2,401 matches
-
marchează discursul raportat, reformulările, modalitățile etc, care permit confruntarea diverselor poziționări 7, sau caracterizarea genurilor 8 de discurs; * nivelul global unde se definește cadrul în interiorul căruia se dezvoltă discursul. La acest nivel, se gândește în termeni de "scenă"9 de enunțare, de situație de comunicare, de gen de discurs...". Această a patra ediție a Lingvisticii pentru textul literar a avut în vedere succesul de care s-a bucurat în învățământul francez problematica enunțării. Primul capitol, consacrat situației de enunțare, justifică această
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
se gândește în termeni de "scenă"9 de enunțare, de situație de comunicare, de gen de discurs...". Această a patra ediție a Lingvisticii pentru textul literar a avut în vedere succesul de care s-a bucurat în învățământul francez problematica enunțării. Primul capitol, consacrat situației de enunțare, justifică această abordare din perspectiva crizei stilisticii în anii '60 și a "imperialismului semiologic", propriu programului structuralist ce a determinat progrese doar în domeniul naratologiei, al poeticii și al vocabularului. La începutul anilor '80
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
9 de enunțare, de situație de comunicare, de gen de discurs...". Această a patra ediție a Lingvisticii pentru textul literar a avut în vedere succesul de care s-a bucurat în învățământul francez problematica enunțării. Primul capitol, consacrat situației de enunțare, justifică această abordare din perspectiva crizei stilisticii în anii '60 și a "imperialismului semiologic", propriu programului structuralist ce a determinat progrese doar în domeniul naratologiei, al poeticii și al vocabularului. La începutul anilor '80, "teoriile enunțării și o abordare lingvistică
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
capitol, consacrat situației de enunțare, justifică această abordare din perspectiva crizei stilisticii în anii '60 și a "imperialismului semiologic", propriu programului structuralist ce a determinat progrese doar în domeniul naratologiei, al poeticii și al vocabularului. La începutul anilor '80, "teoriile enunțării și o abordare lingvistică a coeziunii și coerenței textuale" au permis lingvisticii să devină un "adevărat instrument de investigație" pentru textul literar. Deplasarea interesului spre procesul enunțării se explică și prin faptul că trăim într-o societate care privilegiază comunicarea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în domeniul naratologiei, al poeticii și al vocabularului. La începutul anilor '80, "teoriile enunțării și o abordare lingvistică a coeziunii și coerenței textuale" au permis lingvisticii să devină un "adevărat instrument de investigație" pentru textul literar. Deplasarea interesului spre procesul enunțării se explică și prin faptul că trăim într-o societate care privilegiază comunicarea, ceea ce impune stabilirea de punți între domenii care altădată se ignorau. Semioticienii, logicienii și lingviștii au remarcat existența în limbă a unei clase de elemente a căror
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
privilegiază comunicarea, ceea ce impune stabilirea de punți între domenii care altădată se ignorau. Semioticienii, logicienii și lingviștii au remarcat existența în limbă a unei clase de elemente a căror referință variază în funcție de împrejurările în care sunt folosite, de situația de enunțare. Bar-Hillel a ajuns la concluzia că nu ne putem lipsi în actul comunicării de aceste elemente și a atras atenția logicienilor asupra imparțialității investigării lor. Astăzi, aceste elemente sunt numite, cel mai adesea, elemente cu referință deictică sau deictice. Înțelegerea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
deictice. Înțelegerea modului de funcționare a deicticelor este înlesnită de distincția dintre enunțul tip (o abstracție des folosită în gramatică, ca de pildă, "celebrul" exemplu de abecedar "Ana are mere") și enunțul ocurență, care presupune înscrierea enunțului-tip în numeroase enunțări diferite, ce antrenează variații ale sensului. Prezentarea modului specific de funcționare al deicticelor de persoană relevă diferențe semnificative între eu și tu, identificabili prin raportarea la enunțare, și el, identificabil prin raportarea la cotext. Opoziția propusă de Benveniste (eu tu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Ana are mere") și enunțul ocurență, care presupune înscrierea enunțului-tip în numeroase enunțări diferite, ce antrenează variații ale sensului. Prezentarea modului specific de funcționare al deicticelor de persoană relevă diferențe semnificative între eu și tu, identificabili prin raportarea la enunțare, și el, identificabil prin raportarea la cotext. Opoziția propusă de Benveniste (eu tu, persoane vs el, non-persoană) este infirmată de funcționarea diferită a deicticelor de persoană în textele literare unde "orice se poate constitui în enunțător: Timpul, Soarele, Destinul, un
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
epocii, dovadă a deschiderii către alte domenii artistice pe care o permite acest tip de lectură. Deși precizează, la începutul cărții, că nu se implică în analiza textului dramatic 12, autorul nu rezistă tentației de a remarca faptul că locul enunțării este "imediat perceptibil de către spectator cu ajutorul decorului". Așa stau lucrurile în general, dar există și remarcabile excepții, ca de pildă Iluzia comică a lui Pierre Corneille, unde decorul este unul din elementele care permit crearea iluziei teatrale, ce urmărește tocmai
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
spectator cu ajutorul decorului". Așa stau lucrurile în general, dar există și remarcabile excepții, ca de pildă Iluzia comică a lui Pierre Corneille, unde decorul este unul din elementele care permit crearea iluziei teatrale, ce urmărește tocmai neidentificarea corectă a locului enunțării. Acest lucru este și mai evident în cazul faimosului "no man's land" din teatrul "absurdului". Deicticele temporale se raportează la momentul enunțării, la prezentul lingvistic. În această clasă nu sunt incluse doar elementele cu funcție de "complemente circumstanțiale", ci și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
decorul este unul din elementele care permit crearea iluziei teatrale, ce urmărește tocmai neidentificarea corectă a locului enunțării. Acest lucru este și mai evident în cazul faimosului "no man's land" din teatrul "absurdului". Deicticele temporale se raportează la momentul enunțării, la prezentul lingvistic. În această clasă nu sunt incluse doar elementele cu funcție de "complemente circumstanțiale", ci și mărcile de "timp" înscrise în morfologia verbală a indicativului: "Doar paradigmele indicativului pot avea o valoare deictică". Deicticele temporale sunt dominante în tehnica
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
circumstanțiale", ci și mărcile de "timp" înscrise în morfologia verbală a indicativului: "Doar paradigmele indicativului pot avea o valoare deictică". Deicticele temporale sunt dominante în tehnica monologului interior. În cazul narațiunii literare, este necesară stabilirea relației între locul și momentul enunțării. Observația ne amintește de cronotopul bahtinian, dar și de faptul că teatrul clasic a elaborat o adevărată "rețetă" de scriitură ce sugera debutul in medias res al unui text dramatic, obligat să precizeze locul și timpul acțiunii: "Abner: Da, spre
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
contemporană, cu ajutorul indicativului funcționează două sisteme enunțiative, în raport de complementaritate: narațiunea (histoire, récit) și discursul. Narațiunea se construiește pe baza unei triple relații temporale: aorist, imperfect, mai mult ca perfect.16 Discursul implică ambreiere, fiind legat de situația de enunțare (eu tu, aici, acum); registrul verbal este mai larg și persoana a treia este o "absență de persoană". Toate timpurile pot fi folosite, cu excepția perfectului simplu.17 Aflăm că discursul în forma sa orală sau scrisă se găsește în majoritatea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
scrisă, nu este reprezentată la fel de bine. Nu așa stau lucrurile în literatură, îndeosebi în roman, unde narațiunea predomină. Înțelegem astfel caracterul novator al romanului lui Camus, Străinul, din această perspectivă lingvistică: avem un narator "homodiegetic", implicat într-o situație de enunțare ce se dorește cât mai precisă, dar, în care, paradoxal, din cauza alienării, dialogul (specific discursului) eșuează. Prin urmare, avem un incipit, la fel de celebru, dar total diferit în ceea ce privește modul de structurare în plan lingvistic: "Astăzi a murit mama. Sau poate ieri
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
necesitatea de a trece peste un obstacol, de a umple golul dintre situația prezentă și realizarea sa", valori semantice atribuite de lingvistică acestui viitor simplu. Viitorul perifrastic presupune contiguitate, continuitate, certitudine: "VP presupune contiguitatea, iar VS ruptura cu situația de enunțare. Recurgând la VP, enunțătorul își prezintă enunțul drept sigur, validat, în timp ce cu un VS l-ar plasa în afara validării."20 În text, această formă apare odată cu portarul azilului, cel cu care dialogul pare posibil și care, ulterior, la proces, apare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
planuri enunțiative pot alterna într-un același text cu efecte stilistice diverse: evenimentul povestit devine contemporan cu momentul lecturii, se obține un "efect de natural", autorul și personajul par a împărtăși același punct de vedere; se combină un tip de enunțare literară cu alta populară. În afara narațiunii, există și alte tipuri de enunțuri care nu conțin mărci legate de enunțare: proverbele, articolele de dicționar, legile fizicii etc. În ceea ce privește enunțarea, legătura sa cu subiectivitatea locutorului se concretizează și în particularități sintactice și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
se obține un "efect de natural", autorul și personajul par a împărtăși același punct de vedere; se combină un tip de enunțare literară cu alta populară. În afara narațiunii, există și alte tipuri de enunțuri care nu conțin mărci legate de enunțare: proverbele, articolele de dicționar, legile fizicii etc. În ceea ce privește enunțarea, legătura sa cu subiectivitatea locutorului se concretizează și în particularități sintactice și semantice: vocativ, interogativ, enunțuri neterminate, substantive care califică etc. Naratorul își poate manifesta punctul de vedere și prin substantive
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
par a împărtăși același punct de vedere; se combină un tip de enunțare literară cu alta populară. În afara narațiunii, există și alte tipuri de enunțuri care nu conțin mărci legate de enunțare: proverbele, articolele de dicționar, legile fizicii etc. În ceea ce privește enunțarea, legătura sa cu subiectivitatea locutorului se concretizează și în particularități sintactice și semantice: vocativ, interogativ, enunțuri neterminate, substantive care califică etc. Naratorul își poate manifesta punctul de vedere și prin substantive ce califică și prin prezentul istoric (sau de narațiune
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
culoarea are prioritate și conturul se estompează; prin analogie, stilul pictural presupune absorbția discursului străin în discursul subiectului vorbitor. Fără a dezvolta o teorie a polifoniei, O. Ducrot a reflectat asupra modului în care subiectul vorbitor își asumă sau nu enunțarea și a introdus distincția dintre locutor (cel care este responsabil de enunț) și enunțători, ființe abstracte ("êtres discursifs") ce reprezintă diverse puncte de vedere, pe care locutorul le poate prezenta. Textele literare exploatează deseori, cu virtuozitate, acest decalaj. Faptul că
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în vedere raporturile multiple dintre narator, personaje, voci anonime (se zice) sau diferite niveluri stilistice. Dintre numeroasele exemple consacrate polifoniei ne vom referi doar la două: polifonia specifică dialogului teatral și ironia. Se știe că, în cazul unui text științific, enunțarea nu este importantă, deoarece cadrul spațio-temporal (crono-topul bahtinian) nu are niciun impact asupra sensului. În cazul discursului teatral, circumstanțele enunțării sunt esențiale pentru determinarea sensului și semnificației unui spectacol. Redactată în primăvara anului 1935, Războiul cu Troia nu se face
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ne vom referi doar la două: polifonia specifică dialogului teatral și ironia. Se știe că, în cazul unui text științific, enunțarea nu este importantă, deoarece cadrul spațio-temporal (crono-topul bahtinian) nu are niciun impact asupra sensului. În cazul discursului teatral, circumstanțele enunțării sunt esențiale pentru determinarea sensului și semnificației unui spectacol. Redactată în primăvara anului 1935, Războiul cu Troia nu se face cea mai celebră piesă a lui Jean Giraudoux era direct legată de zvonurile, din ce în ce mai alarmante, care agitau scena politică și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
într-un spectacol depinde de dialogul regizor / actori spectatori ce se suprapune peste mesajul adresat de dramaturg spectatorilor, prin intermediul personajelor. Pentru a răspunde corect la întrebarea "cine vorbește într-un spectacol teatral?" atunci când nu ne mulțumește soluția dublei sau triplei enunțări 35 și receptări, trebuie să avem în vedere o adevărată polifonie de tip bahtinian. Într-un spectacol de calitate, această polifonie este potențată de gradul înalt de semioticitate al fiecărui obiect, gest, element de decor, fond muzical sau variație de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
scris, o formulare exagerată, adverbe și expresii (de tipul firește, desigur, după cum se știe) sunt indici facultativi ai prezenței ironiei. Sensul implicit este evident, adevăratul sens. Dan Sperber și Deidre Wilson analizând modalizarea autonimică (decalajul enunțiativ ce se produce atunci când enunțarea presupune și un comentariu asupra enunțului) au ajuns la concluzia că ironia funcționează asemeni unui ecou (Echoïc mention), mai mult sau mai puțin îndepărtat, al unor gânduri sau vorbe reale, sau imaginare, atribuite unor indivizi. În momentul enunțării ironice, locutorul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
produce atunci când enunțarea presupune și un comentariu asupra enunțului) au ajuns la concluzia că ironia funcționează asemeni unui ecou (Echoïc mention), mai mult sau mai puțin îndepărtat, al unor gânduri sau vorbe reale, sau imaginare, atribuite unor indivizi. În momentul enunțării ironice, locutorul se disociază de acele gânduri sau vorbe. Chiar dacă teoriile lui Sperber și Wilson au fost contestate, ele au avut meritul semnalării prezenței celuilalt în discursul eului. Și alți cercetători au analizat ironia ca pe un fenomen privilegiat de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de obiectivitate. C. Kerbrat-Orecchioni exemplifică astfel 39: OBIECTIV SUBIECTIV Celibatar galben mic bun În cazul adjectivelor asupra cărora insistă analiza propusă de Dominique Maingueneau se face distincția între adjective clasificatoare și neclasificatoare. Adjectivele clasificatoare prezintă o proprietate obiectivă independentă de enunțare; de aceea, aprecieri de tipul adevărat sau fals pot funcționa. Acesta este cazul adjectivelor ce precizează forma, culoarea și a adjectivelor "relaționale" care stabilesc o relație între două noțiuni sau doi referenți: curenți oceanici, climă tropicală, energie solară, teatrul renascentist
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]