1,678 matches
-
se simțea și un pic cam prost să spună cum era inelul ei în condițiile în care toată lumea se așteptase ca Emmy să fie prima. Emmy își aduse aminte de cina din urmă cu câteva luni, când le-a povestit emoționată lui Leigh și Adrianei că Duncan a întrebat-o ce mărime are la deget. Poate că nu era cel mai romatic gest, își aminti ea că s-a gândit atunci, dar cu siguranță era de bine. Simți că se înroșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
spre Leigh și oftă. — Leigh, îți vine să crezi? Fetița noastră se maturizează. Se descurcă singură! Adriana ridică mâinile ca să fie ascultată. — Nu te grăbi, querida. Am să-ți cer o favoare și încă una mare. Simțea că devine mai emoționată, rugându-se ca Emmy să spună da. Emmy se uită curioasă la ea. — Una mare, zici? Mai mare decât Penthouse A? Ia să auzim, Adi. — Mă gândeam că poate ai vrea să, ăăă, mi-l împrumuți pe Otis un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
doar conversația minunată pe care ați avut-o. — A-ha, continuă să-i spui minciunile tale, spuse Adriana. — Se pare că nu prea ai încotro, șopti Leigh. Vine încoace. Trei. Doi. Unu... — Emmy? spuse el cu o voce drăgăstoasă și emoționată. Nu știu dacă îți mai amintești de mine, dar ne-am întâlnit la Paris, la cel mai prost hotel din câte există. Paul? Paul Wyckoff? — Bună! spuse Emmy nu foarte entuziasmată. Mulțumesc pentru șampanie. Acestea sunt prietenele mele Leigh și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
decît intenționa Jim. Știa că doctorul Ransome Îl privește. Doctorul ședea lîngă tatăl doamnei Hug, care respira greu, Încercînd să-l ajute. Dar ochii lui erau fixați asupra lui Jim, cercetîndu-i picioarele ca niște bețe și hainele zdrențuite, fața mică, emoționată. CÎnd ajunseră la linia ferată, Îi zîmbi Încurajator lui Jim, dar acesta nu-i răspunse. Știa că, din anumite rațiuni, doctorul Ransome nu era de acord cu el. Dar doctorul Ransome nu fusese la centrul de detenție. Se opriră lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tot Nord-Estul Londrei. —Ruby Silverman, spuse ea, strângându-i mâna și receptând hotărârea și căldura mâinii și felul În care Îi acoperea mâna ei cu totul. —Și ești american? Evident! De parcă putea să Întrebe ceva mai redundant de-atât. Era emoționată. Mereu se fâstâcea când vorbea cu bărbații pe care Îi plăcea. Ai ghicit, zâmbi el. Îi spuse că lucra la spital Într-un schimb de experiență, care-i permitea să facă schimb de post cu un doctor englez. Era aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe Chanel. —Nici o problemă. M-am bucurat să știu că o ajut. Mi-a povestit despre Întrunirile astea pe care o să le susții la St. Luke. Chiar par a fi foarte utile pentru afacere. Ruby i-a explicat. —Sunt foarte emoționată, totuși. N-am mai făcut niciodată una ca asta. O să fii grozavă, nu-ți face griji. Știi, cu cât mă gândesc mai mult la asta, cu atât sunt mai convinsă că ar trebui să nasc copilul asta la St. Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
tăcut și ea a ieșit fără să mă salute în ziua aceea. Dar adevărul este că vroiam să-ți văd ochii strălucind, vroiam să mi te arunci de gât: „Mulțumesc, tati...“, o vroiam ca un copil. La sfârșit, cel mai emoționat eram eu. Dar o știa și mama, eram învinși. Nu știm să-ți spunem nu. Nu știm să ne-o spunem nouă înșine. Ea s-a dat bătută mai repede decât credeam. Apoi au urmat sfaturile și jurămintele. Aplecat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă ascund în spatele ei, ca în spatele unei mame. Își ridică bluza, își lasă în jos fusta și își descoperă pântecele. Manlio îi întinde gelul pe burtă: — E rece ? — Puțin. Râde. Și în timp ce sonda se plimbă pe ea, este poate mai emoționată decât lasă să se vadă. Eu aștept în picioare. Manlio apasă sub ombelicul Elsei, căutând zona unde s-a implantat embrionul în uter. Nu știu la ce mă gândesc, Angela, nu-mi aduc aminte, dar poate sper că nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Când se ducea să se roage la Biserica Adormirii, o aștepta afară, ca un câine vagabond, o oră și jumătate. De fiecare dată când ieșea din Kings’ Hotel, vizavi de clădirea Terra Sancta, Îl găsea pe Fima În fața ușii turnante, emoționat, ciufulit, cu ochii arzând. Când se ducea la muzeu o urmărea pas cu pas, prin fiecare sală. Când ea se Întoarse În Franța, o urmă la Paris, ba chiar până acasă la ea, În Lyon. Într-o noapte cu lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
al plopului. Sticla era atârnată de o sfoară și sigilată cu lac roșu. Nu mai încăpea nici o îndoială că în ea se afla planul pe care îl căutam de luni de zile. Am alergat la școală, am așteptat la intrare, emoționat și speriat, până când aveau să sosească prietenii mei mai răsăriți, în stare să se cațere în plop. Lada pe care am ridicat-o imediat fusese îngropată într-un tufiș nu prea îndepărtat, unde cei mai mari ca noi ne trimiseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
consider pe bunicu-tău cel mai cumsecade dintre oameni. Dar pentru mine hotărârea de a-l urmări în secret pe socrul meu ca sa aflu unde mergea în fiecare după-amiază atât de pus la punct nu mai suporta amânare. Eram așa de emoționată, chiar speriată - ce tărăboi ar fi ieșit, dacă s-ar fi dat în vileag că nora își spionează socrul! Și totuși, într-o după-amiază de primăvară, m-am postat pe o străduță laterală și am așteptat să se arate, îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
firesc, atât de perfect, cum noi nu am fi fost niciodată în stare, iar tata ne făcea complice cu ochiul. Ca să tăcem și să nu punem întrebări, să nu o deranjăm și s-o lăsăm să continue, în timp ce mama arăta emoționată roabele primitive, cerșetorii, țăranii pe tarla, se extazia privind zarea și cerul care nu era doar o fâșie îngustă, ci se arcuia, în sfârșit, ca o cupolă deasupra ei. Vorbea de parcă o dogoare i-ar fi topit tot vocabularul - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a rămas singură până când s-a căsătorit cu tatăl lui Mark, douăzeci de ani mai târziu. Între timp, acceptase faptul că eu sunt singurul copil care-i va fi dat în viața asta. Deci mă vei susține? am întrebat-o, emoționată. —O, Jenny, cum poți să pui o asemenea întrebare? Ne-am mâncat prăjiturile cu curmale, amândouă simțind că acest gen de descărcare nervoasă era prea dureros. În familia noastră, ca și-n multe altele, mâncarea este un excelent refugiu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
prea mic, răspunse Maria mieroasă. Începând cu acest moment, Lisa este oficial pe locul întâi în topul celor mai bune prietene. Chiar atunci sosi Lisa. M-am uitat la ceas. Niciodată nu pleca de la serviciu atât de devreme. Eram chiar emoționată să văd că amândouă îmi arătau atâta grijă. Și ea se îmbrăcase deosebit. Nu că nu ar fi arătat mereu foarte bine, dar era mai strălucitoare decât de obicei și se și tunsese, deși nu era zi de tuns, conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vijelios“ e cuvântul cel mai bun, mai degrabă o briză constantă. Ed deveni reținut. —21 de ani. E o viață întreagă. Cum treci peste așa ceva? Am început să creez peisaje montane pe fața de masă, cu sare de mare. Eram emoționată și trebuia să-mi ocup mâinile cu ceva. În absența unui mesaj cu instrucțiuni de la Lisa și Maria, m-am gândit că asta ar părea mai puțin ciudat pentru cel cu care eram la întâlnire decât să modelez o efigie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să vă cunosc mai bine. Nu știu care dintre noi a fost mai surprinsă, Lynn sau eu, cert e că am impresia că și ea l-a îndrăgit puțin după asta. Atunci ar trebui să mă duc să mă schimb, spuse ea emoționată, desfăcându-și șorțul cu degete nerăbdătoare. M-am dus până la Ed și l-am sărutat. —A fost foarte frumos din partea ta. Dar îți dai seama că nu va fi o seară prea romantică și că... — Nu voi putea rămâne peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
puțin cam târziu să devii dintr-odată sfioasă? La urma urmelor, ești acum o adulterină în toată regula din moment ce ești încă oficial măritată. —Mai amintește-mi o dată: de ce te consider prietena mea? am întrebat-o amărâtă. Oricum, am fost prea emoționată și jenată ca să fiu atentă la ce se întâmpla. Nu știam regulile, ce trebuia să fac sau să spun. Vrei să spui că nu ai știut care era momentul cel mai bun să-i spui că vrei un copil cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
distinsul om de litere“, autorul cosmopolit care se simțea la fel de În largul său la Londra, Paris, Roma și New York, să fie azvârlit aici În miez de iarnă, În stațiunea aceasta plată și fără personalitate, parcă de la marginea lumii civilizate, așteptând emoționat să i se hotărască soarta de dramaturg aspirant. Gândul acesta Îi provocă un hohot de râs tare, ca un lătrat, la adresa propriei persoane, care făcu un trecător să Îl privească atent și dezaprobator, evident convins că era beat. Își continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și soția lui. Ne-a deschis un bărbat înalt și masiv, care respira greu și pe care eu îl recunoșteam după mâna infirmă. După o scurtă ezitare, prietenii din școală s-au strâns în brațe și au fost un pic emoționați. Apoi ne-am așezat pe verandă, ne-am prefăcut veseli și am mâncat toți patru pește: cambule prăjite, crocante. Să cânte, de pildă, Regele ielelor, ca pe vremuri nu a vrut. Dar nu a durat mult până când am ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care dădea pe-afară de-atâtea brioșe. N-am știut de care îți place, mi-a explicat el. Așa că ți-am luat câte una din fiecare fel. —O, Adam, am spus eu. Nu trebuia! Ești student sărac. Eram așa de emoționată, că-mi venea să plâng. Probabil că tocmai își cheltuise toți banii din bursa de vară cumpărându-mi mie brioșe. Nu pot să le mănânc pe toate, am mințit eu. —Ei, nu-ți face griji, m-a asigurat el zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un arhi-seducător, atunci îmi luam valea. Nu mai rămânea decât ca Adam să-și schimbe blugii și tricoul cu un halat din mătase cu arabescuri și să se fâțâie în jurul meu ținând în mână un portțigaret din onix. Nu sunt emoționată, am scuipat cuvintele. Sunt de-a dreptul îngrozită. —De ce? m-a întrebat el mimând surpriza. Nu gătesc chiar așa de rău. A, deci așa vrei să joci, m-am gândit. Faci pe relaxatul, da? Foarte bine. I-am zâmbit gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
crezut. Știam că vorbea serios. Aveam încredere în el. Știam că dac-a zis că putem doar să stăm îmbrățișați, atunci chiar asta avea să se întâmple. Dar oare asta îmi doream de fapt? Sinceră să fiu, nu. Da, eram emoționată. Dar, fir-ar să fie, chiar voiam să fac sex cu el. Dacă începea să facă pe respectuosul cu mine, eram gata să urlu. Nu vreau să mă opresc, i-am șoptit. Cred că nu era nevoie să șoptesc. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
voiam să fac sex cu el. Dacă începea să facă pe respectuosul cu mine, eram gata să urlu. Nu vreau să mă opresc, i-am șoptit. Cred că nu era nevoie să șoptesc. Nu voiam să exagerez cu rolul fetiței emoționate. În regulă! Venise timpul să iau taurul de coarne. —Ăăăă, am făcut jenată. Mi-am lăsat geanta jos. La ce-ți trebuie geanta? N-ai nevoie să-ți refaci machiajul, mi-a spus el zâmbind. Nu vreau să mă machiez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
destul de bine ca să pot să spun chestia asta. Dar îmi place foarte mult. E suficient? —Trebuie să fie suficient, mi-a răspuns ea gânditoare. Sper că vă iubiți într-adevăr. Sper să fiți fericiți împreună. —Vai, Helen, mulțumesc, am spus emoționată. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Eram copleșită de urările ei de bine. Da, a zis Helen vag, am pus pariu cu vaca aia de Melissa Saint că n-o să reușească să și-o tragă cu el până la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În ițari și port oltenesc, mireasă ce-a participat la un moment dat magic chiar cu vocea ei la veselia generală, fiindcă s-a cîntat non-stop Într-o atmosferă de veselie după ce-n cerdacul cu mușcate mirele se dovedise vădit emoționat, printre altele și din cauza elementelor ornamentale „care-au conferit miresei un look de domniță bizantină”, dar În 1453 turcii n-aveau cunoștințe de limba engleză, n-aveau look, și au cucerit ca mitocanii Bizanțul tocmai cînd acesta Întreținea cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]