2,012 matches
-
se raporteze, cu care să intre în dialog. Această tradiție s-a format mult mai târziu și, din păcate, opera lui Cantemir a ratat șansa de a contribui la ea. Cantemir și începuturile (auto)imagologiei Nici după încheierea acestui proiect, exilat în Rusia și visând să revină pe tronul țării sale, autorul nu a încetat să gândească diferit, total diferit față de cărturarii contemporani lui. Un singur exemplu: atitudinea față de aspectele privind patria după care tânjea, reflectată în Descriptio Moldaviae. Cum se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
străini care ne-au străbătut meleagurile și au lăsat însemnări despre ceea ce au văzut: locuri, obiceiuri, mentalități, metehne. Dar parcă nici astfel de bilanțuri ale șederilor lui Cantemir în țară nu trebuie absolutizate ca argumente imbatabile. La urma urmelor, deși exilat la Pontul Euxin, Ovidius a rămas poet latin. Atunci când a fost editată pentru prima oară în limba română, în 1825 și apoi în 1851, lucrarea a picat într-un context condiționat de necesitățile unirii politice a principatelor române, deci într-
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
că ne putem apropia de concluzii: în Istoria ieroglifică, Ciacalul este un personaj pozitiv, care nu are cum să se situeze decât de partea adevărului, deci în favoarea cauzei Inorogului. De aceea, el suportă consecințele atitudinii sale verticale: alături de Lup, este exilat, alungat din tagma animalelor. Deși nu este socotit un adversar de calibrul primului, el este totuși îndepărtat și rămâne, până la sfârșit, în afara intrigilor mizerabile care se țes întru prigonirea dreptului Inorog: ordinul este ca toate animalele să evite contactul cu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Ca să saturezi terenul unei culturi ai nevoie de istoric, de filosof, de poet, de orator etc. și la completarea/ descompletarea acestui tablou lucrează antonomazele: "când [Grecia] nu mai avu sau nu mai voi să aibă Temistocli și Aristizi (pentru că îi exila), când nu mai avu Leonizi, nici Aristoteli și Platoni, nici Demosteni și Isocrați, nici însuși Alexandri, când [Roma] nu mai avu Cincinați, Reguli, Scipioni și Catoni, nici Ciceroni, Virgili și Ovizi, nici însuși Cesari"123. Se înțelege de aici ideea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ospitalitate, adevăratul acasă este scrisul dar pentru care acesta se petrece într-o limbă străină, rece și abstractă, în timp ce el se entuziasmează și adoră o limbă caldă, pestriță precum idișul. Prin relația cu familia și casa părintească, prin personajele sale exilate în locuri ostile, prin chiar relația sa cu limbile în care scrie, în care vorbește și cea care îi place, Kafka rămâne un oaspete dificil și un străin etern în căutarea unei ospitalități rare, oferită doar de scris. După cum am
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
credinciosul Eumeu cu porcii lui; eu sunt fiul lui Laerte, reîntors după ce a străbătut țări și mări". La Maxime du Camp, ea este imaginea însăși a lipsei de țară: "Uneori mă credeam în căutarea unei patrii din care aș fi exilat; dar în zadar o caut, nu o găsec nicăieri; ea seamănă cu insula Itaca care fugea mereu din fața lui Ulise. Cel mai bun mijloc de a ajunge acolo este totuși să mori"188. În fine pentru Quinet, dacă Odiseea este
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în exil atacă și calomniază tot ceea ce este românesc în exil”. Cu toate acestea, în ciuda unei imparțialități exprimate, în paginile ziarului pot fi găsite afirmații precum „noi suntem imparțiali, dar legionarii ar trebui împușcați”. La rândul lor, evreii din România exilați la Paris aveau de asemenea propriul lor jurnal, Cuvântul nostru. Notre parole. Our Word, condus de I. Klein. Tot la Paris apăreau Caiete de mărturisire ortodoxă și Cronicarul condus de Ion Velicu. Deși centrată pe comunitatea evreiască din Paris, Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Sofocle, era Oedip-ul lui Enescu. Enescu a scris Oedip între cele două războaie mondiale, i-a luat 10 ani, dacă nu mai mult, să-l scrie, și l-a scris trecând prin el toată trauma, toată durerea, toată frustrarea omului exilat din țara lui, care a trebuit să treacă prin cele două războaie mondiale, prin tot ce s-a întâmplat din punct de vedere politic în România, de la regalitate la fascism, apoi la comunism. Toate aceste tranziții i s-au întâmplat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
căile imprevizibile ale evoluțiilor semantice. Povestea e simplă și ține de istoria obiectelor, a produselor: pe piața românească, pînă în 1989, apa minerală era exclusiv (sau aproape exclusiv?) carbogazoasă; una din experiențele comice trăite de mai mulți români călători sau exilați prin țări străine era să constate că au dat bani pe o sticlă cu apă numită "minerală", dar pe care o percepeau ca perfect echivalentă celei de la robinet, pentru că îi lipsea trăsătura specifică: efervescența. Într-o logică normală pentru cetățenii
"Apă plată" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12517_a_13842]
-
căreia îi este dedicat de astă dată Steakul de ton roșu... scris direct în română. În cei șapte ani care au trecut de la debutul literar al Sandei Nițescu, în scriitura ei a survenit o modificare de perspectivă și de traseu. Exilată la Paris, sub gingașa tiranie a madeleinei proustiene, bântuită de nostalgii, Sanda Nițescu redactase 29 de scrisori adresate unei prietene mai mult sau mai puțin imaginare. Era prima ei carte, în care confesiunea, memorialistica, spiritul de observație, descrierea și notația
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]
-
și se zbăteau, ceea ce la el era semnul unei gîndiri concentrate. - Rîndurile vorbesc despre înțelepciune și frumusețe, stăpîne - spuse Li și se închină în fața împăratului. Maimuța îi fugi peste ceafă și i se cuibări pe celălalt umăr. Suveranul l-a exilat pe filosof în cel mai pustiu colț din împărăția sa. Dar fiindcă neliniștea îl chinuia în continuare, a trimis pe urmele lui asasini să termine cu el și să-i aducă mărturie despre sarcina îndeplinită. Împăratul puse să fie chemat
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
organică", arătîndu-se în măsură a influența cursul istoriei: ,Nici protestanții francezi, după revocarea edictului din Nantes, nici nobilii după revoluția de la 1789, n-au izbutit, prin acțiunea lor din exil, să facă să dispară cauza care-i silise să se exileze. Azi, dimpotrivă. Emigrațiile din zilele noastre au o menire născută din chiar cauzele emigrării, cu un țel precis, pe care îl pot atinge, prin mijlocirea unei acțiuni care stă în puterile lor. Menirea emigrației este de a conserva o părticică
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
mai rău stânga l-a atacat pentru interioarele lui burgheze și lipsa de eroism... În 1970, oficialitățile financiare l-au umilit crunt, căutându-l la teatrul Dramaten ca pe un "criminal" pentru neclarități în plata impozitelor, silindu-l să se exileze în Germania 7 ani. Dar deodată totul s-a întors pe dos, ca în basme Bergman a revenit "acasă" arătând că nu fusese distrus, fără să dea semne de oboseală. Devenind brusc o "marcă de export a Suediei". Filmul Fanny
Ultimul "elefant” by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13672_a_14997]
-
putem trăi foarte bine unii fără alții. Iar atunci când nu putem trăi respectiv, în problema gazului și a petrolului rusesc , băgăm mâna în buzunar, scoatem valuta forte, plătim și cu asta basta Or, când singurele chestiuni cu adevărat fierbinți sunt exilate, cu imperial dispreț, în viitorime, e limpede că dl. Iliescu și suita sa de yes-men-i continuă aceeași politică de ploconire față de Marele Urs siberian. A-ți imagina că într-o țară în care sistemul politic e riguros dublat de structuri
Testamentul politic al lui Ilici cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13730_a_15055]
-
1968, pe D. Șandru (noi i l-am prezentat), nici nu auzise de I. Siadbei - nume obnubilate - iar marele romanist și românist Alf Lombard a părăsit, înfuriat, adunarea comemorativă a 100 de ani de la Unirea Principatelor, organizată de istorici români exilați la Paris (în 1959), sub cuvînt că "fac politică"! Ca și cînd prietenii săi din România oficială n-ar fi făcut politică! Desigur, ei se dedicau exclusiv studiilor lingvistice... Este drept nu se ajunsese încă la acțiunile profesorului de limba
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
acțiunile profesorului de limba și literatura română de la Ecole de Langues Orientales (cu suplinire la Sorbona), Alain Guillermou, care, sărbătorind împreună cu Ambasada "RSR" pe Eminescu, a crezut de cuviință să interzică intrarea în sală - sau să-i alunge - pe românii exilați la Paris! Fără îndoială, privite, azi, în perspectiva timpului trecut, româniștii străini din ceea ce se numea, atunci, "lumea liberă", aveau și o scuză: aprovizionarea - gratuită! - cu cărți din România, ce veneau, prin Ambasadele "RPR" și "RSR" de pe tot mapamondul - la
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
în epocă un mare prestigiu. Atitudinile sale de frondă au mers de la despărțirea de Biserica ortodoxă rusă, în vederea edificării unei "noi conștiințe religioase", pînă la anticomunismul său viguros, la protestul împotriva "cezaropapismului" proletar, în urma căruia a fost silit a se exila la Paris, unde a rămas pînă la sfîrșitul vieții. O frază a eseistului rus este relevantă asupra raporturilor sale cu comunismul: Forța și slăbiciunea comunismului ca religie constau în faptul că el predetermină viitoarea creație socială și, în felul acesta
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
fi să pun totul înapoi. Cînd o să vii, casa va străluci, var, ajax, că tixul nu e bun de nimic. Zice unii. Observi cîtă plictiseală e pe aici. Tu cum te descurci cu nevasta și copiii..." Iată scrisoarea unei amante exilate într-un spațiu domestic, scrisoare destinată iubitului plecat la mare cu familia. Cu italice, bineînțeles. Maria Tacu, Mătușa mea, Anestina, Ed. Cartea Românească, colecția "Cartea Românească de proză", 2000, 224p., f.p.
Bold-uri, italice... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16680_a_18005]
-
Bogdănești, din 1889), îi va fi dat sentimentul că, printr-o bătaie de aripi, ar putea duce cu ele casa în eter și, sugerîndu-i astfel forța teribilă a zborului, îl va fi făcut să aibă revelația neantului imens unde se exilează, neputincioasă, mintea". Mult mai tîrziu, așezat în șezlong, cu spatele spre stradă, în grădina casei sale din București, Bacovia "admira un păun din vecini ("Prea mic față de atîta penaj..."); cînd prietenul înaripat este furat, păstrează cîteva pene într-o cupă
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
care hai-ku-ul se intersectează cu bonzai-ul: „Micile pauze dintre metafore/ se-agită aidoma unor picioare filiforme de insectă.” Lui Blaga nu i-ar fi displăcut, zicem, distihul: „Valurile de supă ale mării/ logosul pofticios gata să le soarbă” (Marină). Exilat în Amarul Târg, poetul este, în fapt, un mare claustrat ce-și generează peisajul interzis („Sertare umplute cu pajiști somnoroase tâlcuri/ călcând/ pajiștile dinăuntrul sertarelor/ cum un abur/ aburul aspirat de ceruri/ închise și ele cu cheia/ unui sertar mai
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
dispărut doar primele 13, cele care tratau istoria cuprinsă între anii 96 până la 350. Tocmai cele care vorbeau despre Dacia. Apollodor din Damasc, celebrul arhitect, a descris detaliat construcția podului peste Dunăre într-o carte. A dispărut. Opera marelui Ovidiu, exilat la Tomis, a rămas aproape intactă, cu excepția poeziilor scrise în limba geților. Care au dispărut! Să mai spună cineva că toate acestea nu fac parte dintr-o "conspirație" împotriva contemporanilor autohtoni. Pentru a nu cunoaște istoria strămoșilor noștri! Lista nu
NE ESTE FURATĂ ISTORIA de TEODOR FILIP în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349652_a_350981]
-
liberă, Dinu Flamand, alții și alții. În ce relații vă aflați cu acesti noi veniți? Poziția dumneavoastră rezervată, pur și simplu de scriitor român de limba franceză, are, desigur, explicațiile ei. Care sunt acestea? IC: Față de cei ce s-au exilat în anii următori (ați citat câteva nume, mai sunt și altele) atitudinea mea era de solidaritate tăcută. Îi vedeam, ne frecventam, dar nu participăm la luptele lor. Problema mea familială ăostateciiădin țară, nu s-a rezolvat decât în decembrie 1989
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
sfaturi" actualilor conducători ai țării. Nici nu apar memoriile foștilor nomenclaturiști și colaboratori ai poliției politice - în care să-și laude, fiecare, abnegația patriotică. Iar revistele de cultură de acolo nu prezintă exilul, amestecînd valorile și excluzînd personalități cu adevarat exilate de-a lungul anilor grei - precum a făcut, la noi, revista Secolul XX - fără că nimeni să se mire sau să protesteze... La frază "ce, l-am băgat eu în pușcărie?" sau "ce, l-am trimis eu în exil?" - se
Memorie si Istorie by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17655_a_18980]
-
revista Secolul XX - fără că nimeni să se mire sau să protesteze... La frază "ce, l-am băgat eu în pușcărie?" sau "ce, l-am trimis eu în exil?" - se adaugă, de mult, în conștiințele noastre românești, "toți am fost exilați" ("interior" sau "exterior"), ca și cum Paul Goma, N. Steinhardt, Vasile Voiculescu ar sta în același plan cu cei care ascultau, în secret, Europa liberă, dar își vedeau, netulburați, de treburile lor. Mulți - aproape toți - am fost în această ultimă ipostază. Să
Memorie si Istorie by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17655_a_18980]
-
inspirației, prodigioasa risipă de luciole a acesteia, fragilitatea ei ce-și primejduiește clipă de clipă condiția, luminîndu-si propria clipă absolută. Copleșitorul model venerat al lui Nicu Caranica, nu doar literar, dar, în egală măsură, biografic și soteriologic, îl constituie Dante. Exilat aidoma "ghibelinului fugar" (astfel îl numea Hugo Foscolo, în Imnul mormintelor), poetul român, "proprietar al unei mici livezi de poeme și al unui somptuos cimitir literar", după cum se autocaracterizează, isi resimte cu acestă o asemănare de destin, fapt ce-l
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]