2,256 matches
-
că am de-a face cu un scriitor ca toți scriitorii, că romanele trebuie să fie toate la fel, construite după anumite legi arhitectonice..."), elogiind tocmai literatura trăirii febrile, la patruzeci de grade. Comentând romanul Tinerețe al Luciei Demetrius, ponderatul exeget își iese din rol și se adresează, direct și exaltat, autoarei: ,Fată mică, asta ți-i soarta, chinuită și sfâșiată în carne și nervi, frământată de aspirații nerealizate, minată în tot ce constituie viața normală a femeii, invadată de spaimă
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
O scrisoare de la Muselim-Selo, respectând întocmai structura narativă a acestora. Antologia lirică Dor și jale nu este numai o carte a debutului său editorial, ci și una inaugurală, în sensul că anunță o linie tematică dominantă a preocupărilor sale de exeget cultural: zestrea spirituală a poporului român. În 1926 publică Păstoritul în Munții Rodnei, o lucrare de etnografie, care s-a bucurat, la apariție, de recenzii favorabile. În revista „Grai și suflet”, vol. III, fasc. I, 1927, Ovid Densușianu, el însuși
Prima monografie despre Creangă by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3158_a_4483]
-
care, pe prima pagină, Ieronim Tătaru se ocupă de Miguel de Unamuno, de la a cărui naștere se împlinesc la 29 septembrie 140 de ani. Odată cu cei 400 ai lui Don Quijote, iată, se rotunjesc cei 140 ai celui mai de seamă exeget al său. l Observatorul cultural din 19-25 octombrie revine la Scandalul Catedralei Mîntuirii Neamului. Și bine face. Cronicarului începe să i se limpezească încăpățînarea ierarhilor B.O.R. de a clădi Catedrala pe locul Monumentului de veci al eroilor comunismului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
în urma viziunii d-sale, cu scientizantă autoritate, un soi de nec plus ultra, asupra domeniului? Cum își mai îngăduie unii să ducă mîncarea la gură, bătrînește, cu mîna, cînd există un aparat ultracomplicat pentru a face această treabă, brevetat de exegetul în chestiune? Diletanți, ucenici demni de compasiune, "impresioniștii" n-au fost în stare a accede la priceperea poeziei ca fapt de limbaj, ca "sistem de semne" ce exclude o dată pentru totdeauna vectori dubioși precum emoția, sensibilitatea, gustul: "sentimentul este o
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
este retras definitiv ca modul posibil al discursului, fiind substituit cu o instanță textuală suverană ce dictează doar acele permutări sintactice și prozodice, incluse în legile interne ale textualizării", ca și cum bardul jocului secund ar fi respectat avant la lettre rețeta exegetului nostru. Și încă: Discursul poetic abolește orice urmă a realului, nutrindu-se cu ceea ce s-ar putea chema ( în sens barthesian) corporalitatea textuală". Dar surpriză! Pe podiumul învingătorilor se mai înscrie o personalitate: Bacovia. Odată cu acesta, "se înregistrează la noi
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
unor cadavre pe care nu s-ar putea efectua decît autopsii. Urmărită cu maniacală fervoare, "depărtarea de real" a eului poetic, înțeles într-un chip exiguu, se substituie criteriului estetic, îl uzurpă sub semnul unui iluzoriu "progres". Pseudodiacronia operată de exeget eșuează într-o scară de valori indubitabil grevată de prezumția extraestetică, de schema doctrinară. Dar e oare posibilă, Doamne, o justificare a poeziei prin expulzarea ontologicului? E oare acceptabil să hipertrofiezi limbajul în așa grad încît ființa să fie taxată
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
pierdut/ paradis acest drum/ ce mă abate...// Și restul/ doar singurătate” (Cadențe). Această singurătate e ca un vierme în fructele Edenului, consumîndu-le discret, însă cu efect fatal, conținutul. O stare producătoare de ireversibile goluri... Precum Emily Dickinson, despre care un exeget american afirma că practica „o cultură a golului”, Sina Dănciulescu ajunge a-și dubla existența sensibilă cu una a vidării, a desființării. Eul său e dual, compus din impulsurile ființei și neființei, fiecare parte dovedindu-se atrasă către cealaltă: „Eu
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
dincolo de durata unei singure vieți, Călinescu supralicitează în registrul grandilocvenței trucate : ,Cu veleități pozitive, cu tendința de a reconstitui dintr-un dinte de cal un dinozaur, Hasdeu e un Al. Dumas al istoriei și un Edgar Poe al filologiei". Că exegetul intră în rezonanță cu structura temperamentală a subiectului său o demonstrează și felul în care dă unele verdicte. Cărturarul spune : Cînd inima simte, condeiul devine scurt, laconic, iute ca bătăile pulsului", iar criticul preia ecoul vibrantei aserțiuni, răsucind-o inspirat
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]
-
doua din pricina caracterului ei episodic și circumstanțial. Însă dimensiunea culturală unanim cunoscută, cea care l-a adus pe Barbu Brezianu în prima linie a culturii noastre și, în egală măsură, a celei europene, este calitatea sa de cercetător și de exeget al lui Constantin Brâncuși. Deși a scris nenumărate pagini despre arta românească, în general, deși i-a dedicat o importantă monografie lui Tonitza și i-a studiat îndeaproape și pe alți artiști români importanți, Barbu Brezianu s-a impus conștiinței
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
accepte și, pînă la urmă, chiar s-o cultive." Drept consecință, "africanul s-a putut înfățișa și a putut fi receptat și ca personaj literar, ca erou de roman". în prezentarea romanului negro-african, Constantin Carbarău apelează la lucrările unor prestigioși exegeți străini, cum este aceea a lui Jacques Chevrier, Littérature nčgre (1984), în care stabilește tipologiile principale: romanul contestării, un rechizitoriu al lumii coloniale; romanul istoric, readucând în actualitate valorile trecutului precolonial; romanul formării, al destinului tinerilor din perioada contemporană; romanul
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
accesul la identitatea profundă, multiformă și pluri-semnificativă a unui Proteu al interiorității, la pliurile secrete ale minții sale. Erudiția nu e de mare ajutor în parcurgerea labirintului mental născut pe măsură ce Stephen străbate o porțiune din promenada falezei Sandycove. Faptul că exegeții capodoperei joyceene — de la Stuart Gilbert la Joseph Campbell — au identificat rădăcinile figurii, într-adevăr, enigmatice a lui Proteu, nu contribuie prea mult la demararea cercetării. Dar unele dintre observațiile lor (de pildă, faptul că numele insulei Faros e transcrierea grecească
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
legat de contradicția dintre exigența cu care comentează creațiile literare ale lui Marin Sorescu și Nichita Stănescu și larghețea aproape necritică arătată în cazul unor poeți cvasinecunoscuți. Într-o parte Gheorghe Grigurcu pozează în critic fioros, în cealaltă, în bonom exeget descriptiv. Firește, au dreptate cei care îi reproșează această inconsecvență, dar este la fel de adevărat că pentru un duel este nevoie de un adversar pe măsură. Ascuțimea criticii în cazurile Marin Sorescu și Nichita Stănescu reprezintă o recunoaștere implicită a valorii
Confesiuni incomode by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8212_a_9537]
-
față s-a vrut doar un preliminariu teoretic la un examen posibil al operei barbiene, vom ilustra cu un singur exemplu gradul de funcționalitate a demersului propus, care - subliniem - nu reprezintă decît una din multiplele soluții interpretative ce-i stau exegetului la îndemînă.“ (p. 72) Ce rost au propozițiile acestea de umplutură e anevoie de spus, aducînd cu penele înfipte în trunchiul copacilor spre a le grăbi căderea. Și copacul studiului cade din prea multe pene de jargon fenomenologic, de care
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
Orléans, sub forma unei scrisori în care prințulpoet îi cere lui Ludovic al XI-lea clementa pentru poetul-vagabond, text de autentică afinitate electiva, de intuiție a propriei evoluții pe linia marelui strămoș al poeților blestemați; de asemenea Paul Valéry, sau exegeți de seamă ai operei lui Villon, André Thérive, Jean-Marc Bernard, Pierre Champion, Italo Siciliano. Din bibliografia ediției, se cuvine semnalată în mod special lista corespunzătoare argoului românesc, actualizată pînă în 2004, depusă de autor și la Bibliotecă Academiei Române. Cît privește
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
pe care traducătorul îl socotește, desigur, printre „toate formele originalului”, iar cea de-a doua de specificul traducerii în general și al traducerii de poezie în special. Deși anagramele din opera lui Villon nu sînt acceptate în totalitate de toți exegeții săi, Romulus Vulpescu, urmînd descoperirile lui Tristan Tzara, care sînt cele mai numeroase și mai controversate, le accepta și găsește soluții pentru a le înscrie în filigranul textului românesc. Procedînd astfel, el nu deturnează în nici un fel sensul poeziei lui
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
a le înscrie în filigranul textului românesc. Procedînd astfel, el nu deturnează în nici un fel sensul poeziei lui Villon ci, pur și simplu, înzestrează traducerea cu această latentă a originalului și o racordează la polemică vie pe acest subiect dintre exegeții francezi. Pe de altă parte, identificarea anagramelor, care ascund de cele mai multe ori numele unor personaje cu care Villon a avut de a face, dar și aluzii la anumite situații din viața sa, prilejuiește analize biografice aproape detectivistice și oferă repere
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
artistică. A fost un spectacol de zile mari, într-o regie care a slujit textul liric, oferind, în același timp multe sugestii simbolice percutante. La Palais Garnier am avut șansa de a vedea Platée, a lui Jean-Phillipe Rameau, considerată de exegeții operei ca cea mai barocă dintre operele baroce care s-au scris. Spectacolul este o operă-balet creată de compozitor pentru o cununie princiară de la curtea regelui Ludovic al XVI-lea. Lucrarea este, de fapt, o parodie muzicală a năravurilor de la
Însemnări pariziene by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6456_a_7781]
-
situează scrisul său, ci mai degrabă cel al moraliștilor francezi sau, și mai aproape de realitate, pe terenul unde se împacă umanul-creștinesc, eticul și esteticul, plenitudinar, cum spuneau tinerii interbelici, sau în stilul lui ingenios și colorat: "spre zăpăceala și ciuda exegeților, bucherilor și învățătorilor și întru împlinirea sfintei dreptăți". Eseistica lui erudită și hedonistă se bizuie deopotrivă pe o mansuetudine franciscană și pe o rară energie spirituală, de unde lectura amoroasă alături de un polemism ferm, dar cordial. Pendulează subtil între contrarii pe
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
societatea comunistă, inconsistentă, grotescă, mască a neantului pe care ironia sistematică o înlătură. Apare însă și o viziune "pozitivă", a "adevărurilor ultime", "o mare libertate a filosofării, un luxuriant peisaj simbolic și o anume exultanță în fața miracolului Creației", după cum observă exegetul, ce indică o "deschidere spre lume". După o confesiune a lui I. D. Sîrbu, romanul are ca adresă o vreme "în care exista încă speranță (anul de cotitură 1956)". Apreciindu-și scrierea drept un Bildungsroman, prozatorul va reconstitui traseul personajului principal
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
era un familiar al Larousse-ului), Caragiale se prezenta ,înzestrat cu harul rarisim de a inspira cu naturalețe și fără efort, însuși aerul esențelor". Dar, dincolo de datele instrucției, greu de reconstituit, chiar conformația mentală a lui nenea Iancu ar corespunde, potrivit exegetului său, unei tipologii statuate în gîndirea elină: ,Caragiale este o fire profund socratică, lucru dovedit de numeroasele și surprinzătoarele sale afinități cu magistrul lui Platon și Xenofon. în primul rînd, și unul, și celălalt sînt, într-un anume sens, indiferenți
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
se pare suficient de întemeiată. Acest ,binom" al spiritualității românești, bizuit pe două tipuri antitetice de creatori, poate fi susținut rezonabil chiar prin terminologia lui Noica ce identifica un ,românesc" proeminescian, anticaragialian, nu tocmai abuziv și fantasmagoric", cum îl taxează exegetul în discuție, ci răspunzînd unei polarități reale, de care nu avem a ne rușina, a specificului creator autohton. Intuiția comună, de partea unei atari înțelegeri a lucrurilor de către cîteva mari spirite refractare la ceea ce gînditorul de la Păltiniș numea sarcastic ,geniul
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
studiu introductiv, note și comentarii de Paul Cornea, o contribuție esențială având lectorul Daciana Vlădoiu și tehnoredactorul Pompiliu Statnai. în acest domeniu, un reviriment s-a produs, în dificilile condiții actuale, prin strădania istoricului literar I. Oprișan. Recunoscut ca eminent exeget hasdeian, autor, printre altele, a două fundamentale lucrări monografice, Viața lui B. P. Hasdeu sau setea de absolut (2001) și Opera literară a lui B. P. Hasdeu (2007), I. Oprișan a readus la lumină, la Editura Vestala, în excepționale condiții
Revistele lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8760_a_10085]
-
de critică ducem lipsă, ci de claritatea obiectivelor ei și de necesarele pîrghii de autoritate. Cînd fiecare e dornic de revizuiri după cum îl taie capul, e firesc sentimentul de haos și derută”, e de părere dl Guțan. Lăsăm la latitudinea exegetului perceperea “clarității obiectivelor”, pentru a ne opri la conceptul de “autoritate” în critică. Ce să însemne pentru noi “autoritate” în planul, delicat totuși, al comentariului închinat literaturii, acum, la ieșirea din tunelul plin de zgură înecăcioasă al autoritarismului și al
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
consecință demne de tot interesul, consacrate deseori unor nume mari precum Maiorescu, Macedonski, Goga, Rebreanu, Arghezi, Philippide, Blaga, Ștefan Aug. Doinaș. G. Călinescu apare evocat prin prisma unor amintiri personale, mărturisindu-se cu evlavie “fascinația” iscată de prodigioasa personalitate. Cufundarea exegetului în “privirea sa de foc” îi acordă “iluzia unei stranii pierderi de identitate”, deci ceva diferit de “starea” propice criticii. Cu atît mai vîrtos cu cît e declarată și situarea marelui predecesor “pe un soclu pentru reculegere și închinăciune”, instrument
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
societății, însă cred că miza rămâne, ca întotdeauna, una strict individuală. Moldova se va salva prin oamenii săi, prin reușitele și performanțele lor ca profesioniști. Afirmarea lor va crea o imagine mai bună și locului de unde vin. - Domnule Vitalie Ciobanu, exegeții remarcă faptul că scrisul dvs. nu suferă de provincialism. În ce măsură a contribuit tatăl dvs., care v-a fost profesor de limba și literatura română, la formarea dvs. ca scriitor imun la maladia provincialismului? Ce modele umane sau literare v-au
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]