12,743 matches
-
sămănători ai ciumei. Dacă ar fi făcut lucruri grave, ar fi fost trecut pe linia moartă. Și, acum, indiferent de ce-a fost și ce-a făcut, rămîne cel care a crescut-o pe Doina. Prin ce-s mai bună eu ca el? Pentru că n-am încercat să scap de sarcină? Era prea tîrziu cînd am aflat, m-am temut de sănătatea mea, departe de mine gîndul că era rodul unei mari nebunii -, că de scăpat tot am scăpat, dînd-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apărut o găurică în frunte, din care sângele țâșnea ca un izvor mititel. Guță, cu supranumele Puță, a căzut în genunchi, a căscat ochii mari și a leșinat. Găurica din frunte s-a făcut imediat cât o prună, cineva (nu eu) și-a sfâșiat tricoul și l-a bandajat, altcineva (nu eu) a arborat steagul alb. Propriu-zis n-a fost o capitulare, ci mai degrabă o încetare forțată a ostilităților, de-a lungul căreia agresorii s-au albit la față și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
izvor mititel. Guță, cu supranumele Puță, a căzut în genunchi, a căscat ochii mari și a leșinat. Găurica din frunte s-a făcut imediat cât o prună, cineva (nu eu) și-a sfâșiat tricoul și l-a bandajat, altcineva (nu eu) a arborat steagul alb. Propriu-zis n-a fost o capitulare, ci mai degrabă o încetare forțată a ostilităților, de-a lungul căreia agresorii s-au albit la față și-au tremurat ca frunzele. Când a sosit, în pijama și pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sacul, para și mănușile ca pe niște pahare de cristal gata să se spargă, pe urmă am început antrenamente asidue, în care ierarhiile și gloria se răsturnau, Boniek (care era Ică) nu strălucea în arta pugilistică ca în driblinguri, Platini (eu) dădea la sac, dar se ferea să lupte cu adversari în carne și oase, Șobolanu’, un ghiolban pus mereu în apărare, un fundaș rupestru, știa să încaseze pumni și lovea năprasnic. În doar câteva săptămâni, topul boxului arăta complet diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
contradicție de-a lui. — În locul dumneavoastră nu mi-aș face griji, zise fata. Rowe Îi privea șovăitor. Se gîndea că e cu neputință să trăiești fără a avea Încredere În semenii tăi: e ca și cum te-ai Închide În propriul tău eu, carcera cea mai Îngrozitoare. De peste un an era Închis Într-o astfel de carceră, din care nu ieșise nici măcar cît ies pușcăriașii cînd sînt mutați Într-o altă celulă, cînd sînt scoși În curtea Închisorii, sau cînd schimbă o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Reeducatorul dorea să-l determine pe „încarcerat” să inițieze un act de anihilare, de distrugere interioară a „genului de viață” de care fusese atașat până atunci (Ilie Bădescu și Dan Dunganciu), adică se urmărea o „autodesfigurare antropologică”, o „transformare a eului” [...] Oricum Piteștiul a atins o culme în această privință, care îl face unic în lumea Europei, o agresivitate de junglă. Omul era pus într-o situație de îndobitocire. Se arăta că omul poate fi redus la primitivitate, că poate deveni
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
trebuie să plătească pentru încălcarea cutumelor cetății. Acea societate a fărădelegii este obsedată de regulamente și decrete. Un uriaș corp polițienesc nu are altă misiune decât să împiedice încălcarea valorilor oficiale consacrate. Într-o atare ordine socială, morala este eradicată. Eul, eul reflexiv, glorificat de tradiția filosofică occidentală, este sortit dispariției. Se poate afirma - potrivit opiniei lui Ilie Bădescucă „jumătatea ultimă a secolului al XX lea, așadar, este integral caracterizată de aceste patru mari fenomene deculturative : ghetoul social, mulțimea solitară, producția
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să plătească pentru încălcarea cutumelor cetății. Acea societate a fărădelegii este obsedată de regulamente și decrete. Un uriaș corp polițienesc nu are altă misiune decât să împiedice încălcarea valorilor oficiale consacrate. Într-o atare ordine socială, morala este eradicată. Eul, eul reflexiv, glorificat de tradiția filosofică occidentală, este sortit dispariției. Se poate afirma - potrivit opiniei lui Ilie Bădescucă „jumătatea ultimă a secolului al XX lea, așadar, este integral caracterizată de aceste patru mari fenomene deculturative : ghetoul social, mulțimea solitară, producția faraonică
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
băiatul care făcea pe arbitrul zise „start“, m-am pomenit cu o palmă noduroasă peste față. Am făcut un pas în spate, destul de zadarnic, căci o altă palmă mi-a zguduit creierul. Moment în care am cedat nervos în fața unui Eu ascuns, nemaivăzut, nemaitrăit niciodată, care de atunci mă conduce pe drumuri năpraznice către locuri turbate. L-am nimerit pe Alexandru Gheorghe cu un pumn în gură, spărgându-i buza. Un alt pumn a urmat, în viteză, oprindu-se în arcada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
despre sociologia lecturii (ba chiar despre politica lecturii), care ne-ar îndepărta de discutarea substanței cărții în chestiune. Mai bine să revenim la cele două întrebări principale în jurul cărora se conturează discuția ta: 1) se poate, oare, insista asupra multiplicării eului în vederea depășirii eului? 2) toți autorii posibili pot fi, oare, reduși la zece? (Rezum astfel numai pro-memoria, dar, răspunzându-ți, încerc să țin seama de toată argumentarea din articolul tău). La primul punct pot spune doar că a urmări complexitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ba chiar despre politica lecturii), care ne-ar îndepărta de discutarea substanței cărții în chestiune. Mai bine să revenim la cele două întrebări principale în jurul cărora se conturează discuția ta: 1) se poate, oare, insista asupra multiplicării eului în vederea depășirii eului? 2) toți autorii posibili pot fi, oare, reduși la zece? (Rezum astfel numai pro-memoria, dar, răspunzându-ți, încerc să țin seama de toată argumentarea din articolul tău). La primul punct pot spune doar că a urmări complexitatea printr-un catalog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
unitatea tematică a cărții) nu l-a relevat. Aceeași situație poate fi recunoscută în capitolele-cadru (în acest caz, criza de identitate a protagonistului vine din faptul că nu are identitate, că este un „tu“, în care oricine își poate recunoaște „eul“ său). Aceasta este una dintre contraintes sau reguli ale jocului pe care mi le-am impus. Ai văzut că în fiece „capitol-cadru“ tipul de roman ce va urma este enunțat întotdeauna de către Cititoare. În plus, fiecare „roman“ are un titlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mod literal temei narațiunii și de aceea fiecare „roman“ se va naște din întâlnirea dintre titlu și așteptarea Cititoarei, așa cum a formulat-o ea în cursul capitolului precedent. Cele de mai sus înseamnă că privind atent, în locul „identificării în alte euri“, găsești o grilă de parcursuri obligatorii, care e adevărata mașină generativă a cărții, pe tipul de aliterații propuse de Raymond Roussel ca punct de plecare și punct de sosire în operațiile sale romanești. Ajungem astfel la întrebarea nr. 2: de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mea, dar fie nu eram sigur că voi reuși, fie nu prezentau pentru mine un interes formal destul de puternic, iar schema cărții era oricum destul de încărcată și nu voiam s-o extind. (De pildă, de câte ori nu m-am gândit: de ce eul narator trebuie să fie întotdeauna un bărbat? Și scriitura „feminină“? Dar există oare o scriitură „feminină“? S-ar putea imagina oare, pentru fiecare exemplu de roman „masculin“, un „feminin“ corespunzător?) Să spunem atunci că în cartea mea posibilul nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cât și pentru el, autorul; și cu cât mai cenușiu, comun, nedeterminat și oarecare este începutul acestui roman, cu atât mai mult tu și autorul simțiți o umbră de pericol crescând deasupra acelei fracțiuni de „eu“, investită cu nepăsare în „eul“ unui personaj, despre care nu știți ce poveste târăște cu el, la fel cu valiza de care ar vrea așa de mult să se dezbare. Să mă descotorosesc de valiză trebuia să fie prima condiție pentru a restabili situația dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dușmane și identice acele fantasme de femei care dispar în diversitatea lor de neatins; încerc, în același timp, să mă lovesc pe mine însumi, poate pe celălalt eu, care e pe punctul de a-mi lua locul în casă, sau eul meu cel mai intim, pe care vreau să-l sustrag celuilalt. Ceea ce simt că mă apasă, însă, este numai caracterul străin al celuilalt, de parcă el mi-ar fi luat locul și orice alt loc, iar eu aș fi fost șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dat de posibilități. În fond, ce-ți vor putea dezvălui despre ea? Cum ești oare. Cititoareo? A venit momentul ca această carte la persoana a doua să se adreseze nu numai unui „tu“ masculin generic, poate fratele sau sosia unui eu ipocrit, ci direct ție, care ai intrat încă din Capitolul al Doilea ca a Treia Persoană necesară pentru ca romanul să fie un roman, pentru ca între cea de a Doua Persoană masculină și a Treia feminină să se-ntâmple ceva, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Tu“, care se referă la Cititoare, poate, de la o frază la alta, să se fixeze asupra ta. Ai rămas unul dintre posibilii „tu“. Cine ar îndrăzni să te condamne la pierderea lui „tu“, catastrofă nu mai puțin teribilă decât pierderea eului? Pentru ca un text la persoana a doua să devină un roman, sunt necesari cel puțin doi „tu“, distincți și concomitenți, care să se desprindă din mulțimea de el, ea, ei.) Totuși, văzând cărțile din casa Ludmilei, te simți încrezător. Lectura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
multiplicarea propriei încurcături? Sau abandonul cel mai docil, explorarea imensității spațiilor ce pot fi mângâiate reciproc, disoluția ființei într-un lac cu suprafața infinit de tactilă? În ambele situații, desigur, nu existați decât unul în funcție de celălalt, dar, pentru ca respectivele voastre euri să fie posibile trebuie nu numai să se anuleze, ci să ocupe fără reziduuri tot golul spațiului mental, să se identifice la maximum sau să se cheltuiască până la ultima centimă. De fapt, ceea ce faceți e foarte frumos, dar gramatical nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
profituri, ci doar la unghiurile de refracție stabilite între planurile lucioase, diferit înclinate. Ceea ce vreau să multiplic e imaginea mea, dar nu din narcisism sau megalomanie, cum s-ar putea crede: dimpotrivă, pentru a ascunde, în mijlocul atâtor fantasme iluzorii, adevăratul eu care le pune în mișcare. În acest scop, dacă nu m-aș teme să fiu greșit înțeles, n-aș avea nimic împotrivă să construiesc la mine acasă o cameră complet căptușită cu oglinzi, după proiectul lui Kircher, în interiorul căreia m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
femeia citește adevărata mea carte, cea pe care atâta vreme ar fi trebuit s-o scriu, cuvânt cu cuvânt, o văd în adâncul ocheanului meu, dar nu pot citi ce e scris acolo, nu pot ști ce a scris acel eu: n-am reușit și nici nu voi reuși să fiu acel eu. E inutil să mă înapoiez la birou, să mă forțez să ghicesc, să copiez adevărata mea carte, citită de ea: orice scriu va fi un fals în raport cu cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ușor de înțeles, pentru dauna economică și morală: simt și o atracție trepidantă pentru aceste falsuri, pentru această ramificare a mea, germinată în pământul unei alte civilizații. Îmi imaginez un bătrân japonez în chimono, trecând peste un podeț arcuit: este eul meu nipon care născocește o poveste de-a mea și ajunge să se identifice cu mine, ca rezultat al unui itinerar spiritual ce-mi este complet străin. De aceea, falsele scrieri Flannery produse de întreprinderea de escroci din Osaka sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de artificii perfect ar reuși să se identifice cu întregul. Mă gândesc mereu la discuția mea de ieri cu acel Marana. Și eu aș vrea să mă anulez pe mine însumi și să găsesc pentru fiecare nouă carte un alt eu, o altă voce, un alt nume, să renasc; dar scopul meu este să captez în carte lumea indescifrabilă, fără centru, fără eu. Dacă mă gândesc bine, scriitorul total ar putea fi o persoană foarte modernă: ceea ce se numește în America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
alte persoane, care nu știu sau n-au timp să scrie, mâna scriindă care dă cuvânt unor existențe ocupate doar să existe pur și simplu. Poate asta era adevărata mea vocație și am ratat-o. Mi-aș fi putut multiplica eurile, anexându-mi eurile altora, creându-mi eurile cele mai diferite de mine și între ele. Dacă un adevăr individual poate fi găsit numai închis într-o carte, trebuie să accept să-mi scriu adevărul meu. Cartea memoriei mele? Nu, memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu știu sau n-au timp să scrie, mâna scriindă care dă cuvânt unor existențe ocupate doar să existe pur și simplu. Poate asta era adevărata mea vocație și am ratat-o. Mi-aș fi putut multiplica eurile, anexându-mi eurile altora, creându-mi eurile cele mai diferite de mine și între ele. Dacă un adevăr individual poate fi găsit numai închis într-o carte, trebuie să accept să-mi scriu adevărul meu. Cartea memoriei mele? Nu, memoria e adevărată atâta vreme cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]