2,597 matches
-
În anul 1937, ministrul britanic al Afacerilor Externe, Anthony Eden, remarca următoarele în legătură cu noile modalități de comunicare: "Desigur, este perfect adevărat că o bună propagandă culturală nu poate remedia daunele produse de o politică externă greșită, dar nu există nici o exagerare în afirmația că până și cea mai bună politică bazată pe relații diplomatice poate eșua dacă ignoră sarcinile de interpretare și persuasiune pe care le impun condițiile societății moderne."148 Înainte de sfârșitul deceniului, corporația de radiodifuziune BBC, fondată în anul
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
de credibilitate a unei țări. Enunțurile exagerate în legătură cu iminența armamentului de distrugere în masă al lui Saddam Hussein și presupusele lui legături cu Al Qaeda se poate să fi mobilizat sprijinul național pentru războiul din Irak, însă dezvăluirea ulterioară a exagerării a dat o lovitură costisitoare credibilității britanice și americane. În condițiile presupuse de noua eră a informației, și anume acelea ale surselor alternative de știri, marfa blândă se poate dovedi mai convingătoare decât cea dură. Forma diplomației publice În anul
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
interpersonal, elevul trebuie să fie pregătit pentru contextul acțional-social, și nu numai pentru manipularea „performativă” a tehnologiei. Trecerea timpului trebuie să vină cu sens. Era vitezei, era informației, era conștiinței să fie conexate de un rost fără idealizări haotice, fără exagerări, fără abstractizări. Să nu derapăm într-o cultură a agresivității asimilată deliberat, comunicarea să nu fie prin strigăt, acuitățile diluate, simțurile atrofiate... Trecănd peste glume stupide precum „m-am născut geniu, școala m-a tămpit”, s-ar putea conchide că
Profesorul, interfaţă la un nonsens – apologii, frustrări şi nostalgii subiective. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
o observație științifică. Observația spontană are următoarele caracteristici 10: * este nesistematică și fragmentară, producându-se la întâmplare, conjunctural, fără un plan dinainte stabilit și vizând aspecte disparate ale realității; * este imprecisă în sensul că ea este marcată de inexactități, de exagerări ale unor detalii în dauna întregului, ale manifestului în dauna latentului, de interpretarea necorespunzătoare a unor semne ale socialului; * este subiectivă, determinată de predominanța afectelor, sentimentelor și prejudecăților observatorului; * nefiind înregistrate sistematic, multe dintre datele empirice culese se pierd. La
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
fermentarea cu levuri apiculate. Se constată într-adevăr că aplicarea metodei culturilor pure, pornind de la o singură celulă de levură, duce la rezultate bune și în procesul de fermentare, pentru obținerea vinurilor de consum curent. Treptat însă, se ajunge la exagerare, pretindându-se că s-ar putea conferi unor vinuri obișnuite, comune, buchetul unui vin de calitate aleasă, grație folosirii la vinificație a unor culturi de levuri selecționate din locul de proveniență a acestuia. Insuccesele înregistrate sunt explicate prin faptul că nu
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
dar și în cea psihiatrică (în psihoze exogene, endogene etc.). Ele se pot clasifica în două grupe (categorii): 4.1.1.1. Tulburările cantitative ale percepției Tulburările cantitative ale percepției cuprind trei forme: hiperestezia, hipoestezia și anestezia. Hiperestezia constă în exagerarea acuității senzoriale. Stimulii fizici sunt percepuți cu mare intensitate, uneori global, pe toți analizatorii, alteori limitat, la unul singur (cutanat, vizual sau auditiv etc.). Hiperestezia se întâlnește în intoxicația cronică cu substanțe psihostimulante (amfetamină, cofeină etc.), în stările maniacale și
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
asupra ambianței, în vederea unei reflectări cât mai corecte și fidele. Atenția are 2 forme: voluntară (intențională) și involuntară (neintențională). Proprietățile atenției: volumul, stabilitatea, concentrarea, mobilitatea și distributivitatea. Tulburările atenției se împart în trei categorii: 1. Hiperprosexia: se referă la creșterea, exagerarea atenției, manifestată prin hipervigilență și hipermobilitate, cu scăderea stabilității atenției. Apare în stările maniacale, în intoxicația ușoară cu alcool sau cocaină. Bolnavii sesizează fără alegere tot ce se întâmplă în jurul lor, trec cu ușurință de la un stimul la altul și
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
nemotivată, anxietate etc. În ceea ce privește tonalitatea afectivă, dispoziția se pot întâlni în patologie forme de afectivitate exagerată, supradozată, o deprimare a tonusului afectiv sau o lipsă de rezonanță afectivă (pe care bolnavul o înregistrează subiectiv). 4.1.8.1. Tulburările cantitative Exagerarea dispoziției, denumită și hipertimie, este o creștere exagerată a afectivității, care depășește parametrii normalității. Astfel, se produce o dezechilibrare importantă a vieții psiho-afective trăită cu o tonalitate excesivă fie în sens pozitiv, fie în sens negativ, fiind percepută ca o
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
mai motivați, mai întreprinzători, alții mai puțin. Există două mari grupe de tulburări: 1. Tulburări cantitative care cuprind hiperbulia, hipobulia și abulia; 2. Tulburări calitative reprezentată de parabulie. 4.1.9.1. Tulburări cantitative ale voinței Hiperbulia se caracterizează prin exagerarea activității. Bolnavul acționează și reacționează rapid, precipitat, sărind adesea etapele elaborate în planul acțiunii preconizate. Această fluiditate ideativă, asociată cu tendința de a trece la act, perturbă derularea cursivă. Forma cea mai ușoară este polipragmazia, constituită prin faptul că bolnavul
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
dovezi; * abstragerea selectivă: implică focalizarea asupra unor aspecte ale situației, cu ignorarea altora mai importante și mai relevante; * suprageneralizarea: constă în extinderea unei concluzii trase de pe urma examinării unei situații particulare la un număr mare de evenimente; * amplificarea / minimalizarea: constă în exagerarea sau, dimpotrivă, reducerea importanței unor evenimente. Minimalizarea se aseamănă cu desconsiderarea pozitivului, când subiectul afirmă că evenimentele pozitive nu contează; * personalizarea: presupune raportarea evenimentelor la propria persoană, fără a exista o bază logică pentru a face acest lucru; * catastrofizarea: concentrarea
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
alcătuiesc ceea ce este cunoscut răspuns de luptă-sau-fugă (de asemenea numit reacție de urgență). Tabelul nr. 10.1. Simptome ale anxietății Somatic Comportamental Emoțional Cognitiv Ieșirea la suprafață a interferențelor dificile Evadare Senzație de spaimă Anticiparea răului Tensiune musculară Evitare Groază Exagerarea pericolului Ritm cardiac accelerat Agresivitate Insomnie, neliniște Probleme de concentrare Respirație accelerată Răceală în comportament Iritabilitate Hipervigilență Respirație adâncă Scăderea apetitului de răspuns Neliniște, predispoziție la meditație Contracții ale splinei Frica de a pierde controlul Dilatarea vaselor de sânge, periferice
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
1990 sunt foarte diferite. Unii sugerează că tendințele acestor cheltuieli nu trebuie să fie supraestimate (Nathan și Ross, 1997, pp. 146-148; Karmel, 2000). Alții, însă, atenționează cu privire la interpretările prea optimiste ale modernizării armatei Chinei. Nye avertizează că "și după ce înlăturăm exagerările ... afirmarea puterii armatei chineze ... trebuie să fie privită în mod serios, ca un nou factor în regiune [Asia de Est]" (Nye, 1997, p. 70). Există dovezi că RPC se îndepărtează de strategia descurajării nucleare "minime" și se orientează către una
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
munca făcută în soldul guvernului se face pe spatele muncii plătite de contribuabil. Aceasta fu moartea Dreptului la muncă, care a apărut atât ca o himeră cât și ca o injustiție. Și totuși, Dreptul la profit, care nu este decât exagerarea Dreptului la muncă, trăiește încă și o duce bine. Nu există ceva rușinos în rolul pe care protecționistul îl joacă în societate? Acesta îi spune: Trebuie să îmi dai de muncă și, în plus, muncă profitabilă. Am ales în mod
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să aibă de partea sa claritatea și adevărul, ea găsește că acest loc este deja ocupat. Hotărât lucru, sunteți un pesimist îngrozitor. Ce interes poate avea statul să falsifice inteligențele în beneficiul revoluțiilor, războaielor civile și străine? Există cu siguranță exagerare în ceea ce spuneți. Judecați și dumneavoastră. În epoca în care facultățile noastre intelectuale încep să se dezvolte, la vârsta la care impresiile sunt atât de vii, la care obișnuințele spiritului se contractă cu o ușurință atât de mare; când am
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fost de fiecare dată uimit când am întîlnit cazuri extreme, de intelectuali handicapați care, puși în situația de a păși pe teritoriul gastronomicului, comit lucruri enorme. Și încă! A vorbi despre "gastronomie" în acest context este în chip vădit o exagerare, pentru că cel mai adesea e vorba de țeluri derizorii. Să luăm cazul lui Noica. Într-unul din sejururile mele păltinișene din anii '80, intru în camera lui pentru a-l anunța că urmează să cobor în Sibiu. ― " Dragul meu, înainte de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sale de servitor naiv și un joc de scenă foarte bogat și variat (precum în "Ordinul este de a sforăi" și în "Cei doi surzi"), Noi îl cunoaștem din parodiarea d-lui Pascaly, a {EminescuOpIX 145} cărui pronunție greșită și exagerări scenice d. Manolescu le-a reprodus cu atâta succes în "Năbădăile dramatice". Într-adevăr ne bucurăm mult văzând un început de emancipare de nefasta influință franceză, cu toate ideile ei pe dos despre clasicism, cu mișcarea ei pe catalici, cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
să rămâie pîn-acum neatinsă de toate obiceiurile rele, de manierile stranie, de rutina vițioasă a celor mai mulți "artiști". Vorbind simplu și natural, mișcîndu-se liber pe scenă, d-ra s-a ferit pîn-acuma în mod egal de jocul glacial al unora și de exagerările celorlalți. Fie aceasta o fericită predispoziție naturală de-a păstra totdeauna măsura cuviincioasă în vorbă și gest, fie efectul studiului, pentru critic e egal. Dar pentru un om care cunoaște bine stările de cultură din țara noastră, care știe ce
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
coprinde în sine poemul cel mai elocuent. Cetiți raporturile oamenilor competenți veniți de pe câmpul de luptă și veți videa că ostașul român nu știe să dea înapoi. Corespondentul ziarului englez Daily News mi-a declarat ca regimentele române fără de nici o exagerare se pot compara cu cele mai brave și mai bătrâne regimente din armata engleză. {EminescuOpIX 432} După această d-sa, în mijlocul aplauzelor celor mai călduroasă, dădu cetire legendei vizirului Ahmet. D. Vîrnav Liteanu a vorbit despre publicul român; discursul său
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cartea unui cercetător înfuriat. Va fi străină de reverență și de limba de lemn. Într-adevăr, atâtea prostii s-au adunat pe acest subiect, în Franța și în alte părți: prostii de "dreapta" și negări de "stânga", simplificări conformiste și exagerări bine țintite spre alegători. Cartea de față este și una bazată pe experiențe și cercetări în numeroase țări din Europa, Africa, America de Nord sau America Latină în care autorul tocmai a petrecut aproape un an: nu se va limita la o dezbatere
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cu atât mai evident cu cât dezvoltarea cercetărilor noastre comparative, întâlnirile și experiențele noastre internaționale mă conving zi de zi tot mai mult că uneori se justifică pe deplin să vedem în preocuparea afișată pentru violența în mediul școlar o exagerare mediatică, o preocupare securitară excesivă și un profit carierist. "Provocarea mondială" a violenței în școală înseamnă și provocarea de a pune un strop de rațiune și de etică într-o dezbatere prinsă în capcană, care adesea survine numai în cazurile
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
încerca să arătăm în ce măsură violența în școală este manipulată, în Franța și în alte țări. Vom încerca mai ales să arătăm cum această manipulare sau, invers, negarea problemei pornesc de la o necunoaștere dezolantă. Această necunoaștere poate fi legată de o exagerare a realității cantitative a infracționalității în școală, dar și de o subestimare a importanței violențelor mai subtile în experiența victimelor violenței obișnuite din școală. Vom încerca să arătăm ce proceduri științifice sunt posibile și de la care definiție sau definiții ale
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
numaidecât francez vom propune, în postfață, câteva elemente concrete pentru o structurare independentă a cercetării și acțiunii împotriva violenței din mediul școlar în lume. Capitolul I Violența manipulată Violența în școală este un subiect cu un înalt risc de manipulare. Exagerarea mediatică, confiscarea politică sau piața securității în școală vor fi aici viu denunțate. Însă vom evita să cădem, invers, într-o "corectitudine politică" care neagă fenomenul și astfel tratează cu dispreț victimele și interzice acțiunea. După cum am văzut pe scurt
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o diminuare evidente ale acestor crime (între 28 și 34 de omoruri pe an), ulterior s-a produs o scădere sensibilă, ajungându-se de la 33 de omoruri în 1998 la 14 în 2001-2002. Raportul NCES trage, foarte corect, concluzia unei exagerări morbide care constă în polarizarea atenției asupra faptelor foarte rare de violență extremă. De altfel, chiar și FBI (Cornell, 2003) refuză în mod absolut să facă profilul elevilor capabili de acest tip de comportament, considerând că raritatea faptelor nu justifică
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de elevi, dar ne permite să le așezăm la locul lor: sunt excepții. Desigur, cazurile de crime săvârșite de elevi nu apar decât relativ recent, dar e o mare distanță de la numărul acestora până la viziunea "epidemică" aflată la baza tuturor exagerărilor posibile. Viziunea aceasta "epidemică" nu e o specificitate americană. Este important să menționăm aici altă țară, Japonia, fiindcă acest caz arată cum încărcătura emoțională legată de morțile din școală poate avea efecte de real în evoluția legislației. Într-adevăr, Japonia
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
politice care incriminează sărăcia, a adus, dimpotrivă, o deconstrucție a faptelor diverse, o nouă exigență metodologică și noi întrebări care, contrar tezei ultrastângiste, tind să reziste logicii strict represive. Am arătat-o suficient: există, fără nici o îndoială, o parte de exagerare în reprezentarea violenței în școală, iar lucrările științifice trebuie să contribuie la măsurarea importanței acestei exagerări, totuși fără să împingă victimele în infamanta categorie "fantasma insecurității". În privința aceasta, avem o sarcină de vigilență științifică. Activitatea cercetătorilor constă în a demonstra
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]