1,519 matches
-
aceste artropode menționăm rarități cum ar fi păianjenul veninos „văduva neagră” ("Lactrodectus tredecimguttatus") a cărui prezență pe insulă a fost semnalată în anul 1965, și miriapodul "Scolopendra cingulata". Printre insecte, Insula Popina este singurul loc din lume unde găsim cosașul endemic "Isophya dobrogensis". În anul 1985, regizorul Ion Bostan (1914-1992) a realizat un film documentar cu titlul „Balena de piatră (Insula Popina)” în Ciclul "Delta Dunării - sanctuar al naturii... Delta insolită". În anul 2002 s-a editat colecția de proză a
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
în SUA se acceptă că riscul de infecție este ridicat doar la copiii născuți din mame cu AgHBs pozitiv, pentru ceilalți copii riscul rămânând scăzut până la adolescență, în România CDC Atlanta consideră că infecția cu virus hepatitic B este practic endemică, fiind prezentă la toate grupele de vârstă. Numeroase studii au demonstrat că vaccinul anti-HB, administrat copiilor cu mame AgHBs pozitive, are o eficacitate de 62-92% în funcție de doză, interval de administrare, tip de vaccin și starea antigenului matern. Eficacitatea imunizării folosind
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
cazul mușcăturilor de animale, pentru prevenirea rabiei și tetanosului, vaccinarea antitetanică cu o doză de rapel, în cazul plăgilor tetanigene, vaccinarea antirujeolică a contacților de rujeolă, în primele 5 zile de la contact). Sunt necesare pentru cei ce călătoresc în zone endemice pentru anumite boli: vaccinarea anti-amarilică (împotriva febrei galbene), anti-pestoasă (împotriva ciumei), antiholerică. Se efectuează în centre speciale. Se efectuează la personalul care, prin natura profesiei, este expus riscului de a contacta diverse boli (vaccinare anti-hepatitică B la personalul medical; vaccinare
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
cea mai mare parte din suprafața sa fiind mai recent ocupată de pădure uscată sau chiar semideșert. Unele hărți chiar sugerează ca pădurea de fapt, a supraviețuit în zone umede aflate la o distantă mai mare de litoral, unde specii endemice de pădure tropicală s-au amestecat cu specii adaptate la un climat mai rece. Spre deosebire de zonele izolate ale pădurii tropicale ecuatoriale, spațiile reduse ocupate de pădurea atlantică nu au fost niciodată supuse unei identificări detaliate.
Pădurea Atlantică () [Corola-website/Science/314653_a_315982]
-
era pușca „Carcano Mod. 91”. Cea mai mare problemă a italienilor era izolarea relativă a coloniilor lor africane, apovizionarea lor și aducerea de întării fiind problematică. O altă problemă mare a italienilor era lipsa cronică de medicamente pentru tratarea bolilor endemice din Cornul Africii. Printre cele mai grave boli din regiune se număra malaria. Există estimări care afirmă că aproximativ un sfert din trupele italiene care au apărat Amba Alagi în aprilie 1941 suferea de malarie în timpul asediului. Chiar și ducele
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
roșu-gălbui adâncimea căruie variază de la 25 la 75 cm. Din cauza dimensiunilor reduse ale insulei și a izolării ei de continente și arhipelagurile mai importante, pe insulă se numără doar 60 specii de plante. Toate au un țesut vascular (și nu endemic). Prejudiciile mari cauzate de al doilea război mondial, răspândirea monoculturală a cocotierului și extragerea fosforitelor au dus la nimicirea florei pe cea mai mare parte a insulei. În timpul de față 63% din teritoriul afectat a fost restabilit. În Nauru cresc
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
acestea se adaugă fisurarea ușoară a peretelui rectal, rănirea sfincterului prin manevre brutale, asociate penetrării anale brutale sau masturbării anale numită fisting, care amplifică pericolul transmiterii de boli. În afară de bolile cu transmitere sexuală menționate deja, sifilis și SIDA, devenite deja endemice, alte boli asociate sexului anal sunt hepatita B și C, herpes-ul, gonoreea, cancerul rectal, chlamydia, majoritatea boli extrem de grave. În bună parte, toate acestea se pot evita prin folosirea prezervativului, eventual a unuia special conceput pentru sexul anal. O
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
planificate. La box office-ul nord american "Latter Days" a avut încasări de 834.685$ din maxim 19 cinematografe. Recenziile au fost de-asemenea mixte: Scheck Frank de la "The Hollywood Reporter" a scris că „scenariul lui Cox, cu toate că ocazional conține clișee endemice atât de multor filme cu tematică gay, în general tratează subiectul neobișnuit, cu dignitate și complexitate.” Criticul de film Roger Ebert i-a dat două stele și jumătate din patru, scriind că: „filmul ar fi putut fi (a) o poveste
Latter Days () [Corola-website/Science/314396_a_315725]
-
Populus tremula"), arin de munte ("Alnus viridis"), arin negru ("Alnus glutinosa"), salcie albă ("Salix alba"), salcie căprească ("Salix caprea"). La nivelul ierburilor diversitatea floristică este reprezentată de mai specii și subspecii de plante, dintre care unele protejate prin lege sau endemice pentru această zonă a țării. Specii floristice semnalate în arealul parcului: garofița Pietrei Craiului ("Dianthus callizonus"), specie endematică ce crește numai pe stâncăriile și grohotișurile Pietrii Craiului, sângele voinicului ("Nigrittela rubra"), floarea-reginei ("Leontopodium alpinum Cass."), bujorul de munte ("Rhododendron"), macul
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
Vegetația ierboasă are în componență specii de: arnică ("Arnica montana"), pelin ("Artemisia eriantha"), coada șoricelului ("Achillea oxyloba ssp. schurii"), omag ("Aconitum napellus ssp. firmum"), sânziene de munte ("Asperula carpatica"), clopoței ("Campanula patula ssp. abietina"), cornuț ("Cerastium transsilvanicum"), "Draba haynaldii" - specie endemică pentru Carpații românești, garofiță de munte ("Dianthus tenuifolius"), garofiță albă de munte ("Dianthus spiculifolius"), ochiul-șarpelui ("Eritrichium nanum ssp. jankae"), ovăscior ("Helictotrichon decorum"), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), ineață ("Linum perenne ssp. extraaxillare"), țâța-vacii ("Primula elatior ssp. leucophylla"), darie de munte ("Pedicularis
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
scumpie ("Cotinus coggigria"), ghimpe ("Ruscus aculeatus"), tulichină ("Daphne mezereum"), soc roșu ("Sambucum racemosa"), caprifoi ("Lonicera xylosteum"), rubus ("Rubus hirtus"). La nivelul ierburilor diversitatea floristică este reprezentată de mai specii și subspecii de plante, dintre care unele protejate prin lege sau endemice pentru această zonă a țării; astfel: floarea-semenicului ("Antennaria dioica"), brândușa galbenă ("Crocus moesicus"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), o specie de garofiță ("Dianthus trifasciculatus"), șofran ("Crocus banaticus"), linum ("Linum pubescens"), crucișor ("Pulmonaria rubra"), vinariță ("Asperula odorata"), brei ("Mercurialis perenis"), năpraznică
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice" și "Peșteri în care accesul publicului este interzis". Fauna parcului este una diversă și are în componență mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte (dintre care unele foarte rare sau endemice) protejate la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de mistreț ("Sus scrofa
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
orientalis"), tei argintiu ("Tilia tomentosa"), cărpiniță ("Carpinus orientalis"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), frasin ("Fraxinus excelsior, Fraxinus coriariaefolia"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), sâmbovină ("Celtis glabrata"); La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe elemente floristice rare sau endemice; printre care: clopoțel dobrogean ("Campanula romanica"), capul-șarpelui ("Echium russicum"), garofiță pitică ("Dianthus nardiformis"), merineană ("Moehringia jankae"), ouăle popii ("Himantoglossum caprinum"), turiță ("Agrimonia pilosa"), coada șoricelului ("Achillea leptophylla, Achillea ochroleuca"), hajmă păsărească ("Allium flavum ssp. tauricum"), curcubeu ("Lychnis coronaria"), gâscariță ("Arabis
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
myrtilloides"), salcie pitică ("Salix retusa"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), alun ("Corylus avellana"), merișor ("Vaccinum vitis idaea"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), mur ("Rubus fruticosus"), salbă moale ("Euonymus europaeus"); Flori și ierburi cu specii rare, unele protejate prin lege sau endemice pentru această zonă: floarea de colț ("Leontopodium alpinum Cass"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), bujor de munte ("Rhododendron kotschyi"), iederă albă ("Daphne blagayana"), argințica ("Dryas octopetala"), angelică ("Angelica archangelica"), cosaci ("Astragalus depressus"), limba cucului ("Botrychium lunaria"), ferigă de piatră ("Cysptopteris alpina
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
mas"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), șoc negru ("Sambucus nigra"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"). Ierburi și flori La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice (unele endemice sau aflate pe lista roșie a IUCN), printre care: brie ("Athamanta turbith ssp. hungarica"), angelica ("Angelica archangelica"), ștevie de munte ("Astrantia major"), piperul-lupului ("Asarum europaeum"), arnica ("Arnica montană"), floare-de-perină ("Anthemis tinctoria ssp. fussii"), ciucușoară-de-munte ("Alyssum montanum ssp. montanum"), strugurii ursului
Parcul Național Buila-Vânturarița () [Corola-website/Science/313467_a_314796]
-
Rhinanthus alectorolophus"), șoaldina aurie ("Sedum hispanicum"), cristeț ("Salvia glutinosa"), degetăruț pitic ("Soldanella pusilla"), oușor ("Streptopus amplexifolius"), viorea ("Scilla bifolia"), podbal ("Tussilago farfara"), cimbrișor ("Thymus comosus"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), veronica ("Veronica bachofenii") sau "Scabiosa columbăria ssp. pseudobanatica", o specie endemica pentru țara noastră. În vecinătatea parcului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Parcul Național Buila-Vânturarița () [Corola-website/Science/313467_a_314796]
-
mreană vânătă ("Barbus meridionalis"), zglăvoacă ("Cottus gobio") și dunăriță ("Sabanejewia aurata"); precum și șapte specii de nevertebrate: rădașca (" Lucanus cervus"), cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"), croitorul cenușiu al stejarului ("Morimus funereus"), cosașul-de-munte-cu-picioare-roșii ("Odontopodisma rubripes"), un greier (endemic pentru Cozia) din specia "Isophya harzi" și un cărăbuș din specia "Carabus variolosus". La nivelul ierburilor este semnalată prezența a patru specii (enumerate în aceeași anexă a "Directivei Europene") de plante: floarea-reginei ("Leontopodium alpinum"), clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), iarba-gâtului
Parcul Național Cozia () [Corola-website/Science/313471_a_314800]
-
Sambucus nigra"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"). La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (de pajiște, de stâncărie, de mlaștină), dintre care unele foarte rare și protejate prin lege sau endemice pentru această zonă. Specii floristice: angelica ("Angelica archangelica"), unghia păsării ("Violă dacica"), urechea iepurelui ("Bupleurum longifolium"), buruiana de junghiuri ("Cephalanthera longifolia"), mlăștinița (cu specii de "Epipactis atrorubens" și "Epipactis helleborine"), ghințura punctata ("Gențiana punctata"), crețușca ("Filipendula ulmaria"), fratele-priboiului ("Geranium sylvaticum
Parcul Național Călimani () [Corola-website/Science/313472_a_314801]
-
Regulus ignicapillus"), turturică ("Streptopelia turtur"), silvia de câmpie ("Sylvia communis") sau mierlă ("Turdus merula"). La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (de pajiște, de stâncărie, de mlaștină), dintre care unele foarte rare și protejate prin lege sau endemice pentru această zonă. Specii floristice: clopoțel de munte ("Campanula serrata"), arnică ("Arnica montana"), căpșuniță ("Cephalanthera damasonium"), orhidee (din speciile: "Cephalanthera longifolia, Herminium monorchis"), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), bozior ("Orchis sambucina"), patlagina de stâncă ("Plantago holosteum"), mlăștiniță ("Epipactis helleborine"), ghiocel ("Galanthus
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]
-
lungă de aproape 500 m și accesul se face printr-un aven adânc de 12 m. La Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” este expus in exemplar de "Sophrochaeta dacica (ord. Coleoptera, fam. Silphidae)", provenit din peștera Tecuri, specie endemică, înscris în lista de bunuri culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Național.
Peștera Tecuri () [Corola-website/Science/313779_a_315108]
-
se află deasupra unei zone de subducție între placa tectonică pacifică și placa tectonică a Mării Filipinelor. Sunt compuse dintr-o rocă vulcanică numită „boninită” care conține oxid de magneziu, crom și dioxid de siliciu. Unele specii de animale sunt endemice, de exemplu porumbelul sălbatic "Columba janthina", melcul "Ogasawara okamono aragai", „șopârla Ogasawara” („Cryptoblepharus boutonii”), melcul "hishikata maimai" („Mandarina exoptata Pilsbry”), "Hahajima meguro" („Apolopteron familiare hahasima”, desemnat „monument național” al Japoniei) sau "Ogasawara nosuri" („Buteo buteo toyoshimai”, un fel de șopârlar
Insulele Bonin () [Corola-website/Science/320498_a_321827]
-
okamono aragai", „șopârla Ogasawara” („Cryptoblepharus boutonii”), melcul "hishikata maimai" („Mandarina exoptata Pilsbry”), "Hahajima meguro" („Apolopteron familiare hahasima”, desemnat „monument național” al Japoniei) sau "Ogasawara nosuri" („Buteo buteo toyoshimai”, un fel de șopârlar, singura pasăre de pradă de pe insule). Singurul mamifer endemic este „Pteropus pselaphon” ("Bonin flying fox" în lb. engleză). În oceanul din jurul insulelor sunt ca. 20 de specii de balene, printre care „Megaptera novaengliae”, „Tursiops t.aduncus”, „Stenella longirostris”. Există ca. 100 de specii de moluște terestre, ca. 90% din
Insulele Bonin () [Corola-website/Science/320498_a_321827]
-
pselaphon” ("Bonin flying fox" în lb. engleză). În oceanul din jurul insulelor sunt ca. 20 de specii de balene, printre care „Megaptera novaengliae”, „Tursiops t.aduncus”, „Stenella longirostris”. Există ca. 100 de specii de moluște terestre, ca. 90% din ele fiind endemice. Există totodată ca. 800 de specii de insecte, ca. 30% din ele fiind endemice. Insulele Bonin sunt uneori numite „Insulele Galapagos ale Orientului”. Insulele Bonin constituie o ecoregiune de păduri de foioase subtropicale distinctă, cu un grad ridicat de biodiversitate
Insulele Bonin () [Corola-website/Science/320498_a_321827]
-
de specii de balene, printre care „Megaptera novaengliae”, „Tursiops t.aduncus”, „Stenella longirostris”. Există ca. 100 de specii de moluște terestre, ca. 90% din ele fiind endemice. Există totodată ca. 800 de specii de insecte, ca. 30% din ele fiind endemice. Insulele Bonin sunt uneori numite „Insulele Galapagos ale Orientului”. Insulele Bonin constituie o ecoregiune de păduri de foioase subtropicale distinctă, cu un grad ridicat de biodiversitate și endemism. Pe insule se găsesc ca. 500 de specii de plante, din care
Insulele Bonin () [Corola-website/Science/320498_a_321827]
-
uneori numite „Insulele Galapagos ale Orientului”. Insulele Bonin constituie o ecoregiune de păduri de foioase subtropicale distinctă, cu un grad ridicat de biodiversitate și endemism. Pe insule se găsesc ca. 500 de specii de plante, din care ca. 43% sunt endemice. Printre speciile unice acestor insule pot fi numite crizantema "wadan no ki" („Dendrocacalia crepidifolia”, care are o înălțime de aproape 3 m), „Hahajima nobotan” ("Melastoma pentapetalumdin", din familia "Melastomataceae"), azaleea „Rhododendron boninense” Există o școală publică primară, una medie și
Insulele Bonin () [Corola-website/Science/320498_a_321827]