3,312 matches
-
sălbăticie superbă. Cu versurile din Urcuș și Întrezăriri V. trece la un neoclasicism de factură modernă, pe care nu fără temei Vladimir Streinu îl pune în relație cu Vrăjile lui Paul Valéry. Filonul inspirației religioase se subțiază până la dispariție, poetul - evadat din umbra crucii - așezându-se, asemenea lui Ion Pillat (cu care are multe afinități), sub „scutul Minervei”, spre a cânta Helada: „Chenare de ciclade te-nconjoară, unică. Pe zarea de zambilă te-ntrezăresc prin pini, / Când îți azvârli amurguri de
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
aranjamente», socoteli de ordin etic și economic, cu totul independente de sensul intrinsec al judecății”. Fină este și observația că Nu reprezintă jurnalul existențial al unui mare timid, înspăimântat de lume și dezgustat de o literatură din care vrea să evadeze. Când coboară stilul și se angajează într-o polemică mai profană (de pildă, cu Pompiliu Constantinescu, într-o problemă legată de misticism), V. nu are succes. Limbajul este țeapăn, arogant, profesoral și ironia intelectuală cade alături. Polemica la acest palier
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
ajunge deputat. Dinu Murguleț își pierde și soția, rămâne fără nimic; infirm, se vede nevoit să locuiască la Tincuța, suferind să o vadă roabă în casa „tâlharului”. Traumatizată de umilințele îndurate, dezgustată, tânăra moare. Singur, captiv, bătrânul boier încearcă să evadeze și, printr-un șiretlic, reușește să fugă la conacul său. Acolo se va salva, căci Scatiu se duce să îl ia înapoi cu forța și e ucis de țărani. Viața la țară apare în romanul lui Z. în viziune dihotomică
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
individului. Toate aceste aspecte sunt regăsite și în cazul analizei caracteristicilor „tipurilor constituționale” somato-psihice ale indivizilor. Endogenul este în raport direct cu „aspectul” somatic și cu „dispoziția” psihică a persoanei respective. El reprezintă „natura” acestuia din care el „nu poate evada”, marca individualității și a identității sale, înscrisă în „Eul personal”. În sensul concepțiilor antropologiilor psihiatrice, de factură fenomenologică, (E. Minkowski, K. Jaspers, V.E. von Gebsattel, G. Lanteri-Laura) și a analizei existențiale (L. Binswanger, R. Kuhn), se poate, plecând de la noțiunea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Nici aléthes, nici alethesta nu surprind esența (ousia) lucrurilor, adică „lucrurile în sine” (noumena, cum ar fi spus Kant). În faza a treia a experimentului imaginat de Platon, Socrate îi propune lui Glaucon să-și închipuie că un prizonier cavernal evadează. Are nevoie de curaj pentru a-și câștiga această libertate (eleutheria). Eliberat de constrângerile speologice, omul liber va putea privi lucrurile „în lumina cea adevărată” furnizată de însuși Helios. El va putea vedea esența (ousia) lucrurilor. Este o „cunoaștere solară
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
debugger, cu rolul de depistare și eventuală corectare a erorilor. Ceea ce deosebește virușii de alte categorii periculoase de soft sau de bug-uri sunt efectele pe care le pot determina, ei având, în principal, proprietatea de autocopiere, cu scopul de a evada și afecta și alte sisteme. Efectele lor reale sunt în mare parte asemănătoare, având o viteză mare de deplasare, înmulțindu-se exponențial în rețelele în care au pătruns. De asemenea, ei pot să persiste o mare perioadă de timp, ascunzându
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
întrebare în fața misterelor lumii, steaua începând să fie un termen de referință. Versul din Frunze, pomi, arbori (1968) nu reușește să iasă din siajul anterior, balastul descriptivo-baladesc fixând, mai mult decât era cazul, imaginea poetului în spațiul tradiționalismului, din care evadează abia în Ochiul neantului (1969). Deschizându-se sub semnul nopții, lirismul intră într-o zonă gravă, răsfrângând spaima în fața condiției umane și făcându-se ecoul unor stări intermediare induse de intuirea unor simboluri, tragice și impenetrabile, în spatele concretului cotidian. Din
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
Trăgătorul la țintă (1999), unde încărcătura de modernitate e mult mai vizibilă. O subtilă critică a realităților unui timp tiranic, cel al „epocii socialiste”, se instituie aici printr-o lucidă și ironică prospectare a derizoriului vieții colective, din care se evadează prin ironie și badinaj, prin apel la spectacolul cu măști, la ipostaza de saltimbanc și arlechin, la demistificarea stereotipiilor și anomaliilor vieții (Poem pentru ultima reprezentație, Poem pentru gardienii de suflet). Între cerebralitate și senzualism, trăirea este la P. perpetuă
POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288899_a_290228]
-
cu leagănul lumii, „dealul albăstrit de lună” al Floricăi dobândește caractere edenice. Reîntâlnirea Argeșului, a Râului Doamnei, în care „arde sclipind” trecutul, este pentru poet o regăsire de sine. Florica e Olimpul lui. În cercul de vrajă al satului străbunilor, evadând din timpul profan, se intră într-un timp, s-ar putea zice, folosind un cuvânt din Joc secund, „mântuit”. Acolo, integrat rânduielilor statornice, strămoșești, poetul se simte restituit sieși. „Moșia aurită de-amurg și de-amintire” devine o „mănăstire vie
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
Romanul este deosebit de modern prin formulă, uzând în mare de procedeele cinematografului. De altfel, în 1944 va fi dramatizat, fiind jucat o lună pe scena Teatrului Național din București. Protagonistul este Bogdan Cernegură, care, luat prizonier de nemți, reușește să evadeze, dar este rănit la cap, rămânând amnezic douăzeci de ani. Își revine abia în 1939, când trebuie să se adapteze unui context cu totul schimbat, găsindu-și copila fată de măritat, iar pe tovarășii de luptă din tranșee ratați în
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
dintre real și halucinație: nu e clar ce trăiește aievea și ce delirează personajul. Prin medicul curant din spitalul psihiatric în care ajunsese, scriitorul încearcă să exemplifice teze ale psihanalizei. „Endoestezia” și „isteria” omului de teatru, tentativele lui de a evada din ambianța familială pot semnifica o reacție viscerală împotriva unui mediu sufocant și imbecilizant. Literar, romanul excelează în construcția unor scene de viață cotidiană fadă, în conturarea de profiluri banale, dar și în dezvăluirea unor psihologii tarate, printre care și
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
la Facultatea de Medicină ca material didactic. Ada însăși, ajunsă între timp pianistă, neacceptând măritișul plănuit de tatăl ei, fuge de acasă și se angajează, în București, profesoară de pian la o școală catolică, unde superioara vrea să o călugărească. Evadează și de acolo, traversează un episod erotic degradant, din care, spre deosebire de Milly, reușește să iasă relativ teafără sufletește, spre a se consacra integral muzicii. Ceea ce ține romanul e descifrarea plauzibilă a proceselor sufletești străbătute de personajele feminine. Al doilea roman
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
revine acasă, în redacția ziarului „Românul” din Arad. Odată cu izbucnirea primului război mondial e mobilizat în armata austro-ungară și trimis pe front. În 1915 va fi degradat și deferit Curții Marțiale pentru articolele și schițele expediate de pe front cotidianului „Românul”. Evadează și se stabilește în România. Colaborează la „România Mare” și „Tribuna”. În 1916, la intrarea țării în război, se înrolează ca voluntar și ia parte la bătălia de la Mărășești. După demobilizare va fi redactor la „România nouă”. Editează la București
MUNTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288286_a_289615]
-
copil își câștigă existența ca hamal, altul strânge de pe jos mucuri de țigări pentru tatăl său, căruia nu îi e frică de îmbolnăvire de pe urma lor, întrucât oricum e tuberculos. O povestire dintre cele mai mișcătoare este O felie de pâine. Evadând, în timpul războiului, dintr-un tren horthyst cu deținuți politici, un tânăr primește de la un rabin, într-o batistă, ceva ca o felie de pâine, cu povața de-a o ține înfășurată până în clipa când i se vor fi istovit, de
MUNTEANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]
-
factor transcendent prin anularea realității, ci aspiră să recupereze tocmai această realitate ocultată, camuflată - după caz - de mâzga ideologiei sau de poleiala „culturii”. De fapt, aici există un gnosticism răsturnat: eul liric nu urmărește vreo abolire a contingentului pentru a evada într-un iluzoriu spațiu numenal și încearcă tocmai o recuperare a fenomenelor banale, efemere, prozaice, dar atât de reale. Nu degeaba își mărturisise poetul dorința ca în/prin poezie să descopere „adevărate epifanii ale banalului”. Și poate că nicăieri acest
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
fii de voievozi români, fiind ținut ostatic la Înalta Poartă, garanție a credinței față de turci a tatălui său. După moartea domnitorului, în 1557, P.C. este surghiunit în insula Rhodos, apoi trimis într-o temniță din Siria și prin alte locuri. Evadează spectaculos în 1559 (dacă nu cumva a rămas în închisorile turcești până prin 1570) și își începe demersurile pentru dobândirea tronului părintesc. La Stanbul întâi, prin 1571, apoi la Brașov, unde se află după ce trecuse prin Țara Românească și încercase - cu
PETRU CERCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
romanul Ghetto veac XX. El inaugura totodată o galerie de personaje caracteristice, plasate la periferia vieții, romanul fiind axat pe ideea predestinării. Haim Vraciul, fiul unei prostituate, trăiește în lumea imundă a șantanurilor și a barurilor de noapte. Vrea să evadeze de aici prin dragoste, dar horoscopul său îl condamnă să aibă ca amante tot niște prostituate, ca Ida și Margot. Va rămâne, așadar, prizonierul promiscuității în mijlocul căreia s-a născut. P. tinde să deconspire o realitate care alterează condiția umană
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
însă în continuare miturile (șarpele, piramidele, labirintul acvatic) și nu are ochi decât pentru adevărurile lui. După sugestia Antimemoriilor lui Malraux, P. își subintitulează notele de călătorie Jurnal (și contrajurnal) mexican. Nu are răbdare să țină o cronică a cotidianului, evadează mereu spre marile abstracțiuni morale. Polemici cordiale, o carte mai incitantă, este scrisă într-un stil fluent și are mai puțină erudiție mitologică. Aici se vede mai bine radicalismul său moral, firea lui de ideolog ardent și ceea ce Eugen Ionescu
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Oedip) pe care încearcă să i-o inculce mama posesivă, insidios tiranică. Personajele reprezentative din mai toate prozele alcătuiesc o mică galerie de inadaptabili, oameni solitari și care detestă existența cotidiană banală și burgheză, „mahalaua” morală, din care vor să evadeze. Romancierul e un fin analist al acestor procese de eliberare și rearmonizare, după cum e și un bun observator al periferiei, cu lumea și limbajul ei. El excelează în introspecția stărilor în care insul e deopotrivă actor și spectator, altfel spus
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
al schiței care exploatează situații pe cât de simple, pe atât de hazlii, adoptând un stil oral adecvat personajelor „recrutate” din rândurile țăranilor mucaliți, botezați prin supranume ce îi definesc caracterologic. Tentativa autorului de a aprofunda mesajul etic și de a evada din sfera folclorismului superficial, vădită în culegerile de nuvele Traverse (1966) și Creioane colorate (1980), nu s-a soldat cu rezultate apreciabile. Îndemânarea de a prezenta personaje caracterizate prin pitoresc și de a închipui dialoguri firești și-a găsit o
PODOLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288860_a_290189]
-
Deodată hohotul se sparse/ Tăcerea galbenă creștea/ Prin noi trecură păsări arse.” Imaginația ecoului (1981) continuă percepția fabuloasă a lumii și registrul grav, dar aduce și o esențializare a gândirii poetice, care atinge echilibrul între tensiunea spiritului și vibrația lirică. Evadând din contingență, poeta se concentrează asupra esențelor, pătrunde într-o lume în care mișcarea e „un dar al neclintirii”, întunericul - „insomnia/ Luminii când dispare ora”, uitarea - „liniștea memoriei care-și contemplă dăinuirea”, iar „ființa e năpădită de neființă.” Este intuită
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
natură, „cântecul frunzelor uscate”, „aspru și amar”, ceea ce o face pe poetă să se simtă și mai pustie, mai singură, măcinată de regrete și de jale. Este fascinată de pacea și frumusețea cimitirelor - o mare tentație pentru suflet de a evada către altă lume. În zecile de poezii publicate în periodice după 1909, P. continuă să versifice în aceeași manieră simplă, comună și cam vetustă, aproximativ aceleași teme și stări. Hotărâtă să transforme „lacrimile” în „mărgăritare”, alcătuiește compoziții plastice ușor eterate
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
militară „Înainte” (1957), iar editorial în 1965, cu volumul de proză Între două trenuri. Urmează romanele Puștoaica (1966), Aventurile unui timid (1968), Enigma (1970), Aventurile unui cascador (1971), Impas (1979), Povestea unui debut (1986) și culegerile de proză scurtă Adam evadează (1967), Două povești de dragoste (1973), Întâmplări de necrezut (1975) ș.a. O. abordează și tematica polițistă, de spionaj sau militară în Toți pentru unul (1982), Clopote sub apă (1984), Moștenirea (1987), Munții nu cad (1989). Pentru schițele de început, apărute
OMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]
-
trenuri, povestea unui divorț într-un stil cinematografic, de realism psihologic, ca și în romanul Puștoaica, unde prezentul unei iubiri cu aer boem reactualizează amintiri sentimentale tragice, ori în jocul convenție/ invenție ce generează unele dintre povestirile din culegerea Adam evadează - trăiri expansive, furii nemotivate, existențe stereotipe, alienate, apoi în caruselul opresiunii exercitate de sistemul social de prejudecăți asupra unui cuplu pe cât de pitoresc, pe atât de anacronic (Invidia), în studiul de receptare a unei personalități din diferite unghiuri (Enigma), succesiune
OMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]
-
copil. Tema întoarcerii din rațiuni justițiare generează romanul Toți pentru unul, carte interesantă mai mult pentru varietatea tipologică, narațiune convingătoare în cele din urmă, în ciuda schematismului epic. SCRIERI: Între două trenuri, pref. Gabriel Dimisianu, București, 1965; Puștoaica, București, 1966; Adam evadează, București, 1967; Aventurile unui timid, București, 1968; Enigma, București, 1970; Aventurile unui cascador, București, 1971; Două povești de dragoste, București, 1973; Întâmplări de necrezut, București, 1975; Noaptea, printre mașini, București, 1977; Planeta fără memorie, București, 1978; Impas, București, 1979; Toți
OMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]