1,763 matches
-
Naturală (secția de antropologie, condusă de prof. Victor Lebzelter). Pe când era student, la începutul anului 1931 a fost numit preparator, apoi asistent și șef de lucrări la Muzeul Etnografic al Ardealului. În 1939, la Cluj, și-a susținut doctoratul în etnografie și sociologie, cu teza: Tovărășii de feciori și fete în viața poporului român, conducător științific fiind cel dintâi profesor de etnografie și folclor din învățământul superior românesc, Romulus Vuia. După răpirea Ardealului de Nord, se refugiază la București, unde, începând
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
asistent și șef de lucrări la Muzeul Etnografic al Ardealului. În 1939, la Cluj, și-a susținut doctoratul în etnografie și sociologie, cu teza: Tovărășii de feciori și fete în viața poporului român, conducător științific fiind cel dintâi profesor de etnografie și folclor din învățământul superior românesc, Romulus Vuia. După răpirea Ardealului de Nord, se refugiază la București, unde, începând cu anul 1940, lucrează timp de un an în calitate de cercetător la Institutul de Cercetări Sociale al României, sub direcția lui Dimitrie
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Cercetări Sociale al României, sub direcția lui Dimitrie Gusti. După desființarea acestei unități a funcționat ca referent la Institutul Central de Statistică din București (1941-1942). În anul 1942 se înființează, la Facultatea de Științe a Universității din Iași, Conferința de etnografie, pe lângă catedra de Geografie generală, eveniment de seamă la o facultate de științe din România. Comisia creată pentru a alege persoana potrivită, aflată sub președinția lui Gh. Năstase, alături de prof. Romulus Vuia, Tiberiu Morariu și I.G. Botez decide chemarea lui
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
România. Comisia creată pentru a alege persoana potrivită, aflată sub președinția lui Gh. Năstase, alături de prof. Romulus Vuia, Tiberiu Morariu și I.G. Botez decide chemarea lui Ion Chelcea ca titular la această conferință. Între anii 1943-1951 a fost conferențiar de etnografie la Universitatea Al. I. Cuza din Iași, unde a ținut cursurile: Etnografie - obiect, concepție, metodă și Evoluția formelor culturii umane. Ca dascăl a predat primul curs de etnografie la Universitatea ieșeană. În paralel cu activitatea didactică, Ion Chelcea a reușit
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Gh. Năstase, alături de prof. Romulus Vuia, Tiberiu Morariu și I.G. Botez decide chemarea lui Ion Chelcea ca titular la această conferință. Între anii 1943-1951 a fost conferențiar de etnografie la Universitatea Al. I. Cuza din Iași, unde a ținut cursurile: Etnografie - obiect, concepție, metodă și Evoluția formelor culturii umane. Ca dascăl a predat primul curs de etnografie la Universitatea ieșeană. În paralel cu activitatea didactică, Ion Chelcea a reușit, după multă trudă și insistențe, să înființeze Muzeul Etnografic al Moldovei (1943
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
ca titular la această conferință. Între anii 1943-1951 a fost conferențiar de etnografie la Universitatea Al. I. Cuza din Iași, unde a ținut cursurile: Etnografie - obiect, concepție, metodă și Evoluția formelor culturii umane. Ca dascăl a predat primul curs de etnografie la Universitatea ieșeană. În paralel cu activitatea didactică, Ion Chelcea a reușit, după multă trudă și insistențe, să înființeze Muzeul Etnografic al Moldovei (1943). În nobila sa misiune a primit un sprijin deosebit din partea rectorului Universității ieșene, geograful Mihai David
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
românesc în ceea ce are el mai caracteristic, ca înfățișare, mod de viață”. Muzeul pe care îl înființase a fost trecut în subordinea primăriei orașului Iași, ocazie cu care prof. Ion Chelcea este numit director (1951), de la care colaboratorii au învățat etnografie, aceasta fiind o șansă unică, deoarece profesori de etnografie erau puțini la număr în acea perioadă în țara noastră. Va ocupa această funcție până în primăvara anului 1957, când este înlăturat. La numai 55 de ani, în plină activitate creatoare și
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
mod de viață”. Muzeul pe care îl înființase a fost trecut în subordinea primăriei orașului Iași, ocazie cu care prof. Ion Chelcea este numit director (1951), de la care colaboratorii au învățat etnografie, aceasta fiind o șansă unică, deoarece profesori de etnografie erau puțini la număr în acea perioadă în țara noastră. Va ocupa această funcție până în primăvara anului 1957, când este înlăturat. La numai 55 de ani, în plină activitate creatoare și vigoare științifică, prof. Ion Chelcea este pensionat, într-un
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
din Sibiu și a Muzeului Viticulturii și Pomiculturii de la Golești, județul Argeș. O mare parte a studiilor sale (peste 40) realizate de-a lungul a șase decenii au văzut lumina tiparului. Rămân în memorie volumele: Neam și țară. Pagini de etnografie și folclor (1940); Țiganii din România, monografie etnografică publicată în 1944, în care se aruncă o primă lumină asupra etniei romilor, constituindu-se și ca una din primele contribuții la studiul acestei minorități în țară; Rudarii. Contribuții la o enigmă
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
istoric și oglindirea sa în legendă, cât și pentru paleofolclor în general. Prozatorul și folcloristul Eugen Agrigoroaiei a trecut în eternitate în ziua de 26 februarie 1992, în Iași. Au rămas în manuscris încă nepublicate studii de literatură populară și etnografie, versuri, proză scurtă, traduceri etc. ALEXINSCHI, ALEXEI (1899-1966ă ENTOMOLOG Ilustru entomolog, pasionat cercetător și profund cunoscător al Lepidopterelor, pentru studiul cărora și-a consacrat toată viața, Alexei Alexinschi a slujit învățământul și știința ieșeană timp de aproape trei decenii. S-
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
HAREA, VASILE (1895-1987ă PEDAGOG ȘI FILOLOG Format spiritual în cercul revistei Viața românească, prof.univ.dr. Vasile Harea a fost un intelectual de marcă al Iașului, un cărturar de elită care a ilustrat atât filosofia, critica literară și pedagogia, cât și sociologia, etnografia, etica etc. Născut la 13 iulie 1895, în comuna Susleni din fostul județ Orhei, a urmat la Chișinău, între 1909-1919 cele două cursuri (inferior și superioră al Seminarului Teologic. În perioada 19191924 a frecventat, cu întreruperi, cursurile Facultății de Litere
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
în 1908, a prestigioasei reviste de cultură populară „Ion Creangă”, de care se leagă impresionanta muncă de cercetare a lui Tudor Pamfile (13) și a colaboratorilor săi. Realizarea ediției anastatice a acestei publicații a readus, în circuitul interesului național pentru etnografie, o multitudine de materiale de specialitate peste care s-a trecut cu ușurință sau care, în unele cazuri, nu au fost accesibile. După refluxul care a urmat încetării apariției revistei, asistăm, în ultima perioadă, la o revigorare a preocupărilor de
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
este o variantă a observației naturale, în care observatorul își asumă un rol în cadrul social pe care îl cercetează. Într-o lucrare recentă, Mucchielli și colaboratorii săi (2002) afirmă că în științele socioumane observația participativă este astăzi echivalentă cu metoda etnografiei. Pe întreaga perioadă a desfășurării observației, observatorul trebuie să-și păstreze obiectivitatea științifică. Acest tip de observație este util mai ales în studierea mecanismelor interpersonale care operează într un cadru social (Evans, 1985). Observația participativă se poate desfășura în condiții
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
referințe livrești, în special din poezia clasică italiană și franceză. Autorul e un povestitor înzestrat, care își presară amintirile cu tot felul de povești spuse celor mici, pe teme sud-americane sau românești. Pe de altă parte, pornind de la istoria și etnografia Braziliei, face comentarii amănunțite cu referire la ideile lui Claude Lévi-Strauss. Câteva capitole finale au o pronunțată alură eseistică: Pentru și contra „indigenismului” artistic (comparații între arta mexicană și cea peruviană, dar și arta românească), Despre televiziune și cinematograf (calitatea
ŢIMIRAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290172_a_291501]
-
1; Lila Nădejde, Tema haiducească în teatrul popular, SCIA, 1959, 2; Lila Nădejde, Teatrul popular de păpuși în secolul al XIX-lea, SCIA, 1960, 1; Sabina Cornelia Stroescu, Un aspect al literaturii dramatice: drama haiducească „Jianu”, „Studii și cercetări de etnografie și artă populară”, 1960, 255-290; Vasile Adăscăliței, „Nunta”, o piesă a dramaturgiei folclorice moldovenești, SCIA, 1961, 2; Massoff, Teatru rom., I, 25-49; Vasile Adăscăliței, Elemente laice și colinda românească, ALIL, t. XIII, 1962, fasc. 1; Olga Flegont, Contribuții la cercetarea
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
sept. 1983, când v-am vizitat la locul de muncă. În trecere prin gară, am fost pe data de 25 nov. 1983, În drum spre orașul Rădăuți, unde la invitația Comitetului de Cultură și Educație Socialistă, precum și a Muzeului de Etnografie prin tov. director Cusiac, am ținut o suită de conferințe despre contribuția aviatorului locot. Niculescu Vasile din Rădăuți 175, la marele act al Unirii din 1918176. Sbor despre care eu v-am vorbit. Despre aceasta s-a scris și În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În sârbă, În germană, și câte și mai câte. Ca să vă amuzați, vă voi spune că de două săptămâni nu reușesc să aflu ce-i cu „sfinții de ghiață” de la 10 mai, care nu sunt de găsit În lucrările de etnografie curente (Îmi spune domnul Datcu, 720 folclorist avizat). Chestiunile de resortul Arhiepiscopiei sau ambasadei nu sunt, cum să spun, esențiale. E extraordinar că mi-ați revelat lecțiunea corectă cu Luizi Călugăra, căci asta era principalul. (E. Lovinescu scrisese, de fapt
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Am făcut portretul lui și al colegului, pentru că au fost binevoitori: mi-au dat o copie după caseta Înregistrată. Când o să veniți la Fălticeni vom asculta-o, ca să vă dați părerea. Am Început să donez la Muzeul de istorie și etnografie al comunei Baia, piese de valoare. Este al 12-lea muzeu din țară la care fac astfel de donații Începând cu anul 1970, cu 5 ani Înainte de-a se Înființa Muzeul „Ion Irimescu” din Fălticeni. Am să-l ajut
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
județul Iași, să fiu prezent În 31 august, la un simpozion ținut la Cercul Militar. 756 Am lucrat vara asta, cu gândul să fac expoziție de pictură În comuna Baia. Primarul mi-a spus că la Muzeul de istorie și etnografie nu Încap multe tablouri. De aceea am hotărât să fac două expoziții: În Baia și la Fălticeni. În oraș, mi s-a comunicat la un muzeu că eu nefiind „pictor consacrat”, nu pot să deschid expoziția!... , deși am avut altele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Păun, N. V. Scurtescu, Elena C. Eleuterescu, G. Dem. Teodorescu, C. D. Vucici, Gr. G. Tocilescu și M. Zamphirescu. N. V. Scurtescu este și autorul unei drame, Mireasa la mormânt. Gr. G. Tocilescu contribuie cu un studiu consacrat poeziei populare. Articole de etnografie semnează I. C. Tacit, iar A. P. Alexi, T. P. Rădulescu și S. Fl. Marian vin cu literatură populară culeasă din toate zonele locuite de români. Într-un studiu istoric, G. Dem. Teodorescu se ocupă de idilă, cu referințe și la literatura
FOAIA SOCIETAŢII „ROMANISMUL”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287050_a_288379]
-
Industriei Ușoare, în paralel și la școli de meșteri și de calificare din cadrul aceluiași minister (până în 1953). Tot în București, devine documentarist la Institutul de Folclor (1957-1964), cercetător științific la Institutul de Studii Sud-Est Europene (1964-1975) și la Institutul de Etnografie și Folclor (1975-1982). Și-a luat doctoratul în filologie la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, cu teza G. Coșbuc și creația populară (1970). Primele articole i-au apărut în „Revista de folclor” (1956). F., un „eminent folclorist
FOCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
mai însemnat al cărții este repertoriul analitic al formulelor călătoare din cântecul epic muntenesc și oltenesc, care însumează 127 de poziții. Alte câteva componente particularizează opera lui F.: aceea de bibliograf, responsabil al colectivului care a realizat Bibliografia generală a etnografiei și folclorului românesc (I-II, 1968-2002), în fine, aceea de editor. SCRIERI: Miorița. Tipologie, circulație, geneză, texte, pref. Pavel Apostol, București, 1964; Bibliografia generală a etnografiei și folclorului românesc, I-II, București, 1968-2002 (în colaborare); G. Coșbuc și creația populară
FOCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
lui F.: aceea de bibliograf, responsabil al colectivului care a realizat Bibliografia generală a etnografiei și folclorului românesc (I-II, 1968-2002), în fine, aceea de editor. SCRIERI: Miorița. Tipologie, circulație, geneză, texte, pref. Pavel Apostol, București, 1964; Bibliografia generală a etnografiei și folclorului românesc, I-II, București, 1968-2002 (în colaborare); G. Coșbuc și creația populară, București, 1971; Recherches comparées de folklore sud-est européen, București, 1972; Coordonate sud-est europene ale baladei populare românești, București, 1975; Datini și eresuri populare de la sfârșitul secolului
FOCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
publicație periodică românească din Transilvania care a tipărit folclor. S-au reluat fragmente din textele culese de V. Alecsandri, versuri și proză provenind de la A. Mureșanu, I. Maiorescu, At. M. Marienescu ș.a., precum și studii dedicate poeziei, muzicii și dansului popular, etnografiei etc. În anii 1858 și 1859 I. G. Sbiera, M. V. Stănescu-Arădanul și At. M. Marienescu și-au făcut publice, prin intermediul revistei, apelurile către intelectualii din satele transilvănene și din Bucovina, prin care aceștia erau îndemnați să culeagă și să trimită
FOAIE PENTRU MINTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287056_a_288385]
-
G.r. e preocupată să-și familiarizeze cititorii cu scrierile lui Giovanni Pascoli, Rilke, Machado, Emilio Cecchi, uneori chiar prin traducători care transpun în română din limba lor maternă, cum se întâmplă cu Giuseppe Cifarelli sau cu Guerrina Borsatti. În etnografie și folclor se remarcă tinerii specialiști Ion Chelcea, Traian Herseni, Gh. Pavelescu, Ion Mușlea, Anton Balotă, Al. Dima, Ovidiu Papadima; în lingvistică, eseistică și istorie literară se afirmă D. Popovici, Tudor Vianu, Edgar Papu, Victor Iancu, Bucur Țincu, Eugeniu Sperantia
GAND ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287143_a_288472]