1,706 matches
-
văzută la fel de toți emigranții, chiar și după ce ei deveneau americani. în fiecare perioadă, Noul Continent arăta altfel și reprezenta altceva pentru virtualul emigrant. Așadar, cel eșuat pe un țărm al Atlanticului sau al Pacificului s-a confruntat cu dificultăți specifice emigrației și cu „americanismele” epocii. Apoi, fiecare emigrant venea cu limitele și complexele lui, care nu trebuie evitate ori tratate tangențial. * Referindu-ne la emigrația română în America, socotim necesară reluarea unei întrebări, căreia nu i s-a răspuns încă, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cel eșuat pe un țărm al Atlanticului sau al Pacificului s-a confruntat cu dificultăți specifice emigrației și cu „americanismele” epocii. Apoi, fiecare emigrant venea cu limitele și complexele lui, care nu trebuie evitate ori tratate tangențial. * Referindu-ne la emigrația română în America, socotim necesară reluarea unei întrebări, căreia nu i s-a răspuns încă, deși a fost formulată demult și a suscitat chiar unele dezbateri, neîncheiate însă cu clarificările necesare: au românii propensiunea emigrării? Națiunea aceasta a fost una
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
émigrant est forcément un immigrant [...]. Le même fait, vu du point de départ et vu du point d’arrivée, voilà l’émigration et l’immigration, et ces deux aspects sont inséparable l’un de l’autre”. Făcând distincția necesară între emigrație și imigrație, studiosul francez preciza că emigrarea este o decizie a cuiva de a părăsi locul unde s-a născut sau trăia la un moment dat, pentru a se stabili definitiv sau pentru un timp altundeva. Emigrația nu a început
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
distincția necesară între emigrație și imigrație, studiosul francez preciza că emigrarea este o decizie a cuiva de a părăsi locul unde s-a născut sau trăia la un moment dat, pentru a se stabili definitiv sau pentru un timp altundeva. Emigrația nu a început, evident, cu strămutarea în America. Dar, în dorința funciară a omului de a-și lărgi mereu orizontul cunoașterii spațiale, pământul de peste Ocean a reprezentat o ispită permanentă, transformată, cu timpul, într-un enigmatic „dincolo”. încă de la început
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
America a fost, pentru un european, mai dificilă decât cea care avea în vedere unele țări ale Vechiului Continent. Pentru un român, emigrarea dincolo de Ocean era cu mult mai complicată decât pentru cineva din vestul sau nordul Europei. De aceea, emigrația română în SUA a început mai târziu, deși Lumea Nouă era cunoscută românilor și se știa că acolo se putea muta oricine dorea să-și ofere o nouă șansă. Dar, și atunci când procesul s-a declanșat, românii, care aflaseră câte ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acasă, după adunarea unei sume de bani, nu se datora numaidecât inadaptării românului cu condiția de imigrant, ci unor condiții specifice, încă neelucidate. Cei din Vest erau favorizați de situarea lor geografică, de educație și de o politică națională a emigrației. în Anglia, Germania, Italia sau în țările nordice, emigrația era considerată o chestiune de stat, și de aceea emigrantul nu era un individ plecat în lume ca într-o aventură personală. Chiar și națiunile mici, dintre care unele nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
datora numaidecât inadaptării românului cu condiția de imigrant, ci unor condiții specifice, încă neelucidate. Cei din Vest erau favorizați de situarea lor geografică, de educație și de o politică națională a emigrației. în Anglia, Germania, Italia sau în țările nordice, emigrația era considerată o chestiune de stat, și de aceea emigrantul nu era un individ plecat în lume ca într-o aventură personală. Chiar și națiunile mici, dintre care unele nu se constituiseră încă în state naționale - cehii, slovacii, sârbii, balticii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
era un individ plecat în lume ca într-o aventură personală. Chiar și națiunile mici, dintre care unele nu se constituiseră încă în state naționale - cehii, slovacii, sârbii, balticii, polonezii, grecii etc. -, dispuneau de alte condiții ale emigrării. în România, emigrația nu beneficia de îndrumarea sau sprijinul statului, ci se reducea, la început, la o decizie personală. în plus, emigrarea reflectă sau este rezultatul educației unei nații, ea depinde de conștiința de sine, de încrederea în valorile ei civilizatoare, de vitalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de încrederea în valorile ei civilizatoare, de vitalitatea ei, de aspirația către mai bine etc. Sedentarismul cvasifeudal al unei nații, deci teama sau refuzul de a emigra, a dispărut o dată cu progresul civilizației. Mai mult decât atât, oficialitățile române au privit emigrația ca pe ceva negativ, descurajând-o și compromițând-o, nu din ignoranță sau oportunism, ci pentru că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de pildă, națiunea română nu era încă formată. Apoi, românii erau îngrijorați de afluența unei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pildă, națiunea română nu era încă formată. Apoi, românii erau îngrijorați de afluența unei imigrații care punea sub semnul întrebării viitorul nației lor. Nu în ultimul rând, desigur, ei nu erau pregătiți mental pentru a-și părăsi țara. De aceea, emigrația a rămas circumscrisă unei sfere individuale sau uneia de familie, sat sau zonă geografică. Emigrația română spre America nu a depășit mult timp un nivel local, rareori provincial. Cel plecat către țara de dincolo de Ocean era conștient de această circumstanță
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care punea sub semnul întrebării viitorul nației lor. Nu în ultimul rând, desigur, ei nu erau pregătiți mental pentru a-și părăsi țara. De aceea, emigrația a rămas circumscrisă unei sfere individuale sau uneia de familie, sat sau zonă geografică. Emigrația română spre America nu a depășit mult timp un nivel local, rareori provincial. Cel plecat către țara de dincolo de Ocean era conștient de această circumstanță și reacționa ori se comporta ca atare. Emigrația română în direcția Americii a rămas mult
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
uneia de familie, sat sau zonă geografică. Emigrația română spre America nu a depășit mult timp un nivel local, rareori provincial. Cel plecat către țara de dincolo de Ocean era conștient de această circumstanță și reacționa ori se comporta ca atare. Emigrația română în direcția Americii a rămas mult timp una aleatorie, a plecării întâmplătoare, nu ceva în sine, ci un act determinat mai ales de cauze personale de moment sau de motivații naționale ori economice care nu intrau sub incidența statului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
intenția de a-și însuși acolo ipostaza de „conqueror”, așa cum procedaseră altădată spaniolii, portughezii, englezii, olandezii etc. Singura „cucerire” a românilor era speranța, care, în cazul emigrării, comporta o doză de aventură, dar și de eroism. Dacă, în alte țări, emigrația, cu tot ce presupunea ea, intra în atribuțiile statului, în România lucrurile stăteau mereu altfel. Chiar și așa, sporadică, precum era la sfârșitul secolului al XIX-lea și în primii ani ai secolului XX, emigrația către America îi îngrijora pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
eroism. Dacă, în alte țări, emigrația, cu tot ce presupunea ea, intra în atribuțiile statului, în România lucrurile stăteau mereu altfel. Chiar și așa, sporadică, precum era la sfârșitul secolului al XIX-lea și în primii ani ai secolului XX, emigrația către America îi îngrijora pe românii din Transilvania, Banat și Bucovina, întrucât ea se repercuta asupra mișcării naționale din provinciile respective. „Pe noi ne doare inima - se scria în ziarul Drapelul din 14/27 iunie 1907 - mai ales când vedem
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
români care își iau lumea în cap”. Particularitățile acestei stări de fapt rezidau în circumstanța că provinciile amintite, de unde emigrau, la acea dată, românii, erau înglobate între granițele Imperiului Austro-Ungar, deci oficialitățile care ar fi trebuit să se ocupe de emigrația română nu aveau interesul de a se implica în această problemă, în vederea soluționării ei. Nici în România lucrurile nu stăteau mai bine, dar emigrația către America, din acest spațiu, nu era semnificativă. La București se tot repeta afirmația că „românul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
erau înglobate între granițele Imperiului Austro-Ungar, deci oficialitățile care ar fi trebuit să se ocupe de emigrația română nu aveau interesul de a se implica în această problemă, în vederea soluționării ei. Nici în România lucrurile nu stăteau mai bine, dar emigrația către America, din acest spațiu, nu era semnificativă. La București se tot repeta afirmația că „românul nu își părăsește țara, nesuportând să trăiască în alt mediu; chiar în momentul când, pe la 1900, românii ardeleni începuseră să emigreze masiv în Statele Unite
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
aci acasă! Căci aci-s lucrurile pe dos”. în același timp, românii transilvăneni care intenționau să emigreze erau avertizați de presa locală că greșeau toți cei care credeau că „America e dunga raiului pământean”. Indiferent însă de toate aceste avertismente, emigrația română spre America nu a putut fi oprită și nici nu a devenit o preocupare a oficialităților guvernamentale. De altfel, „exodul” către Lumea Nouă, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, depășea, din multe puncte de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
continentului european, cu puțini englezi și francezi, dar nu din clasa avută, și din contra cei mai săraci și mai puțini competenți de a-și câștiga viața la dânșii”. Deși autorul respectiv își publica lucrarea în România, cunoscând deci chestiunea emigrației transatlantice, el nici nu amintea măcar de o posibilă „transfuzie românească”, indiferent de dimensiuni, dincolo de Ocean. în 1928 însă, René Gonnard enumera România, alături de Spania, Portugalia, Norvegia, Suedia și Grecia, printre țările care furnizau imigranți, precizând chiar că „les Roumains
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din alte zone, dar acest transfer uman era constant și lipsit de complicații pentru New York. în plus, românilor plecați din Vechiul Regat li se adăugau cei din Transilvania, Banat și Bucovina, care luau drumul Americii din cauza asupririi imperiale vieneze. Oricum, emigrația română în direcția Americii a devenit înainte și imediat după Primul Război Mondial o realitate acceptată, chiar dacă nu era una frecventă, și nu mai surprindea pe nimeni că, la un moment dat, cineva scria că „Marele transatlantic se apropie de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ei acasă; nu numai portughezii, spaniolii, francezii, nemții și olandezii, din sângele cărora s-a plămădit poporul american de astăzi; nu numai rușii, italienii și slovacii, care emigrează de vreo cincizeci de ani, ci chiar și țăranii noștri”. Prin urmare, emigrația română transatlantică, adică aceea care avea în vedere Statele Unite ale Americii și Canada, ajunsese a fi considerată - la Cluj-Napoca, Sibiu, Timișoara și Suceava, dar și la București -, dincolo de ineditul și exotismul ei de început, ca fiind o stare de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de plecare al prezenței românești transatlantice a fost marcat de acel personaj, deși, neîndoielnic, începutul a fost cu mult mai devreme, lucru, din nefericire, imposibil de demonstrat. Indiferent când a ajuns primul român pe pământul dintre Atlantic și Pacific, despre emigrația română în America nu putem vorbi decât mult mai târziu. Un timp îndelungat, românii descinși pe țărmul vestic al Atlanticului ajunseseră acolo mai mult sau mai puțin întâmplător și nu putea fi vorba despre o mișcare de populație pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Atlanticului ajunseseră acolo mai mult sau mai puțin întâmplător și nu putea fi vorba despre o mișcare de populație pe care să o acceptăm că preceda o decizie conștientă a unei etnii care nu se constituiese încă într-o națiune. Emigrația a fost un proces complex, care a evoluat în timp, astfel încât cea care a stat la baza constituirii Americii de Nord, adică a Statelor Unite și a Canadei, nu este identică, desigur, cu cea din primul mileniu al erei noastre. în plus, românii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
să lipsească”. Așadar, opiniile specialiștilor converg către convingerea că, la sfârșitul secolului al XIX-lea, românii, care nu erau constituiți într-o comunitate etnică, ilustrau o prezență sesizabilă în spațiul Lumii Noi, deși încă nu putea fi vorba despre o emigrație, ci despre faptul că „terenul pentru emigrație era deja temeinic pregătit”. Un alt cercetător se arată convins că „by one definition of immigration, then, many if not most, of the Romanians immigrating in the first two decades of the twentieth
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
convingerea că, la sfârșitul secolului al XIX-lea, românii, care nu erau constituiți într-o comunitate etnică, ilustrau o prezență sesizabilă în spațiul Lumii Noi, deși încă nu putea fi vorba despre o emigrație, ci despre faptul că „terenul pentru emigrație era deja temeinic pregătit”. Un alt cercetător se arată convins că „by one definition of immigration, then, many if not most, of the Romanians immigrating in the first two decades of the twentieth century were not immigrants at all, for
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
all, for they had little intention of staying in America permanently. It was the phase known in Romanian parlance as Mia și drumul, a thousand dollars and home again”. Deși problema comportă încă discuții, considerăm că putem vorbi despre o emigrație a românilor în SUA în deceniul ce precedă izbucnirea Primului Război Mondial, chiar dacă mulți transilvăneni, bucovineni și bănățeni se întorceau în țară. O deplasare permanentă de populație, constantă chiar numeric, din această regiune a Europei către America nu poate fi pusă la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]