2,112 matches
-
publicul, înfometat de poveste, un fel de Baal cartaginez. Zeul nu acceptă să taci după ce ai început să povestești. Trebuie să-ți continui opera și să-i dăruiești picătură cu picătură viața ta. Vrea să-i vorbești continuu, să-l emoționezi, până când te-ai golit cu totul, ai dat și inima ta și măruntaiele tale și, în clipa aceea, zeul te sfărâma între măselele lui, te înghite și uneori te uită după ce-ți digeră inima. Bătrânii aceia anchilozați de reumatisme
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o confruntare cu el. Riscam să mă enervez și n-aș mai fi avut nici o plăcere înlăuntru. M-am conformat deci și i-am întors spatele namilei cu oarecare ostentație, ca să vadă că nu mai eram cel dinainte. Eram și emoționat. Dacă totuși Bătrânul... Îmi bătea inima când am pătruns în sală, de parcă atunci intram prima oară. Deodată, am încremenit. Pe fotoliul de răchită al Bătrânului se afla, într-adevăr, un individ, iar acel individ nu era nimeni altul decât Arhivarul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca un stăpân. Înghițea câte o dușcă de limonadă, după care se lingea pe buze și plescăia, se muta pe celălalt fotoliu, ridica picioarele pe masă și iarăși se scula, țopăind între oglinzi, maimuțărindu-se. De emoție, pentru că plăcerea îl emoționa vizibil, își tot fixa ochelarii pe nas și zâmbea, arătîndu-și dinții îngălbeniți. Pe mine nu mă observase. Nu avea ochi decât pentru el. Ce grandoare pentru un asemenea neisprăvit ros de ambiții ascunse să se vadă în atâtea oglinzi, m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
își ștergea nasul cu un fel de șervet în carouri. Apoi și-a șters mustățile. Rieux îl privea. ― Iertați-mă, domnule doctor, zise bătrânul, dar cum să spun ? ... Am încredere în dumneavoastră. Cu dumneavoastră pot vorbi. Și atunci, asta mă emoționează. Vizibil, Grand se afla la o mie de kilometri de ciumă. Seara, Rieux i-a telegrafiat soției sale că orașul fusese închis, că el era sănătos, că ea trebuia să continue sa se îngrijească și că se gândea la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
am trimis cu oarecare sfială așteptând cu îndoială un semnal de răspuns, nu mică mi-a fost mirarea când pe 6 august mi s-a trimis volumul de poezii cu titlul enunțat mai sus. Autograful consemnat de autor m-a emoționat la culme! E cu totul special și rămâne deocamdată cititștiut de autor, de mine și de fiica mea, sosită acasă în vacanța de vară. îl țin în inimă și nu-l difuzez deoarece încă mai am o doză de modestie
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Ignatius furios. N-am nici un chef să ascult istorioare în dialect. — Ascultă, Ignatius. Femeia aia-mi rupe inima. A zis: „Nu-mi pasă mie de frig, drăguță. S’t-obișnuită cu el.“ Așa-i că-i curajoasă? Doamna Reilly privi emoționată spre Ignatius, ca să vadă dacă-i împărtășește părerea, dar nu văzu decât o mustață batjocoritoare. Nu-i nemaipomenit? Așa că știi ce-am făcut, Ignatius? I-am dat un sfert de dolar ș-am spus: „Uite, dragă, du-te și cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
business prin care să-și hrănească familia, să își trimită copiii la școală și să poată cumpăra medicamente pentru mama sa. Acest om mi s-a părut un simbol al viitorului globalizării - condus de imboldul inovației și al supraviețuirii. Fusesem emoționat de ingenuitatea sa, dar mai mult, aceasta îmi servise o lecție. Culturile lipsite de inovații, indiferent de educație, capital sau acces la resurse nu vor putea fi văduvite de participarea la economia globală. Acesta este viitorul globalizării, nu actul ilegal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Realitățile complexe ne vor oferi noi forme de joc, televiziune wireless și o industrie a divertismentului care se bazează pe o multitudine de media, interactivă și în cele din urmă, ispititoare. Mobilitatea permanentă va crea rețele omniprezente care ne vor emoționa, ne vor amuza, ne vor proteja, ne vor spiona și ne vor conecta cu oricine, oriunde pe planetă. Roboții vor veni în căminele sau birourile noastre în curând. Prezența roboților în calitate de membri esențiali ai societății va contribui la protecția noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
destul de similare cu cea pe care o avea ea. Era ca și cum munca depusă pentru obținerea diplomei de doctorat se împlinise - prelegerile universitare fuseseră acum puse în practică - pentru simplul motiv că îl întâlnise pe John. Simțea că prezența lui o emoționa într-un mod profund, intelectual și emoțional. Mai mult decât atât, conștientiza pentru prima oară structura subtilă a semnificației spirituale care sălășluiește în arta însăși. Era un fel de metaforă a sentimentului pe care îl purta prieteniei cu John. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
de noapte, a zâmbit mătușa Banu. Du-te și te culcă. Nu uita că noaptea propria ta minte Îți e străină. Nu vorbi cu străinii. — Da. Mătușa Feride a Încuviințat din cap și pentru o clipă a părut o fată emoționată de o poveste. Acum vizibil liniștită, s-a Îndreptat târșâindu-și picioarele spre camera ei. De Îndată ce s-au deconectat de la internet, Armanoush s-a uitat la ceas. Era timpul să-i telefoneze mamei ei. Săptămâna asta o sunase În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
calmat de plante, Însă mirosul mirosul greu al mâncării a făcut-o aproape să vomite. Apoi s-a dus În living ca să se uite la televizor, Însă dând acolo peste două din surorile sale, angajate frenetic În curățenie În timp ce sporovăiau emoționate despre ziua următoare, s-a răzgândit imediat. De Îndată ce s-a Întors iarăși În camera ei, mătușa Zeliha a Închis ușa, a aprins o țigară și a scos de sub saltea tovarășa pe care o ținea acolo pentru astfel de zile chinuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
chilie personală: lux, minus piscina. (Oricum eu, unul, Înotam ca toporul la fund.) A sosit și ziua cînd trebuia să ne adunăm cu toții la gară, după-amiaza. La prînz, tata mi s-a părut mai Încordat ca de obicei. Era cumva emoționat că mă vede plecînd În reculegere? I-am povestit ce ni se spusese dimineața: În timpul Postului, pentru a ne pregăti să participăm la Învierea lui Hristos, trebuie mai Întîi să consimțim să murim Împreună cu el. Era un program care Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de afecțiune (scrisoarea ei este astăzi În posesia mea), urîndu-le ca Dumnezeu să le Însoțească pașii, să-i binecuvînteze și să facă din căminul lor cel mai frumos cămin creștin. Citisem pe furiș scrisorile Isabellei Rivière adresate părinților mei. Mă emoționau mai puțin decît cele ale fratelui ei, dar erau inedite și scrise de mînă. Corespondența tatei a fost mereu una din lecturile mele favorite, mai ales scrisorile pe care le primise Înainte de nașterea mea. Eram șocat de platitudinea și suficiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la care participau și copiii: „Doamne, ajută-l pe tata să poată Înapoia banii pe care Îi datorează“. Bogăția poate fi un semn de frumusețe, Îmi spunea el, iar un tablou de Rubens, care fusese un om bogat, ne poate emoționa la fel ca o frescă zugrăvită de Fra Angelico, un sărăntoc. Marea lui găselniță era să spună că bogații se plictisesc - nu scăpa niciodată prilejul de a stigmatiza monotonia hotelurilor de lux și mesele copioase - și că săracii gustă viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
opri. ă Odată, cu un grup de prieteni, nu, nu chiar prieteni, ci cunoștințe. Oameni din zilele mele de școală. Fusesem la o cină. Băusem. M-au dus pe sus la stabiliment. Ea era acolo. Ceva la ea m-a emoționat. Când am văzut cât de tânără era, nu am mai putut termina. I-am dat banii și am plecat. Apoi... Am întâlnit-o apoi din întâmplare pe stradă. Poate o să vi se pară ciudat, însă am devenit prieteni. ă Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să îi pună o mulțime de întrebări. și înainte era cât pe ce să o întrebe : ' Câți bărbați au fost? De câte ori?' și alte întrebări, pe care abia de și le putea formula în minte. Însă reticența ei chinuită l-a emoționat întodeauna. și totuși, dacă ar fi să fie onest, ar putea spune că parte din ceea ce îl emoționa era furie și parte din furia aceea era îndreptată împotriva ei. Cântărețul începu următoarea strofă: Ea nu-mi știe durerea, Ea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
au fost? De câte ori?' și alte întrebări, pe care abia de și le putea formula în minte. Însă reticența ei chinuită l-a emoționat întodeauna. și totuși, dacă ar fi să fie onest, ar putea spune că parte din ceea ce îl emoționa era furie și parte din furia aceea era îndreptată împotriva ei. Cântărețul începu următoarea strofă: Ea nu-mi știe durerea, Ea este fără inimă și rece, Ea și-a vândut tinerețea Pentru splendoare și aur... Astfel de bărbați, beți, gălăgioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu cred că el a făcut-o. L-am privit în ochi. Nu are ochii unui criminal. ă N-ai de unde să știi asta! Porfiri își scutura capul cu insistență. ă El nu este criminal. Cum poate un criminal fi emoționat de rănile doamnei Kezel? ă Avea sânge pe mâini! Iar biletul este la fel de bun ca o mărturisire. ă Dar nu a fost o mărturisire. Nu a unei crime. Poate a fost confesiunea unor alte crime. Crima de a fi luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
totul; iar ceea ce-ți lipsește cauți departe, În Europa - deși e chiar aici. Se opri și-l Îmbrățișă din nou, pentru ultima oară. E ciudat cum ne-am Întâlnit așa, la răspântie. La revedere, baby! Matthew părea teribil de emoționat, dar și stânjenit de discursul ei. — Asta e foarte Înduioșător, iubito, și eu sunt nebun după tine. Crede-mă, nu ai nevoie de o prezentare care să Încheie vânzarea, glumi el. După care ea se simți atât de jenată, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o modestie care s-a lipit de mine și cu greu, abia la azil, am reușit să scap de ea. Îmi ascundeam orice calitate și îmi plângeam în gura mare defectele. Și ce simplu au mers apoi toate! Doctorii se emoționau și roșeau de plăcere de câte ori le arătam profundul meu respect și marea mea admirație. Bieții de ei. Cât erau ei de psihiatri n-au rezistat lingușirilor unui băiețandru. În scurtă vreme i-am cucerit și nu mai conteneau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ne joacă atâtea feste întrece uneori măsura. Ca să mă încălzesc puțin sau ca să uit de ploaie, de femeia mutilată și de nebunul dus cu forța, am intrat într-o bodegă împuțită de lângă gară, unde m-am îmbătat și m-am emoționat aflând povestea unei fetișcane care strângea paharele murdare și le spăla. Se mișca fără să vadă și fără să audă, făcându-și treaba în mod mecanic. Vecinul meu de masă mi-a șoptit, râgâind, că fata își omorâse tatăl pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pasiunea pentru sculptură, de parcă elanul care mă purta, care mă înfierbânta, mă făcea alt om, pe măsura Laurei. Și poate chiar am fost alt om atunci, cu o existență de împrumut mai adevărată decât cea reală. La început m-a emoționat - eu care nu ezitasem altădată să iau în derâdere emoțiile altora! - metamorfoza ciudată care se petrecea cu Laura, de la o clipă la alta, de cum începea să vorbească despre furtună și despre piloții care înfruntă furtunile. Orice urmă de ironie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care se ocupa. Și întotdeauna exista o aluzie respectuoasă la mâhnirea cu care Bătrânul urmărea din singurătatea lui suferințele celorlalți, poruncind, când era cazul, ca oglinzile să fie acoperite cu voaluri negre. Mai ales acest amănunt le plăcea tuturor. Îi emoționa gândul că oglinzile despre care toată lumea vorbea vor fi îndoliate și la moartea lor. Retorica obișnuită nu acceptă că poți să fii fericit la o înmormântare decât dacă îl urăști pe cel răposat. Eu nu-l uram pe individul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
publicul, înfometat de poveste, un fel de Baal cartaginez. Zeul nu acceptă să taci după ce ai început să povestești. Trebuie să-ți continui opera și să-i dăruiești picătură cu picătură viața ta. Vrea să-i vorbești continuu, să-l emoționezi, până când te-ai golit cu totul, ai dat și inima ta și măruntaiele tale și, în clipa aceea, zeul te sfărâmă între măselele lui, te înghite și uneori te uită după ce-ți digeră inima. Bătrânii aceia anchilozați de reumatisme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o confruntare cu el. Riscam să mă enervez și n-aș mai fi avut nici o plăcere înlăuntru. M-am conformat deci și i-am întors spatele namilei cu oarecare ostentație, ca să vadă că nu mai eram cel dinainte. Eram și emoționat. Dacă totuși Bătrânul... Îmi bătea inima când am pătruns în sală, de parcă atunci intram prima oară. Deodată, am încremenit. Pe fotoliul de răchită al Bătrânului se afla, într-adevăr, un individ, iar acel individ nu era nimeni altul decât Arhivarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]