1,801 matches
-
care el crede cînd, de multe ori, rîde de ce-ar trebui să plîngă? Așa cum face prietenul meu. Dorind răzbunarea, simt că urăsc materia bucată cu bucată. Crima e dovada propriei mele morți. Mă văd cum ucid și-n muzica exaltării, îmi vine cu furie să dansez. 11 „-Sîntem singuri,V.”-spune Doctorul măsurînd cu ochii încăperea de parcă ar căuta ceva. „-Nu mai aude nimeni. V., cu tine se cam îngroașă gluma! Sînt sigur că mă auzi. Fă un efort și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
noastră să fie grotescă. E o trezire prea mare care se petrece în noi și spaima ne face hidoși. Ne-ar trebui un liant care să unească luciditatea cu conștiența pentru ca bucuria născută astfel să înflorească pe fața muribundului o exaltare de îndrăgostit. Să nu se mai supere moraliștii. Uită-te la mine și presupune că am reușit să mă îndrăgostesc din nou de o ființă umană. Cum aș putea rămîne fericit? M-ar certa sufletele suferinde din jur și aș
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
din această desfășurare nu trebuie să ne mire nimic. Poate ar trebui să ne mire că nimic nu se întâmplă o singură dată, în afara lucrului pentru care ne pregătim toată viața, ca și cum ne-am împodobi cu gânduri, simțiri, trăiri, decepții, exaltări, disperări și speranțe pentru cea mai desăvârșită întâlnire, dar, ajunși la ea, în fața acelui unic, inevitabil și irepetabil lucru, nici măcar nu dăm înapoi Îoricum nu s-ar putea), ci refuzăm să aceptăm ideea acestei întâlniri ce, oricât de nemaipomeniți am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a unei lumi încremenite în care doar rotițele ceasurilor și ornicelor sunt vii. Liniștea devine insuportabilă. Deschide ușa-fereastră către respirația egal agitată a orașului care continuă să trăiască la fel ca înainte, indiferent la orice spectacol, la orice dramă personală, exaltare, dispariție, cataclism, așa cum se cuvine să fie un oraș suveran și copleșitor. Dar nici indiferența respirației continue în fața agitației de dinăuntru și nici vederea orașului colcăitor nu-i mai aduc liniștea. Încât acum stă privindu-și imaginea din oglinda venețiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
alte formulare. Nu dispera. Știuse dintotdeauna că lucrul metodic, fără panică, cu răbdare, dă rezultate. Se convingea din nou. Într-o săptămână teama care fusese în el se risipise, la fel și starea de liniște. Simțea doar ceva ca o exaltare care îl împingea înainte. Ar fi vrut ca o mână de oameni să-l vadă și să afle starea lui, dar întâlnea puțini prieteni. Nu vedea aproape pe nimeni. Pe Sultana Ștefănescu și Petru Rezuș, i-a întâlnit de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
deși nu era în sens strict un film de groază, detaliile erau foarte convingătoare și atmosfera lugubră, muzica dramatică și sentimentul permanent că se va întâmpla ceva îngrozitor se împleteau toate, răscolindu-mă cu o ciudată combinație de teamă și exaltare. O parte din mine voia să fugă din sală și să iasă în ce mai rămăsese din lumina zilei; dar o altă parte era hotărâtă să rămână până ce voi descoperi unde aveau să ducă toate astea. Kenneth și Sidney s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
importanță acestor lucruri, îmi dădeam seama că Joan era un subiect care o făcea pe Alice să se simtă prost. Poate o tresărire de gelozie incipientă? Deja? În orice caz, așa am preferat să interpretez reacția ei, în înșelătoarea mea exaltare și bănuiala mi-a fost confirmată când s-a uitat la ceas și a schimbat brusc subiectul, fără nici o jenă. — Câștigi bani din scris, Michael? Ar fi putut să fie o întrebare impertinentă; dar dacă Alice își asumase riscul, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În spatele cărora primul act al vieții are loc, jucat Încă o dată și Încă o dată de femei scunde și femei Înalte și de o femeie căreia i s-a rupt apa În liftul de la Banca Angliei. Loc al durerii și al exaltării. Carne și sânge. Plânsetele crude și uimite ale bebelușilor; fețele mamelor lor, sărate de bucurie. Când ești aici crezi că știi ce e important. Și ai dreptate. Nu vorbește petidina din tine, e adevărul lui Dumnezeu. La scurt timp, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și-mi întinde mâna. îi simt iar atingerea, incredibil de palpabilă, rece și totuși indefinibil caldă. Nu mai dau din mâini. Mă las trasă de Edo, din ce în ce mai sus, simt materialitatea aerului pe care îl străbatem amândoi și simt, cu o exaltare de nedescris, imaterialitatea pufoasă, precum o spinare alburie de inorog, a norului pe care poposim. 7. Edo aruncă o privire fugară în sus. Cerul se pregătea de asfințit cu un veșmânt cețos, destrămat pe alocuri de scrijelituri albe și stângace
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
relativ în care putea trăi neatinsă în carcasa ei de tablă. Nimic și nimeni nu o atingea. Zâmbea când întâlnea o situație neplăcută, schimba subiectul; nu ridica tonul; nu își exprima cu glas tare dezacordul; își înăbușea orice stări de exaltare pozitivă sau negativă; nu plângea decât foarte rar, când lăsa să transpară o undă de regret, dar numai atât cât își permitea să lase, ca să se despovăreze. Acasă, în pat, închise ochii, copleșită. Adunase prea multe într-o zi, prea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din toată sala: Hallo, Manfred, gehen wir! Ich bin hastig!47 Involuntar, o ușoară strâmbătură convulsionează fața neamțului în timp ce sângele îi invadează cu repeziciune obraji: Îmi cer scuze pentru camaradul meu. Abia revenit de pe front cred că este încă sub exaltarea luptelor. Poftă bună! Salută scurt, printr-o înclinare a capului, apoi se retrage în grabă. Spiritual tip... dar aș fi preferat să fiu lipsit de această conversație intelectuală. Credeam că "arianul" a prins rădăcini la masa noastră, spune Smaranda pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
izolat ermetic de lumea chineză a ani- lor ’70, sunt o eternitate. Comunita- tea copiilor este un univers interzis adulților. Eroina relatează cele mai intense experiențe ale ei, de la îndelungatul război al copiilor între ei la prima iubire, cu toate exaltările și suferințele sale. Care iubire se dovedește a fi un alt război... Amélie Nothomb: Sabotaj din iubire. Editura Polirom, Iași, 2005. Preț: 17,50. Harry Potter reloaded Aventura de succes editorial și cinematografic continuă pentru cititorii români, fani Harry Patter
Agenda2005-49-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284469_a_285798]
-
mai fiu liber până la moarte... Știu însă că există pentru mine o scăpare: să fac să retrăiască în sufletul meu dulcea dorință de a intra în pământ, să retrăiască apoi marea mea dragoste pentru ea, suferințele îndurate și apoi puterea exaltării de a muri. Prietenul meu, fostul judecător, m-a sfătuit să scriu pe larg cum s-au petrecut lucrurile, și să-i dau lui, care mi-e avocat, mărturisirea, s-o aibă pentru ultima înfățișare la proces. Nu știu la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atunci, da, ar fi o idee disperată." La întrebarea mea dacă și ce filozof a citit, răspunse că n-a citit nici unul. De-aici îi venea deci trufia, din credință că ideile ei erau o descoperire proprie... Am observat această exaltare trufașă la mulți oameni, mai ales, desigur, la cei inculți, care nu o dată treceau, în societate, drept foarte inteligenți, chiar superiori celor cultivați. La o privire superficială, cei cultivați păreau cei mai anonimi indivizi, blocați în forul lor interior de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nimic și văzui zilnic și cu neliniște chipul ei urâțit, de pe care fugise lumina de altădată. Și dacă rămâne așa? mă întrebai. O fi bolnavă. Dar nu era, mânca zdravăn, cu poftă, și tot așa făcea și dragoste, dar fără exaltările de altădată. Se purta firesc, ca și când nimic nu se petrecuse cu ea și mă pomenii că un fior rece îmi strânse inima și un gol insuportabil născu în mine întrebarea: dar dacă nu ea s-a schimbat, ci eu? Dacă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
profesor, zisei, că nu sînteți, adică nu vă simțiți în postura lui Faust, care își regretă o tinerețe petrecută în asceză și studiu (gîndind: v-ati bucurat de glorie, deși ați avut și detractori care însă nu v-au turburat exaltările spiritului, v-ați bucurat de onoruri, v-ați căsătorit și aveți și o fată și după câte am auzit soția vă adoră și acum...). De altfel, continuai, Faust e un personaj nesărat, absolut neinteresant, după ce redevine tânăr continuă să nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai frumoasă, ași zice chiar mai frumoasă decât în cei doi ani în a căror revenire nici eu nu mai credeam. O liniște armonioasă ca scurgerea unei ape i se așternuse peste chip, pe care n-o avusese niciodată. Nici exaltări fascinante, dar nici chip răvășit, care îmi stârnise repulsie în acea zi când ne întorseserăm de la Tasia și când semăna cu un oribil bărbat. Desigur, mă vedea, dar nu se mai uita la mine și nu pentru că nu vroia, ci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la ele și nici la ale altora. E o anomalie care trebuie să înceteze, dacă vrem să nu ajungem la o stare de confuzie totală în problemele de literatură. Și se așeză cu chipul, ai fi zis, în flăcări, dacă exaltarea ei n-ar fi fost foarte dură și lucidă. Se auzi o voce: am de pus o întrebare. Și se ridică și i-o puse. Într-o ședință, zise acela, poeta... a fost foarte urât criticată de secretarul general al
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
activi și pasivi, colaboraționiști cu ocupantul fascist, trădători de patrie, care au o singură dorință, să ajungă în ocnă, în raiul lor, și ca să ajungă în el, ucid fetițe, dar și oameni bătrâni, și acești scriitori descriu aceste crime cu exaltare și critica îi laudă, scrie despre ei tomuri întregi, prefețe, face să curgă râuri de cerneală. Nu sânt un astfel de scriitor, deși unii sugerează că ași fi, nu chiar criminal, deși a-ți ponegri neamul e și asta o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mâna pe acele descoperiri ale savanților, cu ajutorul cărora își pot nimici adversarul în câteva minute. Cu această perspectivă, e clar că nu mai putem contempla, fermecați, Orionul. Dar nu mai putem da înapoi, e prea tîrziu! Unii spun asta cu exaltare: nimeni nu mai poate da înapoi roata istoriei, incluzând în asta și progresul științelor, o binefacere! Da, dar și o neliniște mai mare. Cum o să ieșim din această aventură fără precedent, chiar în ipoteza că omenirea va ști să înlăture
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar nu acum! "Hai să conchidem discuția asta, zise atunci pricăjitul tranșant, hai să bem!" Am spus eu, mugi și marele Vasile, o viață are omul, și un trai neno..." "Ba nu e deloc, zise Matilda cu o urmă din exaltarea de altădată, omul are o singură viață și trebuie să și-o trăiască așa cum e! Iubește, urăște, iar iubește, iar urăște, ce rost au tot felul de... de..." "De ostrețe!", o ajutai laconic. "Ba nu, se înverșuna, nu e vorba
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întoarse spatele și își trase și pledul peste cap, acompaniind hohotele mele nereținute de triumf cu mișcări furioasă... VIII Coborârăm la micul dejun stăpâniți toți de acea stare de prospețime a senzațiilor care parcă singură dă farmec tuturor excursiilor: ușoară exaltare, când totul ni se pare curat și sărbătoresc, vagă beție a spiritului, eliberat de orice preocupări practice care îl țin prizonier. Văzut din afară, excursionistul pare ridicol, prin veselia lui puțin zgomotoasă și puerilă, omului care nu cunoaște sau nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a acțiunii sale. În concluzie, merită subliniată încă o dată tensiunea funciară ce subîntinde memoria națională în interbelic, care se configurează pe fondul dialogului tensional dintre naționalismul critic, orientat înspre demitizarea parțială a metanarativei istorice naționale, și fanatismul naționalistic, orientat către exaltarea virtuților românești arătate în gloriosul trecut național. Merită de asemenea subliniată legea actualizării politice a memoriei colective, așa cum o arată evoluția ideii de regalitate (elaborată în memoria națională în trena ridicării principatului România la regat în 1881) în principiul dinastic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
f) organicitatea culturii; g) aspirația și dreptul la universalitate; h) complexe de inferioritate nejustificate; i) noua conștiință de sine a culturii române; și j) autonomia culturală (p. 22). Teme centrale ale retoricii protocroniste, cum ar fi cea a continuității, a exaltării trecutului glorios ori cea a cultului geniului național exprimat în istorie au o relevanță istorică nemijlocită, fiind dispozitive tematico-discursive de modelare a memoriei naționale într-un cadru protocronist. Celelalte laitmotive, cu accente mai pregnant culturale decât istorice, au contribuit indirect
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Lucaciu (p. 182), Vasile Goldiș (p. 208) și Nicola Iorga (p. 220) beneficiază cu toții de portrete, fiind astfel introduși în iconografia națională a memoriei românești. După cum a punctat și L. Boia (1997, pp. 72-74), regimul comunist intrat în faza de exaltare națională a recurs la înregimentarea post-mortem a intelectualității românești, așezând marile figuri ale culturii române sub egida simbolică a Partidului. Cazul lui Nicolae Iorga este, într-adevăr, elocvent: ca monarhist și gânditor situat la dreapta spectrului politic, "opus prin toate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]