4,069 matches
-
plămânilor tăi alungiți coboară numai/ inițialele: RAR” (Inițialele adevărului). Dar o luptă purtată până la capăt cu o superbie nedomolită, de vreme ce, pentru a cuprinde ființa, neantul trebuie să asedieze fiecare cetate pe care poeta o abandonează în fuga sa necontenită. Refuzând evadarea iluzorie într-un univers compensatoriu, M. știe că singura soluție de care mai dispune e să amâne sfârșitul iminent. Prin urmare, eul liric își construiește o mică fortăreață de cuvinte, încercând să izoleze spațiul care îl mai separă de neant
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
rebeliune” existențială, de refuz al soluțiilor social-profesionale pasive și convenționale, în numele urmării unei vocații artistice. „Rebelul” care respinge calea unei cariere banale și conformiste și a unei existențe terne constată că aspirația către independența deplină față de societate este irealizabilă, iar „evadarea” sa eșuează. Aici descripția amănunțită a cotidianului e dublată de o morală existențialistă, contrabalansată, pe de altă parte, de o propensiune spre cultivarea unui „exotism” social (peripeții prin mediile plastico-expoziționale, amoruri pasagere, salahorie ocazională în piața de legume, chefuri ostentativ
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
de la frontiera răsăriteană; de acolo evadează în Ungaria cu un grup de evrei bogați și, abandonat de aceștia, este arestat ca spion român. Deportat în Germania, este primit într-o unitate de elită ca specimen exemplar al rasei germane, înlesnește evadarea unor prizonieri francezi și ajunge, la sfârșitul războiului, în lagărele americane unde e suspectat a fi criminal nazist. Încheiat aici, Ora 25 ar fi rămas un roman picaresc, lipsit de orice semnificație. Întâlnirea cu „eliberatorii”, deloc încurajatoare (în noile condiții
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
Pentru Începuturile istorice ale școlilor leniniste, vezi Jutta Scherer (1978, pp. 259-284; 1989, pp. 11-23) și Giannarita Mele (1989, pp. 41-70). Cf. titlului unei lucrări a lui Lunacearski. Merită să fie amintit aici că au existat mai multe demersuri de evadare din ideologia comunistă către o filosofie morală - umanista, daca nu chiar spre religie. Parcursul lui Ernst Bloch, Leszek Kolakowski sau al lui Agnes Heller, fostă studentă a lui Lukăcs, autori, fiecare În felul său, al unei critici morale a marxismului
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
al multiculturalismului. În același timp, în Europa Centrală și de Est, problema minoritate-majoritate este strâns legată de gradul diferit de dezvoltare economico-socială a statelor în care etnia minoritară în unul este majoritară în altul, de unde tendința de migrație definitivă. Însă „evadarea” prin căsătorie dintr-un anumit grup etnic îngrijorează și în alte părți ale lumii, inclusiv în SUA, unde unii membri ai americanilor nativi se plâng că din rândul lor peste jumătate se căsătoresc cu americani nonnativi (Yellowbird, Snipp, 1994), ceea ce
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de D. Vaughan nu este, desigur, nici pe departe universal, nici măcar în cultura euro-americană contemporană. Așa cum am văzut, despărțirile pot fi și rapide, de multe ori nu există inițiatori și teritorii, ci o implozie familială în urma unor acumulări interioare fără evadări în exterior, după cum nu există cazuri în care cei doi își dezvoltă concomitent sau în mare proximitate temporală „teritorii” independente. Antropologul P. Bohannan (1970) crede că este util să se ia în calcul mai multe feluri de divorțuri (mai modest
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
72-78; Negoițescu, Ist. lit., I, 213-216; Mircea Zaciu, Liviu Rebreanu în actualitate, F, 1992, 7-8; Mircea Muthu, Liviu Rebreanu sau Paradoxul organicului, Cluj-Napoca, 1993; Negoițescu, Scriitori contemporani, 492-495; Constantin Cubleșan, Istoria ca mit și realitate, ST, 1994, 9; Mihai Rădulescu, Evadarea lui Liviu Rebreanu, pref. George Anca, Romulus Vulcănescu, București, 1994; Țepelea, Rememorări, 147-159; George Munteanu, Rebreanu și arhetipurile, VR, 1995, 1-2; Teodor Vârgolici, Publicistica lui Rebreanu, ALA, 1995, 278; Dan Mănucă, Liviu Rebreanu sau Lumea prezumtivului, Iași, 1995; Constantin Paiu
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
punând Europa cu mult Înaintea restului lumii În adoptarea timpurie a tehnologiei comunicațiilor fără fir1. După secole În care au fost Înconjurați de ziduri și au trăit cu o mentalitate de fortăreață, europenii au văzut dintr-odată o cale de evadare, să se elibereze. Telefonul celular a adus cu el un nou gen de libertate: mobilitate, desigur, dar diferită de cea care i-a făcut pe milioane de americani să cumpere automobilul ieftin Model T al lui Henry Ford cu o
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și în aceeași direcție. 2) Sarcina conjunctivă este aceea în care productivitatea de grup depinde de performanța celui mai „slab” din grup. Pentru ca sarcina să fie îndeplinită, trebuie ca toți membrii să o îndeplinească. Dacă, spre pildă, are loc o evadare colectivă dintr-un lagăr de prizonieri, așa cum nu de puține ori s-a întâmplat în timpul războaielor, se impune, de regulă, ca fiecare individ - și cel care se mișcă eventual mai greu - să scape, altfel acțiunea este compromisă. 3) În sarcinile
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
genul „dar ce-am făcut?” pentru că reacția dumneavoastră este exagerată, în fond ați deplasat furia de pe o persoană - managerul - pe alta - partenerul de viață); 4) refugiu în reverie/fantazarea: se manifestă prin forme ale activității imaginatorii, furnizând o cale de evadare din realitate și oferind satisfacție persoanei (Luthans, 1985, pp. 387-390); acest fapt nu numai că nu oferă o rezolvare conflictului, dar îngreunează posibilitățile de apariție a rezolvării prin introducerea unui plan secund în care conflictul este rezolvat așa cum dorește doar
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
grație căreia există înțelegere, comunicare, societate, cultură. Este un termen mai aplicat, menit să înnoiască conceptul de „intropatie”, „baza psihologică a oricărei contemplări a frumosului”, ambele fiind componente ale imaginativului, care conduc la „activitatea constructivă a fantasiei”. Altă treaptă a evadării din real e cea a „contemplării transcendenței”, prin care se poate ajunge la intuirea lumilor de dincolo de simțuri, a principiului unic, etern, generator, iar prin aceasta la sentimentul contopirii eului cu transcendentul, când „ființa noastră subiectivă se revelează sieși ca
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
traiectul, reia scene, sare zile întregi fără să ne prevină, își schimbă perspectiva știutoare, de martor trecut prin clipă, tinzînd spre monolog interior. E totuși o lume care nu-și neagă vechile valori, care le recunoaște rostul și temeinicia în ciuda evadărilor spectaculoase, a copilărelii, le recunoaște rolul protector: "asta era nemurirea lor: o casă trainică înfiptă bine în temelii, să treacă peste ea veacurile și să n-o spulbere, și o avere însemnată, al cărei rost era ținut și scris acolo
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
îngerilor ce trag Carul Mare, risipind întrebările aburinde despre sensul lui Poate. Încă visez că apare învăluit în giulgiul îmbrățișărilor izvorânde la umbra sălciei pletoase, murinde de atâta așteptare. RĂMÂN Să știi că rămân pe strada ta, unde-ți ascunzi evadarea. Mi-am închipuit că mi te arăți în nedeslușita încumetare de a mă îmbrățișa. Ți-am mângâiat umbra, ce-mi sărutase roșeața obrajilor, la întoarcerea înserării timpurie. Ieri-alaltăieri nu te-ai mai arătat. Să fi devenit strada potrivnică poemului în
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
27; Al. Călinescu, Jurnale și cronici de familie, CRC, 1986, 40; Dana Dumitriu, „Bietele corpuri”, T, 1986, 11; Cândroveanu, Lit. rom., 154-157; Livius Ciocârlie, „Și moartea nu va fi biruitoare”, VR, 1990, 9; Cristea, A scrie, 127-135; Ioana Pârvulescu, Marea evadare, RL, 1994, 20; Ion Vartic, Sonia Larian, în Dicț. scriit. rom., II, 716-718; Manolescu, Enciclopedia, 446. T.R.
LARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287748_a_289077]
-
de-acum în turnu-mi singuratic/ Croit din sidefarea zării mute,/ Eu singură cu-al inimii jeratic”. Sfidând „noroiul”, viața cu „vag miros de mucigai” și o umanitate mizeră la care „nu vrea să coboare”, S. poematizează abundent, în linie macedonskiană, evadarea din teluric, „împrăștierea în imensitate”, unde „A sufletului flacără străbună/ De carne nu mai este-ntunecată”; suita e completă, de la reveria „pneumatică” - „orice răsuflare e un zbor început”- la elanul în erupție, sigilat însă de amintirea lui Icar: „Ca să reție
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
să mă eliberez de sub imperiul acesteia. Se poate desprinde din cele de mai sus faptul că, indiferent de formele sale sau de situațiile În care apare, chinul este forma limitativă absolută care Închide complet existența umană, fără nici o posibilitate de evadare. Este condamnarea la suferința perpetuă. Viața chinuită este o viață condamnată, lipsită de sens, iar cel care este obligat să o suporte nu se gândește decât la felul În care ar putea ieși din această situație, fără Însă a reuși
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
superioritate Zona tipurilor teoretice (pasiveă Tendință anxioasă EUL Tendință la inferioritate Tendință agresivă Zona tipurilor pragmatice (activeă 2. tendința de inferioritate se raportează la pulsiunile primare, fundamentale, ale inconștientului și se caracterizează prin nevoia de libertate, dorința de schimbare, căutare, evadare, realizarea propriilor dorințe, apetențe, Înclinația către aventură; 3. tendința de agresivitate concentrează tendințele proiectate către viitor. Ele sunt specifice tipului anticipativ, reformator, care demolează vechea ordine sau ordinea existentă, reprezentând spiritul negator, dominator. Acest tip, de factură revoluționar-anarhistă În plan
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
moarte prin spânzurare Întrucât oamenii erau de părere că sub protecția unui guvernator european Își pot lua libertatea să consume carne de vită! Potrivit opiniei lui Ranjit Singh, generalul Îi Întemnițase pe cei Împricinați doar pentru ca apoi să le permită evadarea. Oricum, este bine cunoscut faptul că generalul Avitabile fusese un om activ și că a introdus multe reforme folositoare În țară141, fiind de asemenea de un mare ajutor armatei engleze În timpul marșului către Kabul. Locuind vreme de trei ani de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
literatura lui S. Autorul se vrea a fi un kafkian care vede monstruos lumea înconjurătoare și o restituie, ca percepție, în game de la cinism la fantasmagorie. Emblematică este Întâmplarea prozatorului Chițu, o întâlnire a scriitorului cu personajele sale, prilej de evadare, dar și de alienare a celui nevoit să trăiască în lumi paralele, una a ficțiunii, cealaltă a realității. Narațiunea devine o călătorie printre oglinzi deformatoare, întâmplări aparent „normale” sunt relatate străveziu, spre a se extrage din ele învățăturile potrivite. Nepuiul
SARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289497_a_290826]
-
politice decât ar putea-o face în prezent; de altfel, volumul a fost publicat într-o variantă cenzurată. Himera (1979) conține cea mai bună scriere a lui S., în același timp o piesă de rezistență a literaturii SF autohtone: povestirea Evadarea lui Algernon. În titlu, dar și în cuprins, este „citată” sursa: nuvela, clasică, Flori pentru Algernon a lui Daniel Keyes. Tema este identică (manipularea inteligenței în sensul creșterii coeficientului IQ), dar aceasta este singura datorie a autorului român, onorată de
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
senzației are drept scop „spiritualizarea” ei, așa încât versul nu rămâne niciodată la simpla înregistrare. Lirismul cumpănit se regăsește și în proze. Romanele Frica albă (1982) Coridor în oglindă (1983) Inelul de fum (1984), După concert (1986), Cercul de oglindă (1990), Evadare spre nicăieri (1999) conțin, de asemenea, o dominantă lirică, deși au ca numitor comun investigația psihologică a unor suflete feminine care își impun autoconfruntarea, analiza în urma eșecurilor din cuplu. Chiar angrenate social, personajele sunt imagini ale singurătății. Nestăvilita dispoziție reflexivă
SEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289606_a_290935]
-
o floare, București, 1977; Somnul izvoarelor, București, 1981; Frica albă, București, 1982; Coridor în oglindă, București, 1983; Inelul de fum, București, 1984; După concert, București, 1986; Fata amurg, Timișoara, 1987; Cercul de oglindă, București, 1990; Și dragostea ucide, Timișoara, 1995; Evadare spre nicăieri, Timișoara, 1999. Repere bibliografice: Eugen Dorcescu, „Adăpost într-o floare”, O, 1978, 7; Al. Piru, Epicul și liricul, LCF, 1978, 16; Virgil Nistor, Cărți la Editura Litera, ST, 1978, 5; Mircea Mihăieș, „Frica albă”, CL, 1982, 12; Brândușa
SEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289606_a_290935]
-
P. vine, prin structura specială a cărții, în întâmpinarea tuturor. Romanul începe cu faptele petrecute în planul existenței (deșteptarea conștiinței individuale în mijlocul familiei) și dezbate în primele capitole o temă ce a intrat și în epica propriu-zisă: despărțirea de familie, evadarea din lumea țărănească. Despărțirea de familie este, în primul rând, despărțirea de părintele autoritar. Mitul paternității este reluat aici din alt unghi. Tatăl mai apare o dată mișcându-se, stângaci, în hainele unui mare personaj. Moromețianismul a devenit, ca și donquijotismul
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
epistolar (între Luiza și Cristian): opune capitalei provincia, recurge la onirism, întoarceri în trecut și mister într-o fascinantă mixtură, echivalentă cu o confesiune de tipul „a trăi pentru a-ți povesti viața” ca la Gabriel García Márquez. Delirul existenței, evadările imposibile, greața, lupta cu fantomele și obsesiile somniei sunt dominate de vocea auctorială, care mută romanul într-un exercițiu stilistic, concomitent joc de idei: se va transforma Herbert într-o carte? Confesiv și ironic, între a percepe și a transfigura
SICOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
ca modalitate permanentă de autoperfecționare. Lucrând varianta ultimă, prozatorul regândește ordinea pieselor, le elimină pe unele și le introduce pe altele, face numeroase modificări (schimbări de titlu, stilizări). S. a intuit că literatura pentru copii nu trebuie echivalată nici cu evadarea factice în fabulos sau în fantastic, nici cu scenariul moralizator. Într-un interviu scriitorul afirma că mărcile prozei sale ar fi „culoarea, hiperbola, ritmul, verva și fantezia, accentul patetic”, în altul propunea ca modalități de resuscitare a genului „epica densă
SANTIMBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]