1,899 matches
-
de 7 februarie 2004. Refuzul a fost motivat prin faptul că acordarea acestei distincții ar fi fost făcută în scop electoral, în favoarea candidatului Adrian Năstase. În timpul păstoririi sale Eparhiei de Oradea Mare i-au fost restituite mai multe biserici, palatul episcopal și Catedrala Sf. Nicolae din Oradea, care fuseseră expropriate odată cu instaurarea regimului comunist. În data de 10 martie 2015 episcopul Bercea a fost trimis în judecată de Serviciul Teritorial Oradea al DNA, sub acuzația de a-l fi mituit pe
Virgil Bercea () [Corola-website/Science/299546_a_300875]
-
în sectorul de Relații cu Statele. Din 18 mai 1992 a fost numit consilier în cadrul aceluiași organism. La 16 noiembrie 1996 a fost numit episcop titular de Accia și secretar adjunct al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor. Consacrarea sa episcopală a avut loc la 6 ianuarie 1997 în Bazilica San Pietro. Episcop consacrator a fost papa Ioan Paul al II-lea, asistat de arhiepiscopul Giovanni Battista Re. Între cei 12 episcopi consacrați atunci s-a aflat și Florentin Crihălmeanu, actualmente
Jean-Claude Périsset () [Corola-website/Science/299553_a_300882]
-
numirii fostului nunțiu pentru Ungaria și Republica Moldova, episcopul Karl Josef Rauber, ca nunțiu pentru Belgia și Luxemburg. La rândul său Jean-Claude Périsset a fost principal consacrator al episcopului Martin Roos de Timișoara (28 august 1999), și a participat la consacrarea episcopală a lui Aurel Percă - episcop-auxiliar de Iași (8 decembrie 1999), Jenö Schönberger - episcop de Satu Mare (21 iunie 2003) și Cornel Damian - episcop-auxiliar de București (8 decembrie 2003). La data de 15 octombrie 2007 arhiepiscopul Jean-Claude Perisset a fost numit în
Jean-Claude Périsset () [Corola-website/Science/299553_a_300882]
-
ordurile sacre a fi cuprinse între cele trei sacramente (celelalte două sunt Botezul și Mirul) care lasă o "amprentă perpetuă" în sufletul celui care le primește, și care este numită "caracter sacramental". În Biserica Anglicană se mai folosește sintagma "caracter episcopal" pentru a exprima singularitatea consacrării episcopale. pot fi conferite numai de către episcopi, după reguli bine stabilite. Bisericile răsăritene mai au și două "ordinele minore", și anume: lector și subdiacon. Candidații la preoție primesc tonsura înainte de a fi hirotoniți, prin impunerea
Ordurile sacre () [Corola-website/Science/299585_a_300914]
-
cele trei sacramente (celelalte două sunt Botezul și Mirul) care lasă o "amprentă perpetuă" în sufletul celui care le primește, și care este numită "caracter sacramental". În Biserica Anglicană se mai folosește sintagma "caracter episcopal" pentru a exprima singularitatea consacrării episcopale. pot fi conferite numai de către episcopi, după reguli bine stabilite. Bisericile răsăritene mai au și două "ordinele minore", și anume: lector și subdiacon. Candidații la preoție primesc tonsura înainte de a fi hirotoniți, prin impunerea mâinilor, primind astfel aceste două orduri
Ordurile sacre () [Corola-website/Science/299585_a_300914]
-
Ioan , pe numele laic Ioan Micu, (n. 1692, Sadu, Mărginimea Sibiului - d. 22 septembrie 1768, Roma) a fost episcop greco-catolic al Episcopiei române unite de Făgăraș. În anul 1737 a mutat sediul episcopal la Blaj, unde a ridicat Catedrala „Sfânta Treime” și mănăstirea cu același hram. Este considerat întemeietorul gândirii politice românești moderne. Ioan Micu a învățat scrisul și cititul în satul natal, la Sadu. Când, la târgul Sibiului, un călugăr i-a
Inocențiu Micu-Klein () [Corola-website/Science/299592_a_300921]
-
1718-1739), acea parte a Munteniei (Oltenia) a fost supusă dominației austriece. Rezultatele acestui recensământ au fost remise unei comisii imperiale. Cu scopul de a avea sediul într-o localitate situată în centrul eparhiei sale, în anul 1737 a mutat reședința episcopală, printr-un schimb de proprietăți, de la Făgăraș la Blaj, unde a pus în anul 1741 piatra fundamentală a Catedralei Sf. Treime (terminată parțial în 1747). În timpul Dietei din anul 1744 a început mișcarea călugărului bosniac Visarion Sarai, trimis în Transilvania
Inocențiu Micu-Klein () [Corola-website/Science/299592_a_300921]
-
ortodox sârb de la Carloviț. Pe motiv că nu a intervenit împotriva acestuia, episcopul Micu a fost citat la Viena, de unde nu i s-a mai permis întoarcerea în Transilvania. Împărăteasa Maria Terezia a fost de acord să-i plătească pensia episcopală lunară la Roma, unde episcopul Micu a trăit timp de 24 de ani, până la sfârșitul vieții. După decesul episcopului Petru Pavel Aron, în sinodul electoral s-a clasat pe locul al doilea, cu 72 de voturi. Se gândea serios să
Inocențiu Micu-Klein () [Corola-website/Science/299592_a_300921]
-
de Strigoniu Francisc Barkóczy la 1 octombrie 1764, în care îi recomandă să intervină, ca dintre cei trei candidați să fie numit cel mai vrednic, și indirect se recomandă pe sine. Însă împărăteasa Maria Terezia l-a preferat pe scaunul episcopal al Blajului pe Atanasie Rednic, care obținuse abia 9 voturi. A murit la 22 septembrie 1768. A fost înmormântat în biserica Madonna del Pascolo din Roma. Nepotul său, Samuil Micu, i-a pus pe mormânt o lespede de piatră cu
Inocențiu Micu-Klein () [Corola-website/Science/299592_a_300921]
-
impunerea mâinilor (χειροθεσία) la mir se atribuie nu numai episcopului, ci și preotului. Deși această taină este acordată de către preot, mirul trebuie să fie sfințit de către o adunare de episcopi, și de aceea se spune că mirungerea este o taină "episcopală". Ea suplinește taina punerii mâinilor de către apostoli asupra celor botezați, prin care se conferă creștinului laic, harul "Preoției Împărătești" despre care vorbește Sfântul Petru. În Biserica latină, oficiantul de drept al mirului este numai episcopul. Un simplu preot poate fi
Mir (taină) () [Corola-website/Science/299684_a_301013]
-
poate susține, Martin îl înduplecă pe Maxim să nu-i persecute pe discipolii lui Priscilian. Papa Siriciu se va ridica mai târziu împotriva procedeelor utilizate de împăratul Maxim. În continuare Martin de Tours refuză cu încăpățânare să participe la întrunirile episcopale ceea ce, alături de eforturile sale de a-l salva de la moarte pe Priscilian, l-a făcut suspect de erezie. Împăratul Teodosie I declară nule deciziile lui Maxim în această problemă; Ithace va fi caterisit câțiva ani mai târziu, iar Hydace își
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
el a creat primele mănăstiri din Galia și că a format clerici prin calea monahală. Mai întâi admirat de prietenii care l-au luat ca model (Sulpiciu Sever, Paulin de Nola), cultul său a fost instaurat de succesorii la tronul episcopal din Tours, care au știut să facă din bazilica lor un sanctuar. Locul pe care îl ocupă cultul Sf. Martin în liturghie și literatura sacră este datorat mai ales acțiunii lui Perpetuus (†către 490), cu un ˝Indiculus˝ (lista) al minunilor
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
provincia Västergötland, unde a fost botezat regele Olof al Suediei în 1008. Primul episcop suedez băștinaș a fost Turgot de Skara, care a murit pe la 1030. La 1120, orașele Skara, Linköping, Tuna, Eskilstuna, Strängnäs, Sigtuna și Västerås au devenit scaune episcopale. Mai târziu, prin anii 1100, au apărut și eparhiile Växjö și Åbo, și în același timp, scaunul de la Sigtuna s-a transferat la Uppsala. Eparhiile, începând cu 1104, țineau de arhiepiscopul din Lund, iar altele țineau de danezi. Situația a
Biserica suedeză () [Corola-website/Science/299716_a_301045]
-
și politică în toată Europa. Cu timpul a reușit să obțină înțelegerea papei de la Roma, pentru ca întemeierea Ordinului sfântului Răscumpărător să rămână la Vadstena și după moartea ei. O dată cu Reforma Protestantă, s-a rupt de Roma, devenind evanghelică-luterană, rămânând totodată episcopală. Spre deosebire de Germania sau Anglia, în Suedia reforma a fost pașnică și treptată. Atât regele Gustav Vasa, cât și cei 13 episcopi au susținut reforma. Astfel, frații Olaf și Laurentius Petri au predicat idei teologice luterane în catedrala din Stockholm, începând
Biserica suedeză () [Corola-website/Science/299716_a_301045]
-
de București și ulterior canonic al Capitlului Arhiepiscopesc din Blaj. La 1 octombrie 1939 a fost numit rector al Academiei Teologice din Blaj. În aprilie 1940 a fost numit episcop titular de Ulpiana și auxiliar al mitropolitului Alexandru Nicolescu. Consacrarea episcopală a avut loc pe 5 iunie 1940 în Catedrala din Blaj, după care s-a întors la București ca episcop vicar. În octombrie 1948 i-a mustrat aspru pe cei 36 de foști preoți greco-catolici semnatari ai trecerii la ortodoxie
Vasile Aftenie () [Corola-website/Science/299129_a_300458]
-
fir de aur pe steagul Mitropoliei, sculptata pe frontispiciul Catedralei și pe tronul mitropolitan. Stema Mitropoliei Basarabiei reprezintă: un scut de argint cu un brâu roșu, încărcat cu icoana Învierii Domnului, timbrat cu mitra de aur, așezat pe o cârja episcopala și o cruce de aur, încrucișate, însoșite de omofoare albastre încărcate cu cruciulițe de aur, brodate cu galon și franjuri de aur, și având în partea inferioară o eșarfă roșie desfășurată în trei segmente de bază pe care sunt imprimate
Mitropolia Basarabiei () [Corola-website/Science/299153_a_300482]
-
sau papă. Forma de organizare, conducerea și doctrina sunt de obicei hotărâte democratic de membrii laici ai fiecărei biserici, ceea ce explică diversitatea credințelor de la o biserică baptistă la alta. Excepții ar fi baptiștii reformați, organizați într-un sistem prezbiterian, baptiștii episcopali congolezi, cu un sistem episcopal, și unele megabiserici baptiste care înclină către un stil marcat de o conducere clericală mai puternică, în unele cazuri abandonând cu totul sistemul congregaționalist (deși, fiind congregații independente într-o anume asociație sunt libere să
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
conducerea și doctrina sunt de obicei hotărâte democratic de membrii laici ai fiecărei biserici, ceea ce explică diversitatea credințelor de la o biserică baptistă la alta. Excepții ar fi baptiștii reformați, organizați într-un sistem prezbiterian, baptiștii episcopali congolezi, cu un sistem episcopal, și unele megabiserici baptiste care înclină către un stil marcat de o conducere clericală mai puternică, în unele cazuri abandonând cu totul sistemul congregaționalist (deși, fiind congregații independente într-o anume asociație sunt libere să adopte orice stil doresc). La
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
regele Ungariei, Ladislau al IV-lea Cumanul (1272-1290), prin care restituie episcopiei Transilvaniei dijmele din comitatul Ugocea. În acest act, Paul - parohul decan de Apold, canonic de Alba - trebuia să depună mărturie împotriva comitelui de Ugocea, Kopoz, care uzurpase dijmele episcopale din comitat fără niciun drept. În 1289, regele emite un act prin care se retituie unele moșii episcopiei Transilvaniei. Actul este redactat la Apoldya Inferior la 1 septembrie 1289. În 1291 apare în documente "Opold superiori" cu ocazia vânzării unui
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
Episcopiei de Cluj-Gherla în anul 1999, odată cu împlinirea vârstei de 75 de ani. Papa Ioan Paul al II-lea nu i-a acceptat cererea imediat, ci la 18 iulie 2002, dată la care episcopul auxiliar Florentin Crihălmeanu a preluat scaunul episcopal de Cluj-Gherla. În anul 2000 a fost decorat cu Ordinul Național "Pentru Merit" în grad de Mare Cruce de către Emil Constantinescu, președintele României.
George Guțiu () [Corola-website/Science/299297_a_300626]
-
Exeter este un pension exclusivist, care avea nevoie de profesori noi care să trăiască în campus pentru mai mulți ani, așa că Dan împreună cu fratele și sora sa au fost crescuți în școală. Mediul social la Exeter era în mare parte episcopal. Brown cânta în corul bisericii, participa la Școala de Duminică ("Sunday School") și își petrecea verile în tabăra bisericii. Chiar și școlarizarea sa a fost la școala publică din Exeter până în clasa a noua, când s-a înscris la Phillips
Dan Brown () [Corola-website/Science/299305_a_300634]
-
Catarig s-a pensionat în anul 1886 pe motiv de boală, dar și forțat de autorități pentru că nu știa limba maghiară. După pensionarea lui Zaharie Catarig, la 26 septembrie 1886, senatul școlar rebrean, cu aprobarea vicariatului și a consistoriului scolastic episcopal, la ales învățător pe Constantin Suci, fiu al fostului primar local George Suci, ce avea să rămână în memoria colectivă a Rebrei sub numele "Dascălul Costan". Constantin Suci absolvise Preparandia din Gherla în anul 1884, funcționase doi ani școlari în
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
de cult public Legea 1874, care a eliminat ritualurile catolice din liturghia anglicană și pe care Victoria l-a sprijinit puternic. Ea a preferat serviciile scurte, simple, și personal se considera mai aliniată cu Biserica Prezbiteriană din Scoția decât Biserica Episcopală a Anglia. De asemenea, el a trecut Actul titlurilor regale din 1876 prin Parlament, astfel că Victoria a luat titlul de "împărăteasă a Indiei" de la 1 mai 1876, Nou titlu a fost proclamat la Delhi Durbar la 1 ianuarie 1877
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
economic al mitropolitului Antonie Plămădeală. Din 1992 este membru al Asociației Internaționale "Societas Liturgica", cu sediul la Toronto (Canada) și Trier (Germania). La 4 iulie 1996 sinodul Bisericii Ortodoxe Române îl alege episcop al Caransebeșului, în urma decesului titularului acestui scaun episcopal, episcopul Emilian Birdaș. Două săptămâni mai târziu, la 20 iulie 1996, este tuns în monahism, la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, de către mitropolitul Antonie Plămădeală, primind numele de Laurențiu. La 11 august 1996 este hirotonit episcop și instalat la
Laurențiu Streza () [Corola-website/Science/299458_a_300787]
-
ca paroh și protopop districtual la Reghin. În această perioadă a fost arestat de mai multe ori de către autoritățile comuniste. După arestarea episcopilor greco-catolici și scoaterea Bisericii Unite în afara legii în 1948 au avut loc în prima fază trei consacrări episcopale fără acordul autorităților comuniste: la 30 noiembrie 1948 a fost hirotonit episcop preotul Ioan Ploscaru de la Lugoj, în 6 martie 1949 preotul Ioan Dragomir de la Baia Mare, iar în 19 noiembrie 1950 a fost consacrat în clandestinitate Alexandru Todea. În condițiile
Alexandru Todea () [Corola-website/Science/298820_a_300149]