2,305 matches
-
Colombia. Cei din jurul său ajunseseră să îl privească cu aceeași uimire cu care urmărești gesturile de energie ale unui sinucigaș : marinarul cu cercel în ureche, traficantul de arme pentru republică, mergea în acele colțuri pe care ceilalți le evitau, surâzând enigmatic, ca și cum ar fi fost sigur că glonțul și moartea nu îl pot atinge. Seara, atunci când se reuneau în jurul unor mese afumate în taverna din sat, Corto tăcea cu același surâs pe care nimeni dintre cei din jurul său nu îl putea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a ales să se reîntoarcă acasă. Știam ca ai să revii aici... poate că sufletul tău nu ține de lumea oamenilor, ci de această pânză pe care zeii o întind spre a ne ascunde adevărurile. Vorbele lui Bouche Dorée erau enigmatice ca întotdeauna și Corto nu-și putea re prima în prezența ei sentimentul că haina omenească ascundea un alt corp, din alt aluat, pe jumătate șerpesc, pe jumătate vegetal : în clipele în care o privea tronând în regatul ei magic
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
italian și de aurul Muntenegrului. Din pragul tavernei, privirea lui Corto încadra siluetele lui Hemingway și Joris Ivens, îndepărtându-se către tumultul altor zile și fronturi. Nu ne fi dat să îmbătrânim niciodată cu adevărat, repeta Corto cu zâmbetul său enigmatic, dar asta este deja o altă povesteă * Îndepărtat de viață, din care ajungeau până la el doar resturi de vise, Corto descoperea că moartea însăși îi devenise străină. Imaginea corpurilor care se adunau în jurul său, după fiecare zi de luptă, nu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care nimeni nu vroia s-o explice și nici s-o mărturisească se amesteca în mod ciudat și un fel de superstiție, de respect superstițios, și mi-am dat seama că bătrânii simțeau nevoia să vorbească între ei despre omul enigmatic din sala cu oglinzi. Discutau despre mare, despre ceața care se lăsase în ajun, despre bălăriile care creșteau bolnăvicios, fără nici o noimă, într-un adevărat desfrâu, în spatele azilului, amenințând să înăbușe într-o zi clădirea, despre pasiunea Hingherului pentru câini
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
opinii publice că nu există motive de îngrijorare și că negocierile trebuie să continue. Se uită din nou pe site-ul Haaretz și dădu peste aceeași imagine pe care o văzuse cu cinci ore înainte: Ahmed Nour, cu zâmbetul acela enigmatic. Se întrebă aproape cu voce tare: „Ce s-a întâmplat cu tine?“. Și apoi: „Se duce de râpă toată înțelegerea asta din cauza ta?“. A făcut tot ce a putut cu Al-Shafi, rugându-se de el să-și păstreze încrederea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
despre trădarea cedării de teritorii și așa mai departe. Ar fi încercat să scrie un text care să-i mobilizeze pe oamenii lui. Ăsta e prea... făcu o pauză în care se scobi între dinți, încercând să găsescă cuvântul potrivit... enigmatic pentru așa ceva. Nu, cred că e exact ce se spune că ar fi: o scrisoare de la un bărbat disperat să-mi spună ceva. Sarcina noastră acum e să ne asigurăm că nimeni nu suflă un cuvânt despre conținutul acestei scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din Miezul întunericului când, departe de birourile comerciale din Europa, a fost pus față în față cu suprema oroare. Îmi aduc aminte că m-am imaginat purtând o cască de miner, pantaloni de călărie din in alb și având fața enigmatic ascunsă sub un văl de plasă împotriva țânțarilor. Cuptoarele mențin locul cald și plăcut în zilele acestea răcoroase, dar vara bănuiesc că muncitorii se bucură încă o dată de clima străbunilor lor, arșița tropicală, exagerată chiar de aceste născociri care ard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Un preot? se jeli doamna Reilly. N-ascultă Ignatius de nici un preot. Zice de preotu’ din parohia noastră că-i un eretic. S-au certat teribil când a murit câinele lui Ignatius. Domnul Robichaux nu găsi nici o replică la această enigmatică referință. A fost groaznic. Am crezut c-o să mă dea afară din biserică. Nu știu de unde scoate băiatu’ ăsta ideile. Mai bine că bietu’ taică-su-i mort. I s-ar rupe inima să-l vadă cu cărucioru’ ăla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prin mustața lui Ignatius. Își smulse eșarfa de la șapcă și-și apără nările cu ea. — Mulțumesc, da, răspunse el cu vocea înăbușită. Un Doctor Nut, dacă ești amabilă. Și ai grijă să fie foarte rece. — Să văd ce avem, spuse enigmatic femeia și tropăi îndărăt la bar cu sandalele ei de paie. Ignatius o urmări din ochi cum comunică printr-o pantomimă cu barmanul. Făcură tot felul de gesturi, cele mai multe dintre ele indicându-l pe Ignatius. Cel puțin, gândi el, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pentru că acea “angela” pe care o cunoscusem deja și voiam să o regăsesc era aceea care îmi aducea lumina unui cer senin de primăvară în priviri... de aceea își merită numele de Legendă, ca toate marile mituri ale pămîntului... ca enigmatica insulă Atlantida, ca albele coloane de marmură ale Atenei, ca imensitatea oceanelor, ca intensitatea flăcării... de aceea este Legendă pentru mine acum, inegalabilă în iubirea aceea de primăvară și cu toate acestea absentă... * Mitologie modernă, episod inedit: Romeo pe post
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
purta doar sutana mănăstirii, nu dădea nicio senzație că i-ar fi fost frig. Mergea repede, în ciudat zăpezii adânci și a potecii înșelătoare. Ulitin se încrunta nervos și se grăbea să nu rămână în urmă, în timp ce Fratele Innochentie zâmbea enigmatic. ă De ce altceva ați mai veni? Sunt mulți cei care deja au făcut pelerinajul. În fiecare zi vine câte cineva. Va trebui să vă așteptați rândul pentru a-l vedea. ă Eu nu sunt pelegrin. Sunt aici cu treburi oficiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să aibă timp să se reconstituie, Cipriano Algor dorea să afle misterioasele motive pentru care n-avea rost să aprindă cuptorul, dacă, într-adevăr, asta îi spusese glasul ginerelui, acum i se părea că vorbele au fost altele, și mai enigmatice, Dumneata n-ai de ce să te sacrifici, de parcă Marçal crezuse că socrul lui, pe care, de fapt, nu-l tutuise, se hotărâse să încerce pe propriul trup puterile focului, înainte să le dăruiască lucrarea mâinilor sale. E nebun, murmură pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
povestit ce s-a întâmplat, n-am ascuns nimic, Nu mă refeream acum la livrarea mărfii, dar am impresia asta de când ai venit după mine la Centru, Atunci la ce te referi, Nu știu, aștept să-mi explici, de exemplu, enigmaticele subînțelesuri ale conversației de ieri seara, de la cină. Cipriano Algor tăcea, bătea cu degetele pe arcul volanului ca și cum se hotăra, după cum avea să iasă par sau impar numărul bătăilor, ce răspuns să dea. În cele din urmă spuse, Vino cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
așa ai numit-o, e aici, și, fiind aici casa, evident și olăria este cu ea, Știu, tată, că-ți plac foarte mult enigmele, Nu-mi plac enigmele, îmi plac lucrurile clare, Tot aia, nu-ți plac enigmele, dar ești enigmatic, așa că ți-aș fi foarte recunoscătoare dacă mi-ai explica unde vrei să ajungi, Vreau să ajung exact unde suntem în acest moment, unde vom mai fi încă o săptămână și sper că multe altele după aceea, Nu mă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care nimeni nu vroia s-o explice și nici s-o mărturisească se amesteca în mod ciudat și un fel de superstiție, de respect superstițios, și mi-am dat seama că bătrânii simțeau nevoia să vorbească între ei despre omul enigmatic din sala cu oglinzi. Discutau despre mare, despre ceața care se lăsase în ajun, despre bălăriile care creșteau bolnăvicios, fără nici o noimă, într-un adevărat desfrâu, în spatele azilului, amenințând să înăbușe într-o zi clădirea, despre pasiunea Hingherului pentru câini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
normal”. Subiectul ”contaminat” de misticism denaturează simpla realitate, transformând cele mai banale situații în simboluri cu rol premonitor, toate lucrurile au pentru el semnificații profunde cu caracter abisal, asociază percepții, care în realitate au o semnificație comună, într-o formă enigmatică. Pseudo-misticii sunt ghidați de motto-ul: lucrurile nu sunt ceea ce par, acestă cauză se datorează faptului că ”misticul” trăiește o temere continuă, într-o lume imaginară, ce i se prezintă sub tot felul de fenomene disimulate, probabil o proiecție inconștientă
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
pic beat, iar corpul lui Îi spune că tocmai a trecut printr-o experiență sexuală minunată. Evident că nu știe ce să spună. — Zi și tu mulțumesc, se strîmbă Beth, și apoi ia-ți tălpășița Înainte de venirea tatii. Sandina zîmbește enigmatic. — Poate că are dreptate. Dar eu sînt cea care ar trebui să spună mulțumesc. Mulțumesc că m-ai lăsat să te folosesc, domnule. Oh, la dracu’, ești dezgustătoare, Sandina. Beth sare de pe tăblia barului și pornește către ușa bucătăriei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
în etapa revoltată, simbolismul românesc se maturizează, iar manifestul revistei are mai mult decît o notă în plus față de entuziasmul auroral din Revista celor l’alți, rămînînd însă la fel de lipsit de idei originale și de valențe teoretice: „Insulă stranie și enigmatică în oceanul mort și cotidian al reclamei. Sîntem în adevăr insularii desgustați și răsvrătiți (...) Nu mai credem în actualele formule și nici în posibilitatea unei reabilitări a lor. Înțelegem prin urmare să călcăm pe drumuri neumblate și să născocim motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trei schițe: „Nocturnă“ (9 august 1914), „Spovedania unui pompier“ (4 octombrie) și „Din amintirile unei telegrame“ (17 octombrie). „Era considerat, astfel, trio-ul de bază al Contimporanului”, notează Geo Șerban în postfața ediției 2002. Textele decupează cu umor sec și enigmatic scene de banalitate cotidiană neliniștitoare, „caragialisme” din culisele teatrului sau „absurdități” ale birocrației poștale. În timpul războiului și al refugiului de la Iași al guvernului român, „Jac” colaborează la Chemarea lui N.D. Cocea (devenită pentru o vreme Depeșa) cu articole politice. Student
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poezia bacoviană, redusă abuziv la experiența din „Plumb”: „Dar mai ales, spuneam, e dureroasă absența dlui G. Bacovia. (...) «Bucăți de noapte» continuă în dimensiuni de concentrată avariție, nota de ironie prețioasă din «Scîntei galbene». Continuă și adîncește. (...) Ironie, simbol, ecouri enigmatice, un amestec bizar de atitudini de melodramă și pantomimă și, mai presus de toate, o artă a prozei, o cizelare a frazei și a periodului - tot atîtea însușiri cari fac din «Bucăți de noapte», în ciuda proporțiilor lor liliputane, o realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
I, no. 3, octombrie 1932, pp. 2-3. Extrasele pe care le voi prezenta în continuare insistă asupra caracterului spiritual-religios al operei, fiind mai aproape de sensibilitatea „tinerei generații” a anilor ’30 decît de avangarda propriu-zisă: „Ca valoare explicativă, este în apropierea enigmaticelor Saisons en Enfer (sic!), Igitur sau Coup de des.”; „Vacuitatea de gîndire: primul lucru care te izbește. Fervoarea aderenților va descifra totuși în curînd simboluri”; „Opera lui Urmuz este semnificativă pentru că însăși lipsa de speculație teoretică este o atitudine cugetată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
primind „strania însuflețire a unor roboți dirijați de niște creieri electronici extratereștri”. Pînă la urmă, Sergiu Pavel Dan recunoaște că „fantasticul” operei pornește din însăși enigma biografiei: „De fapt, tocmai în această ambiguitate a individualității creatorului rezidă interesul fantastic al enigmaticei lui opere. Ea se citește ca un cifru”. Trăsăturile pe care le stabilește într-un tabel sintetic ca fiind specifice fantasticului absurd: „fantastic á rébours”, fără transcendent, „primatul grotescului asupra goticului”, „metamorfoza mecanomorfă”, „substituirea (de tip absurd) om-animal”, sînt — toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
timpului” despre același Urmuz. Iar în volumul Teme 4, apărut în același an la Cartea Românească, Nicolae Manolescu republică un eseu cu titlul reluîndu-l pe al lui Jacques Monod - Hazard și necesitate. Comparînd „hazardul și necesitatea” din biologie cu cele - enigmatice - din literatură, criticul oferă exemplul unei coincidențe stranii: nașterea, în același an 1883, a unor scriitori înrudiți tipologic, dar care nu s-au cunoscut niciodată: Kafka, Urmuz și Harms. Numele lor reale sau „artistice” au, fiecare, cinci litere... Hotărît lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Matei, Ioan și Luca. Am recitit inscripția și am căzut de acord cu Garibaldo în privința lui Matei și a lui Ioan, căci cele două fraze erau cu adevărat misterioase. În schimb, în cea privindu-l pe Luca, nu găseam nimic enigmatic. - Aceea mi se pare cea mai gravă, a stăruit el. De ce a murit în pace „în cele din urmă“? Și-a pierdut cumva pacea? Sau era timpul ca, „în cele din urmă“ să moară? De fapt, tot textul este straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dimineața aceea depășise ultimul prag, ajungând să se Întrebe de ce naiba se afla aici, și dacă nu cumva tipul acela amețit care bântuia pe coridoarele Facultății de Drept nu era sosia lui. El rămăsese În mansarda care dădea spre cilindrul enigmatic al gazometrului, asamblând bucăți și componente de metal, pentru a face să sară În aer simbolurile inamice. Ieși o fată scăldată În lacrimi - le explica studenților care o Înconjuraseră imediat că asistentul cel tânăr era o pramatie, un lingău, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]