1,699 matches
-
să fiu la fel de tare ca Debbie. Și mi-aș dori să nu mai fiu atât de fragilă. Exact când cobor din autobuz, primesc mesajul lui Adam. E scurt și simplu. IN DUBLIN WEEKENDUL ASTA. ESTI PRIN ZONA? Sunt așa de emoționată, că aș putea striga de bucurie. Totul e iertat. Acum ar putea să-și facă poză cu Cindy Crawford, Kate Moss și Naomi Campbell la un loc, că nu mi-ar păsa. Fata din fotografie e clar că nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
invita doar în weekend, nu s-ar aștepta să lucrez, nu? Doamne, trebuie să mă placă mult, mult de tot. Până la urmă, nu o invită pe Wendy la New York, sau pe Sandy, sau pe fata din poză, nu? Sunt așa emoționată încât de-abia pot să-mi maschez zâmbetul. Desigur, să mă mut cu el ar fi prea mult în faza asta și oricum nu pot să-mi las baltă slujba și să mă duc orbește. Dar e foarte măgulitor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ale mele. Îmi susține privirea și deodată e evident că nu o să ne ducem acasă. Adam, se pare, a rezervat deja o cameră. Când îl întreb de ce nu a spus mai devreme, zice că voia să fie o surpriză. Sunt emoționată. E o cameră superbă, în stil victorian, cu un candelabru și un imens pat cu baldachin. Ca scoasă din revistele de decorațiuni interioare. O altă sticlă de șampanie se răcește pe noptieră. Nu beau asta, insist amețită. Nici nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și bunătatea sa. Căuta să elimine din relațiile cu colaboratorii tot ce era artificial, orice sentimentalism fad și convențional. Receptiv și înțelegător, avea atâtea ferestre spre lume, încât vedeai dintr-o dată tot ce e într-însul, de asta surâd emoționați cei ce își aduc aminte de el”(Cafeneaua cu poeți și amintiri, de George Sbârcea, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989, p, 171). Voiculescu se comporta omenos cu cei cu care discuta. După ce i-a citit poezia, i-a spus tânărului, care
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
mă invidiezi și tu odată. Nu mi-am putut imagina că asta o să-i facă rău doamnei Dora și nu înțeleg de ce să se fi emoționat într-atât ca să i se facă rău. A trecut. Emoția... Cum să nu fiu emoționată și să nu mă pierd cu firea când bănuiala că fetița din Hliboca ar putea fi sora mea a devenit aproape o certitudine. O certitudine care îmi întărește decizia de a reporni imediat la drum. Vă rog să mă ajutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vor lua cu ei să le ducă să-l întâlnească pe Vasili, pe care să îl urmeze apoi în localitatea în care urma școala. Ulitia, Ana și Olga aveau bocceluțele pregătite și în mai puțin de jumătate de oră așteptau emoționate plecarea spre unica bucurie și speranță a atât de împuținatei familii Cozmei. Au invitat-o apoi în birou și pe Minodora. Inima mi-a pornit în galop : "De ce o cheamă ? Ce vor de la ea ?" Costumul din lână albă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
făcut atâta... atâta drum ca să ne putem întâl... întâlni aici..." Vocea Teodorei intervine cu o umbră de îngrijorare : "Ești obosit, Simion ? Te-a obosit drumul până aici ?" Răspunsul este aproape instantaneu și cât se poate de clar : Nu, sunt numai emoționat. Nu am întâlnit-o pe Dora de multă vreme." Dora gândește, dar nu știe cum să transmită "Și mie îmi era dor de tine, tată. Mi-e dor și de mama. De Isidora." Răspunsul este instantaneu și îi reamintește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
prin camere, prin baie descuie dulapul alb imaculat, ca să-i arate teancul de prosoape, peria, șamponul, la bucătărie trase sertarele, deschise modulurile suspendate, îi atrase atenția până și asupra suportului de șervețele, a cutiei de scobitori. El aproba în tăcere, emoționat, înțelesese, totul era o surpriză, așeză un fald la perdeaua din bucătărie, se consultă cu ea asupra locului unde trebuia plasat albumul, nu foarte la vedere, spunea Trofin, albumul trebuia depistat cu timpul. Pe urmă insistă să mai pună o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ovidiu în sala mare a Casei Căsătoriilor. Era toamnă, avea o rochie carmin din catifea, cu o pajură brodată pe piept. Îi însoțea o mulțime de cunoștințe. Mama ei, tatăl, sora, cumnatul, formau un stol distinct, rezervat, erau înduioșător de emoționați cu toții. Pistruii Elenei parcă deveniseră mai purpurii de încântare, părul roșcat îi era încrețit acum și, Doamne, ce plete minunate avea atunci când se maimuțărea în fața oglinzii în cămașă de noapte lungă din finet, închisă bine până la gât, cum își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se ducă la duș și, cu apa șiroind zgomotos, să-și spună: o altă zi trecută... Am îmbrăcat rochia carmin, cu fluturele brodat pe umărul stâng. Când am coborât scările arătam ca o flacără. Mă simțeam ușoară, vie, puțin emoționată. Parcă porneam către o lume necunoscută. El mă aștepta rezemat de chioșcul de ziare. A rămas puțin șocat văzându-mă. Ca să-i risipesc stinghereala l-am apucat de braț. O clipă mi s-a părut caraghios gestul meu. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chitarei, pe care o ținea pe genunchi. — Trebuie să mă aranjez și eu puțin înainte de a merge la Asahikawa. Încă nu m-am obișnuit cu lumea exterioară. Sunt o mulțime de lucruri pe care nu le înțeleg și sunt extrem de emoționată. Crezi că m-ai putea ajuta un pic? Nu am la cine apela. Am să fac tot ce depinde de mine. — Sper că nu te deranjez, totuși. — Cum să mă deranjezi! Reiko mă privi fix și îmi zâmbi dulce, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ciocan, nu reușeam să mă concentrez prea bine. Dar ce noroc pe capul meu: Frau Britz nu moșmondea prin curte. Probabil că era una din acele nopți când nu trebuia să se pregătească pentru munca grea din hala piaței mari. Emoționat sau beat, sau poate ambele, le-am mulțumit divinităților care mă abandonaseră mai devreme În ziua aceea. Măcar nu trebuia să discut probleme financiare cu proprietăreasa mea. În final, după a cincea sau a șaptea Încercare, ciotul diform din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
el. Chiar În momentul ăla a sunat la ușă. Șapte treizeci și doi! Se părea că punctualitatea era una din calitățile lui Matt Hassinger, la urma urmei. O clipă mai târziu, Armanoush Îi zâmbea unui Matt Hassinger Îmbrăcat elegant, vizibil emoționat și oarecum nedumerit, care rămăsese la ușă. Era cu trei ani mai mic decât ea - un fapt neînsemnat pe care nu simțise nevoia să-l dezvăluie nimănui, Însă care era evident acum după fața lui. Fie pentru că Își aranjase altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
După cină Armanoush s-a retras În camera fetelor ca să dea două telefoane. Mai Întâi a sunat la San Francisco. Stătea față În față cu un poster al lui Johnny Cash, lipit chiar deasupra biroului. — Bunico, eu sunt! a spus emoționată, Însă s-a oprit imediat. Ce e zgomotul ăsta din fundal? — O, nimic, scumpo, a venit răspunsul. Repară țevile de la baie. Se pare că unchiul Dikran le-a stricat de tot atunci. A trebuit să chemăm un instalator. Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Făinaru, care încă era nedumerit, cum de se află în stradă și nu la masă cu paharul în față. Și atunci l-a auzit strigînd, cît putea el de tare, o voce de scapet, graseind, semn că era cu adevărat emoționat: "Să știi, dom'le, că Lică Făinaru nu-i un fraier! Nu-i deloc un fraier, așa cum crezi în mintea ta de copoi nenorocit! Auzi, dom'le, ești un copoi nenorocit, asta ești!" A simțit că i se urcă sîngele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în tainele plutirii și care văd altfel lumea, oricine putea să-și dea seama că lumea odată văzută de sus este judecată altfel decît dacă n-ar fi fost văzută niciodată astfel, orice aviator din lume s-ar fi simțit emoționat dacă ar fi primit o asemenea invitație. Italo Balbo era un pilot desăvîrșit, un geniu al aviației și un nebun fermecător pentru că în orice spunea și făcea pornea de la faptul că întîi există aviație, aviatorii, zborul în sine și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe capră, să țină hățurile bine și să ieșim o dată din mlaștina în care ne cufundăm pe zi ce trece. Ia uită-te, domnule Bîlbîie. toți unul și unul. Cu oameni ca ăștia nu piere țara." L-a ascultat pe emoționatul prinț și a privit în sală. Mai toți se descheiaseră la gît, erau roșcovani în obraz, se trecuse la șampanie, din cînd în cînd răsuna cîte un dop însoțit de exclamații formale, nu se știe de ce șampania te obligă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gînd să viziteze Vila Katerina, era în fond o chestiune de serviciu și el nu-și putea permite să pălăvrăgească despre așa ceva cu Bercu, ori cu Iacobovici cînd își făcea rondul, cînd a bătut la ușă a fost o clipă emoționat oare cum mai arăta K.F.? Își spusese că va avea îndeajuns de mult timp să se liniștească, pînă va auzi, pînă va coborî de la etaj, tulburarea nu chiar nevinovată va dispărea de pe obraz, dintotdeauna i-a plăcut K.F., însă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu realitatea, cum s-ar spune..." De parcă nici n-ar fi observat pasul pe care îl făcuse Mihai Mihail, Șerban Pangratty continuă istorisirea evenimentelor. Nu fusese chiar foarte sincer atunci cînd declarase că a amînat cumva povestea din motive emoționale. Emoționat n-a fost niciodată, nici cînd Bîlbîie l-a adus pe Radul Popianu, un ins aproape sfîrșit, dacă nu alcoolic, atunci măcinat cu totul de meschinăria vieții de provincie, în care se afundase cu plăcerea porcului ajuns în noroi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru primirea Salvatorului Patriei în următoarele șase ore de la izbînda acțiunii. Vom răzbate sau vom pieri. Așa să ne ajute Dumnezeu!" Inginerul Corvino făcu un pas înainte, o mișcare atît de neprevăzută, încît toți ceilalți, chiar și Bîlbîie, tresăriră, cerîndu-i emoționat lui Radul Popianu să repete cuvînt cu cuvînt mesajul. Adjutantul îi privi întrebător pe ceilalți doi membri ai triumviratului, aceștia aprobară muțește. Își drese vocea și rosti a doua oară, de astă dată fără nici o inflexiune, alb, ca o păpușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
numărul care urma imediat era în întregime consacrat Istoriei literaturii române a lui Călinescu. Era urgent. Ai văzut ce campanie furibundă se dezlănțuise împotriva acestei capodopere. Și acest număr a fost interzis, pe urmă a fost ucis și Albatrosul. Călinescu, emoționat, mi-a cerut să-i trimitem și lui numărul care era paginat. L-am trimis. - Hî! făcu iar masivul neîncrezător. Dar Geo nu-i mai răspunse. Se apleacă asupra peștelui, care tocmai ne sosise. Era primul joc la care luam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
niște oameni normali, și nu doar ca biete instrumente de îmbogățire a unor șmecheri. Cu o asemenea perspectivă, în curând republica despre care vorbeam va acorda azil politic tot mai multor infractori ai societății noastre. Iar noi ne vom uita emoționați nu cum luptă pe teren două echipe de fotbal, ci cum luptă între ei niște „magnați“ pe un teren financiar lipsit de orice control legal. ROMÂNII E DEȘTEPȚI Radu Pavel GHEO Într-o zi l-am auzit pe un amic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
eșantion de spermă de la prima întâlnire. N-o să te mai respecte după aceea. Când ajunse în sfârșit la Bell and Crown, îmbrăcată într-un costum cu pantaloni simplu, negru, fără urmă de paiete sau chiloți la vedere, era atât de emoționată, încât îi venea să se întoarcă acasă. Dar văzându-l pe Laurence, așezat deja într-un fotoliu lângă șemineul din salon, uitându-se emoționat la ceas, se simți deopotrivă mișcată și liniștită. Se așteptase ca el să se simtă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
arătat la începutul carierei, înainte de a i se fi pus pe umeri povara tristeții atâtor oameni și de-a fi cunoscut sentimentul inevitabil al eșecului, din cauză că nu le putuse dărui tuturor copilul pe care și-l doreau. — Sigur că sunt emoționată. Evită privirea Camillei, sperând că nu-și amintise de conversația lor telefonică. — Mi-aș dori doar să nu fiu atât de ocupată. — Aiurea, o tachină Laurence, cu un aer incredibil de ștrengăresc și seducător. Îți place la nebunie! Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tata? întrebă când el ajunse în sfârșit lângă ea. — Ne distrăm de minune. Cred că o să spun pas experimentelor lui culinare însă. Azi dimineață mi-a pus salată de varză în ceai. Fran era gata să-i spună cât de emoționată fusese să-l vadă pe Ralph reintegrat în sânul unei familii și să-i mulțumească încă o dată lui Jack pentru generozitatea sa. Ar fi adăugat poate cât de mult se înșelase în privința lui Jack însuși - concluzia ei pripită că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]