otravă, frenetic și rapace, învins și muribund: Când am ajuns acasă, mi-am făcut un cocteil tare, am rămas în picioare lângă fereastra larg deschisă din living-room, sorbind din pahar și ascultând cum
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de noi să fie dintre cele mai bune. Cazurile de eșec social, neintegrare au fost mai greu, dacă nu imposibil, de identificat și contactat. Iată câteva exemple care ilustrează cele două tipuri de situații : ● A fost stigmatizat de societate din cauza emblemei instituționalizării. A fost primit cu neîncredere în familia soției și din cauza etniei (rrom), însă în prezent este considerat un membru al familiei, prejudecățile fiind depășite. ● Devenind adolescent și adult, a resimțit negativ această perioadă, fiind marginalizată pentru că a fost crescută
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pline până la refuz. Masa multicoloră a femeilor în haine de sărbătoare, printre care strălucesc pitoresc și costumele naționale ale țărăncilor din diferite regiuni ale țării, luminile orbitoare ale proiectoarelor, portretul M.S. Regelui și ale conducătorilor Națiunilor Unite, lozincile feminine democratice, emblemele Congresului și steagurile, toate la un loc dau Palatului Deputaților un aer festiv, plin de strălucire. Apariția membrilor guvernului în frunte cu d-l Dr. Petru Groza, care-și iau locurile pe banca ministerială stârnește aplauzele entuziaste ale delegatelor. Cu
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
În România (la 6 martie 1945) și s-a Închis prin hotărâre guvernamentală, În ianuarie 1990, după evenimentele din decembrie 1989. De-a lungul celor 45 de ani de existență, Academia s-a confundat cu regimul de la București, fiind o emblemă a existenței sale, În același timp produs al sistemului, dar și mijloc și instrument de retenție și validare a acestuia. Fiecare modificare În dinamica funcționării instituției este justificată și de schimbări În cadrul politico-economic intern și extern (atât din interiorul spațiului
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
, publicație lunară a Editurii Cugetarea, apărută la București din 15 octombrie 1929 până în martie 1945. Director: Petre C. Georgescu-Delafras. Din 1941, în dreapta sus, este reprodusă emblema editurii, o bufniță într-un cerc. B. e. este o publicație de informație editorială, urmărind să țină la curent publicul cu cele mai noi apariții, prin scurte recenzii sau dări de seamă. Cel mai mare spațiu va fi consacrat, prin
BULETINUL EDITORIAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285935_a_287264]
-
e un bun profesionist, dar nu e un om care să „treacă” la mulțime. În acel moment se știa, la nivel de percepție comună, că În România au În general succes oamenii care merg pe discursul populist. S-a văzut emblema sub care a intrat Ion Iliescu În bătălie, se observase clar că Vadim urcă În sondaje. De ce un personaj, să spunem, aseptic - ca să nu zic inodor, incolor, insipid - acceptă să intre În lupta pentru putere, cu toate semnalele de alarmă
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
civilizații antice, de la templele maiestuoase din Europa Centrală - ne gândim la acelea din Buda și Oradea - până la splendida serie de candelabre cu felurite roluri în viața spirituală evreiască din Țările Române. Arta iudaică, aidoma întregii culturi, amintind până și de emblemele imperiale ale Bizanțului, Romanovilor sau Habsburgilor, dovedește o unitate în diversitate pe care poporul evreu a săvârșit-o la nivelul Europei, ca și al mapamondului. Este el un pol aglutinator? Civilizația iudaică „iradiază, transmite, refuză”, scrie fără emfază Fernand Braudel
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
non utriusq. Sacratissima Cesarea et Regio Apostolica Majestatis actualis intim Stat Consiliarius”; pe același ex libris figurează o cruce în mijloc, o cruce dublă sus, o pălărie de cardinal cu semnele imperiale ale catolicismului, în fapt, o balanță deasupra unei embleme catolice. Idem, cota E2 VI 18. Idem, cota X x 17; cartea se intitulează Kis-Katekizmusa... și este tipărită la Brașov în anul 1748; poartă însemnările: „Ex libris Michaelis Buriani 1797” și (una în limba română) „Această cărticică a lui Lutăr
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
poate deveni periculos atunci când nu este recunoscut și integrat vieții individului. Acceptarea spiritului animal este condiția unificării individului, a plenitudinii înfloririi sale (Jung, ???, p. 239). În funcție de reprezentare, animalul semnifică o calitate sau o slăbiciune umană. Îl regăsim în simboluri ca: - embleme; - însoțitor al omului sau expresie a organelor de simț; - caricatură a ființei umane; - încarnare a pasiunilor și dorințelor; - expresie a dezvoltării instinctuale; - reprezentare a spiritului individual (mai ales păsările); - expresie a mentalului, a conștiinței și a gândirii imaginative; - manifestare a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
locul confruntării cu diavolul. În vis, este așadar un semn pozitiv. Subiectul are atitudinea adecvată: este pe drumul cel bun și și-a găsit echilibrul. Totuși, nu trebuie să neglijăm faptul că, în limbajul curent al unor popoare, cămila este emblema mojiciei (din cauza obiceiul acesteia de a scuipa și de a trage vânturi - n. tr.). această accepțiune poate fi valabilă dacă subiectul este dezamăgit de atitudinea cuiva apropiat. Pisică Animal domestic a cărui companie este apreciată de locuitorii societăților moderne, pisica
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
îndeamnă să fie curajos și puternic pentru a reuși. Veveriță Rapidă și agilă, veverița simbolizează dinamismul și suplețea comportamentală. Ilustrează vivacitatea gândirii și a execuției. În plus, veverița reprezintă rezolvarea inteligentă și rațională. Din acest motiv a fost aleasă ca emblemă de către o bancă renumită, fapt ce influențează inconștientul colectiv al tuturor francezilor. Cel ce visează este astfel sfătuit să își canalizeze energia și să își folosească în mod prevăzător banii, la fel cum face și veverița cu nucile sale. Elefant
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Cer). Exprimă, prin urmare ciclul, feminitatea, variabilitatea, ritmul sacru și universal. În vis, fie că apare sub forma cornului lunii sau a cornului de patiserie, pune în gardă subiectul cu privire la inconstanța sa, lipsa de perseverență sau versatilitatea. Cornul este și emblema Islamului și poate avea o semnificație în acest plan în vis. Cruce Înainte de a fi simbolul creștinismului, crucea este echivalentul intersecției. Intersecția axelor evocă legătura psihosomatică, relația dintre pământ (axa orizontală) și cer (axa verticală), dintre om și Dumnezeu. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
festivă și arată că această importantă transformare se poate realiza cu bucurie și încântare. Drapel Drapelul este un simbol federator și unificator. Inspiră dorința de a se ralia la un grup, la o cauză, la o comunitate. În plus, fiind emblema patriei, drapelul devine, într-o interpretare psihanalitică, simbolul mamei (patria-mamă). Evocă legăturile familiale, dificultatea de a tăia cordonul sau, dimpotrivă, nevoia de întoarcere la rădăcini. Interpretarea se nuanțează în funcție de drapelul țării căreia îi aparține. Atunci, prin metoda liberei asocieri (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
MG: Până la urmă, care e povestea Evangheliei lui Iuda și a scandalului din jurul ei? CB: Textul a fost descoperit În 1978, În regiunea Minieh din Egiptul Mijlociu, de unde a ajuns În prăvălia unui anticar, Hanna, care ar trebui imortalizat ca emblemă a avariției demonice. Acest individ, nesătul de bani și conștient că are În mână un text poate la fel de important ca și cele treisprezece codice descoperite În 1945 la Nag Hammadi, a cerut o sumă fabuloasă: trei milioane de dolari, pe
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
intitulează un text din carte, poate cel mai slab) „istoric” spre a vorbi de inițiere, profanare, ascetism, dragoste și moarte, feciorie și maternitate, dezlănțuire sexuală și aspirație metafizică în dobândirea semnificațiilor majore ale unor aventuri existențiale. Câteva broșuri, tipărite sub emblema editurilor Dacia și Carpații, fie cu tematică istorică, precum Etienne le Grand. Le dernier de Croisés (1957), fie pe teme culturale (Poezia lirică japoneză, 1962), completează imaginea preocupărilor lui intelectuale. Ar mai trebui amintit și volumul de doctrină politică intitulat
BRADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
pe Războiul de Independență de la 1877, tratat cu abundență de date, totul este, de fapt, în maniera lui Joyce din Ulysses, inventat: născocire savantă a unui joc intelectual cât se poate de serios. Numeroase trimiteri livrești, mulțimea simbolurilor și a emblemelor fac din acest volum o scriere „cu cheie”, ce poate fi citită „ca un mic tratat de istorie scris cu procedeele prozei lui Borges” (Sorin Titel). Același demers romanesc este folosit și în Castelul Romanului. Etymologicum parvum (1981), o narațiune
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
de cine să fii ucis” (Hamlet apocriful). Este locul în care viii nu se mai deosebesc de cei morți, iar cadavrele „încep să-ntinerească”, într-o parodie macabră a evoluționismului, ale cărui legi răsturnate fac din boală, pestilență și crimă emblemele unei realități întoarse, „paraistorice”: „Noi n-am murit niciodată și nu vom muri, / în complicitate cu viermii pământului zodia noastră/ surâzătoare se-arată: un dans / ne salvează mereu, un dans mlădios, / o eschivă de membre, o eschivă de inimi, / o
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
Barbu, O ist., 271-276; Piru, Poezia, II, 137-146; Iorgulescu, Al doilea rond, 281-285; Laurențiu, Eseuri, 30-43; Raicu, Critica, 39-43, 257-262; Alexiu, Ideografii, 69-73; Nițescu, Poeți, 120-139; Simion, Scriitori, I, 211-215, III, 211-224; Iorgulescu, Scriitori, 29-32; Raicu, Practica scrisului, 330-333; Dorcescu, Embleme, 121-127; Grigurcu, Poeți, 320-324; Alboiu, Un poet, 112-113; Ruja, Valori, 140-146; Tomuș, Mișcarea, 134-135; Steinhardt, Critică, 101-102; Carmen-Maria Roșca, Funcția soteriologică a poeziei, RITL, 1986, 1-3; Cristea, Fereastra, 173-178; Ștefănescu, Prim-plan, 270-278; Cistelecan, Poezie, 155-158; Nicolae Manolescu, „Elegie pentru
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]