1,345 matches
-
în cele afirmate este că o face un geometru. Într-o pledoarie pro domo, pe urmele lui Pascal din Cugetările sale asupra l'esprit de géométrie și l'esprit de finesse și care vin în favoarea alegațiilor barbiene, apelează la schimbul epistolar dintre Ion Ghica și Vasile Alecsandri. Pascal, după ce definește cele două tipuri de spirit, constată: "Și astfel este rar ca geometrii să fie fini și ca cei fini să fie geometri, din pricină că geometrii vor să trateze geometric lucrurile fine și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
unele percutante și pedagogice indicații de regie și Alte aforisme, a realizat, de asemenea, o monografie închinată actorului Ștefan Braborescu (1965). Remarcabil prin ardența ideilor este schimbul de scrisori cu Ion Negoițescu, din care s-a născut volumul Un roman epistolar (1978). Prin opera lui, S. rămâne, cum afirma Ștefan Aug. Doinaș, „una din acele personalități fascinante care însumează în ele splendoarea și tragicul logosului creator; înzestrat deopotrivă pentru poezie, eseistică și teatru (dramaturg, actor și regizor), volubil și însetat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
și pref. Mircea Muthu, Cluj-Napoca, 1997; Ștefan Braborescu, București, 1965; Versuri, pref. Ion Negoițescu, București, 1966; Teatru, București, 1968; Acvariu, îngr. și pref. Mircea Tomuș, Cluj, 1971; Poezii, îngr. și pref. Ioana Lipovanu-Theodorescu, București, 1973; Ion Negoițescu-Radu Stanca, Un roman epistolar, București, 1978; ed. Cluj-Napoca, 1998; Poezii - Gedichte, ed. bilingvă, tr. Wolf von Aichelburg, pref. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1979; Versuri, îngr. și pref. Monica Lazăr, Cluj-Napoca, 1980; Teatru, îngr. și introd. Ioana Lipovanu, București, 1985; Aquarium, îngr. Ion Vartic și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
orator) pentru a obține anumite efecte de ordin artistic" (Iordan, 1975, p. 11). V.2. Stilurile funcționale ale limbii române actuale În literatura de specialitate sunt actualizate diferite tipuri de stiluri funcționale: de exemplu, "stiluri colective informale" (stilul conversației, stilul epistolar) vs. "stiluri colective funcționale" (stilul beletristic, stilul științific, stilul religios, stilul publicistic, stilul juridico-administrativ) vs. alte stiluri, care au trăsături specifice, dar nu sunt considerate ,,profiluri stilistice autonome": stilul gnomic, stilul filozofic, stilul politic (Irimia, 1999, p. 67, pp. 160-168
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
aceea” (interviu cu Pan M. Vizirescu), LCF, 1999, 28; Ioan Opriș, Procesul ziariștilor „naționaliști”. 22 mai-4 iunie 1945, București, 1999, 167-168, 177; M.P. [Mircea Platon], Pan M. Vizirescu, CL, 2000, 2; Constantin Coroiu, Ultima coloană, ALA, 2000, 504; Pamfil Șeicaru, Epistolar. Scrisori din exil, îngr. Mircea Coloșenco, București, 2001, 328, 330, 333, 337, 343; Dicț. scriit. rom., IV, 765-767; Firan, Profiluri, II, 332-333. M. D., E. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
Ciobanu, Ion Nicolescu, Ion Mircea și Gh. Pituț. Petru Vintilă publică și comentează „specia tristă și pioasa” a testamentelor literare. Volumul se deschide cu pagini inedite din jurnalul lui Octavian Goga. De Pavel Macedonski se ocupă Al. Raicu, despre dialogul epistolar al lui Liviu Rebreanu cu Caton Theodorian scrie Mircea Popa, iar Niculae Gheran publică din jurnalul romancierului relatările privind avatarurile primirii în Academia Română. Pot fi citite pagini din jurnalul lui Petru Comarnescu și, în traducere, din memoriile Sofiei Andreevna Tolstoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285198_a_286527]
-
presiunilor și tensiunilor unui sistem odios, care l-au doborât. Căci comunist nu era. Dar să rămânem lângă Mircea Eliade și să-l înțelegem. Nu este prea ușor. Dintr-o destul de lungă frecventare, după mai multe convorbiri directe și schimburi epistolare, mi-am format convingerea că el era dispus să meargă departe, chiar foarte departe, în colaborarea sa cu regimul ceaușist. Nu poate fi însă vorba, în acest caz, nici de acuzare, nici de apărare: Poziția mea este clară: colaborare culturală
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
al arlechinadei actuale. Pentru cine știe să-l guste, el are savoarea sa. Suntem în țara unde totul se transformă, până la urmă, în farsă, cel mult în opera buffa. Cine și-ar fi imaginat vreodată că Brigitte Bardot va polemiza epistolar cu nu mai puțin celebrul primar... Funar? Ei bine, chiar și această polemică, mai mult decât suprarealistă, a fost posibilă. Dar există un precedent și mai ilustru: mesajul lui S. Dali către N. Ceaușescu. Istoria contemporană sau despre paranoia în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Lund Humphries, Londra, 1954. Manoilescu, Mihail, Tragica predestinare a geniului moldovenesc, Editura Moldova, Iași, 1993. Manolache, Gheorghe, Resurecția localismului creator. O experiență spirituală în Mitteleuropa provinciilor literare, Editura Universității Lucian Blaga, Sibiu, 2006. Median, Gheorghe, Nicolae Iorga și Botoșanii. Legături epistolare, Editura Agata, Botoșani, 2006. Murgescu, Bogdan, România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), Editura Polirom, Iași, 2010. Nash, Catherine, "Local Histories in Northern Ireland", History Workshop Journal, nr. 60, 2005. Nastasă, Lucian, Intelectualii și promovarea socială în România (sec. XIX-XX
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
la instituțiile statului. Cele mai multe reprezintă însă scrisori de mulțumire, invitații pentru susținerea unor conferințe, invitații de a prefața diferite volume sau de a publica creații în versuri ori proză ale autorilor nord-moldoveni, cf. Gheorghe Median, Nicolae Iorga și Botoșanii. Legături epistolare, Editura Agata, Botoșani, 2006. 29 M. Zaciu, Dicționarul scriitorilor români..., p. 62. 30 Ibidem, p. 188. 31 Ibidem, p. 106. 32 Ibidem, p. 736. 33 Ibidem, p. 234. 34 Ibidem, p. 738. 35 Ibidem, p. 142. 1 Petru Comarnescu, "Calomnii
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
și de informația de istorie literară relevată de documente, importante sunt încărcătura sentimentală, expresivitatea comunicării, căldura și ironia care gradează trăirile, forța cu care „personajele” - Mama, Marin, George, Nicolae, Ionică și ceilalți - se ridică deasupra evenimentelor, cele mai multe îngrijorătoare, dramatice, convertind epistolarul într-un veritabil roman modern. SCRIERI: Gh. Asachi. Viața și opera, București, 1970; Întoarcerea Euridicei, București, 1970; Desen sonor, Craiova, 1978; Structuri erotice în poezia română (1745-1870), București, 1982; Scriitori români (1830-1870), Craiova, 1991; Neodihna vămilor, Craiova, 1993; Aripi în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga), de carte veche (Dosoftei, Varlaam, Simion Ștefan, Șerban Cantacuzino, Dimitrie Cantemir), de cărți din bibliotecile unor scriitori ca George Coșbuc, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu, Pompiliu Constantinescu, de reviste și ziare, numeroase colecții epistolare, de asemenea mobilier, tablouri ale unor scriitori semnate de pictorii Gheorghe Lșvendal, Francisc Șirato, Camil Ressu, Mișu Popp, Jean Steriadi ș.a., busturi ale unor scriitori, realizate de sculptorii Ion Vlasiu, Ion Jalea, Milița Petrașcu ș.a., M. L. R. este un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288341_a_289670]
-
1997; Trei tipare, pref. Al. Paleologu, București, 1998; Antumele, București, 1998; Îngerul poverii, București, 1998; Sfânt îndârjit, București, 1999; Scrisori către părintele Niculae, București, 2000; Capul și pajura, Botoșani, 2001; Maranatha, București, 2001; Ghiaurele, București, 2002; Îngerii îndepărtați, București, 2002; Epistolar târziu, București, 2003; Puntea suspinelor și închisoarea, Slatina, 2003; Viața la zi. Cronologia unui amalgam, București, 2003. Antologii: Limbă, literatură, stil, București, 2001. Repere bibliografice: Nichita Stănescu, De Aurelian, de Titu și de Dumitrescu, LCF, 1981, 30; Nichita Stănescu, Stare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
se crede și ea - fără a fi - o „femeie tare”, cei doi sfârșind ca niște victime ale sufocării într-o lume redundantă. Având convingerea că supraviețuirea este posibilă doar prin scris, prozatorul realizează mai mult decât un roman erotic și epistolar (între Luiza și Cristian): opune capitalei provincia, recurge la onirism, întoarceri în trecut și mister într-o fascinantă mixtură, echivalentă cu o confesiune de tipul „a trăi pentru a-ți povesti viața” ca la Gabriel García Márquez. Delirul existenței, evadările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
fiul său, în volumul Scrieri din 1864 și 1865 (1893). În „Românul” a mai publicat cronici dramatice și descrieri de călătorie. Însemnări din timpul călătoriei lui C. A. Rosetti de la Paris la Constantinopol a rămas în manuscris. Un remarcabil talent epistolar dovedește R. în scrisorile către Adèle Dumesnil, fiica lui Jules Michelet. SCRIERI: Scrieri din 1864 și 1865, îngr. Vintilă C. A. Rosetti, pref. Jules Michelet, București, 1893. Repere bibliografice: Jules Michelet, Principautés Danubiennes. M-me Rosetti 1848, Paris,1853; D. Bolintineanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289376_a_290705]
-
ultimele cărți din Tristele. Nu suntem, însă, de părerea, exprimată de unii, că Paulus nu trebuie căutat printre destinatarii Tristelor și anume ale scrisorilor anterioare anului 12 d.H., nici cu concluzia acestora potrivit căreia Paulus intrase destul de târziu în preocupările epistolare ale Sulmonezului. Cum am mai spus, ținând cont că Paulus Fabius Maximus aparține, potrivit recunoașterii exprese a lui Ovidiu, celor "doi sau trei, unul sau doi" prieteni intimi, care nu l-au abandonat pe poet în momentul dizgrației și, dat
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
parcă "sugestiile" oferite de interpretarea lovinesciană, exegeții operei eminesciene au subliniat faptul că experiența sufletească din care a crescut Luceafărul și, în genere, lirica erotică eminesciană, se regăsește în mitul lui Amor și Psyche, după cum reiese și din următorul fragment epistolar: "până a nu te cunoaște numai puțin, simțământul meu nu era cu mult deosebit de acela dintre Amor și Psyche. Dumneata erai o idee în capul meu, te iubeam cum iubea cineva un tablou"153. Pornind de la confesiunea aceasta, D. Caracostea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
au dat mărturii de dragoste, pe care n-o merit, pentru că eu nu le-am răspuns, în schimb, decât cu judecată critică. Am rămas de atunci cu o mare slăbiciune: lăcrimez la fiecare atenție, înduioșat și totuși umilit". Schimbul acesta epistolar are loc așadar cu puțin înainte moartea amfitrionului de la Sburătorul. Vezi E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. VI, ed. cit., pp. 559-566. 101 Ioan Holban, op. cit., p. 85. 102 Petru Creția, op. cit., p. 35: "Scria extensiv, acoperea năvalnic și neîngrădit
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
legionară, „accident” regretat ulterior, însă nu suficient de convingător. Temperamentul său coleric, „reactiv”, orgolios și susceptibil, e bine fixat în polemica antologică - nu numai de idei, ci și de afecte - cu Arghezi. La capătul răsunătorului schimb de focuri publicistice și epistolare, turbulentul poet al Ideii descoperă un înduioșător element comun: „Mi-ar părea rău să mă cert cu dumneata, fiindcă ții oarecum la câini.” Sarcasticul polemist s-a contaminat, așadar, de marea slăbiciune a omului pentru animale, pentru câini în primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
de unde pictura a iradiat planetar, pictorii au fost și gureși. Taciturnul Van Gogh simțea irepresibilă nevoie să-și detalieze, în scris, către fratele său Theo, momentele lucrului, zbuciumul, proiectele. Era, ea, sarabanda vorbelor scrise, una în sine, doar de dragul exercițiului epistolar, de altfel atît de la modă în vreme? Nu. Angoasele olandezului aveau rostul explicitării îndoielilor. Dureroaselor îndoieli ale diletantului de geniu. Că va fi înțeles greșit de contemporani, de improbabilii discipoli. Apoi, modernii tîrzii, mai toți s-au exersat prolific în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scutește, întrucîtva, de efectele urîte ale sifilisului și-și poate oferi/poate oferi celor din jur numere aproape atractive (trist atractive). În prelung fericitul exod la Torino începe să joace pe stradă scene "vesele și poznașe", cum singur îl înștiințează, epistolar, pe devotatul Köselitz: "... savurez atît de multe glume stupide cu mine însumi încît din cînd în cînd rînjesc pe stradă preț de jumătate de oră". Devine bulimic, preocupîndu-se metodic de feluri speciale de mîncare, sindromul găsindu-și însă imediat argument
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la biroul (pentru corespondență) și-și transmiteau gînduri cum n-ar fi putut s-o facă tête-à-tête. Și asta nu din lașitate sau din lipsă de franchețe, ci, pur și simplu, pentru că le plăcea să scrie scrisori. Erau de gen epistolar. Preambulul acesta nostalgic e provocat de frumoasa scrisoare deschisă, publicată recent în Ziarul de Iași de domnișoara Gabriela Șerban, contrariată, domnia-sa, de cîteva texte în care-mi exersasem nu fără oarecare benignă maliție, recunosc vocalize privind cea mai nouă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a celui nu de mult plecat dintre noi Mihai Ursachi nu aș fi dat curs rîndurilor de față. În plus, ingeniozitatea corespondentei mele, recurgînd la o substituire nominală atît de rafinat-evocatoare, mă determină, iată, să comit o scrisoare... de gen epistolar. N-am mai făcut-o de-o viață. Cu atît mai explicabilă emoția-mi, cu cît e vorba de o... domnișoară. (Că această domnișoară Gabriela Șerban spre deosebire de-a lui Mihai Ursachi, de-o feminitate indubitabilă pare mai degrabă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tom din cele patru câte vor fi în final, al doilea urmând să conțină doar scrisorile către Ștefania Golopenția. Surprizele aduse de această arhivă epistolară sunt numeroase, între ele fiind de amintit amploarea sa, ea însumând vreo 200 de schimburi epistolare, dintre care primul volum a cuprins 63, apoi diversitatea corespondenților, ce nu sunt, cum, poate, s-ar fi așteptat unii, doar sociologi și statisticieni, domenii în care s-a remarcat cu deosebire Anton Golopenția, ci și eseiști (Emil Cioran, N.
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Golopenția - era raza de nădejde care îmi îngăduia să mai suport viața”. Nu se știe dacă scrisoarea i-a parvenit adresantului, cert fiind că Golopenția se va stinge din viață în închisoarea Jilava, la 9 septembrie 1951. Unul dintre schimburile epistolare cele mai substanțiale și mai ample este cel cu Petru Comarnescu. Contrar spuselor de acesta în prima scrisoare către Anton Golopenția, că între ei există „mai ales treburi practice... decât o comunicare intelectuală”, aproape întregul set de scrisori dintre ei
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]