1,411 matches
-
punct, chiar de tehnică publicitară. Am urmărit destul de aproape tehnicile folosite de M. Eliade și, în parte, de E.M. Cioran și am ajuns chiar și la unele concluzii. Uneori, le-am aplicat... eu însumi. Ar fi fost de sperat ca exilații să sprijine prin recenzii, referințe, intervenții la radio uri libere etc., măcar unele publicații românești în limbi străine, traduceri apărute la edituri occidentale etc. Din păcate, nu s-a întâmplat deloc astfel. Unii îți dădeau chiar a înțelege cu claritate
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
castellum”, un punct de rezistență militară la granița răsăriteană a provinciei Moesia. „Cu ce ochi va fi privit elegantul cântăreț al voluptăților rafinate din Roma pe hirsuții geți, pe grecii corciți și pe barbarii din Tomis e ușor de imaginat”. Exilatul a văzut că ținutul pustiu și neroditor în care era silit să trăiască de atunci înainte nu diferea prea mult de descrierile poeților. Orgoliul rănit, frica de necunoscut, disperarea din inima sa au dublat frigul cerebral și imaginativ din lecturile
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Andrew, Gordievski: 1994, 245). "Uniunea Patrioților Polonezi", înființată la Moscova în anul precedent, a profitat de ocazie pentru a pune bazele "Comitetului pentru Eliberare Națională", forma embrionară a viitorului guvern comunist al Poloniei, stabilit provizoriu la Lublin. Concurat de guvernul exilaților polonezi din Londra, guvernul marionetă al Moscovei a reușit să se impună pe măsură ce prioritățile sovietice în Polonia începuseră să prevaleze în raport cu cele aliate, după îndelungate și dificile negocieri. Noile granițe poloneze includeau teritorii care aparținuseră Reich-ului German, mai exact Prusiei
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
r? sit ? ara �n suferin?? ? i, �mbr? cat �ntr? o uniform? de ofi? er rus, a plecat la Odessa cu dansatoarea Zizi Lambrino că s? se c? s?toreasc? cu aceasta. Dup? acest gest pripit, a fost arestat ? i, drept pedeaps? , exilat p�n? �n toamn? la M? n?știrea Bistri? a. Carol era elevul lui Iorga. Primise cea mai bun? educa? ie posibil? ? i nu numai de la Iorga. Nu felul �n care fusese educat constituia problema prin? ului Carol, ci mai cur�nd felul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
vreme de șapte ani lucrează pe diverse șantiere și în fabrică. În 1969 obține un pașaport turistic și împreună cu soția sa (autoare, mai târziu, a unui roman memorialistic, Bénie sois-tu, prison, semnat Nicole-Valéry Grossu), pleacă și rămâne în Franța ca exilat politic. Curând își începe activitatea publicistică cu editarea revistei „Catacombes” (1971-1992), consacrată cauzei creștinilor din lumea comunistă, indiferent de confesiune sau etnie. Prin intermediul acestui „mesager” al speranței, prin cărțile publicate în Franța, prin conferințe și emisiuni radiofonice, duce o lungă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
curselor de la Epson...”. În 1930 S. livra revistei ,,unu” texte în limba franceză, poeme-jurnal în care însemnări cotidiene, lapidare trimiteri la lecturi recente, contacte și prietenii, munca și supraviețuire coexista în preajma intuițiilor poetice. În tot, scrisul lui respira angoasa eternului exilat, căutând cu disperare să își construiască o fortăreața, o ,,insula” din însăși materialitatea fluida a cuvintelor. SCRIERI: Commémorations, Paris, 1937; Un Jour et une nuit, Paris, 1938; Mais une ile ou peut-être un rivage, 1947 (hors commerce); Enfin, ces neuf
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
2Rg 25,21); mulți cercetători consideră astăzi însă că Iudeea nu a rămas tocmai un „pământ pustiu” (cf. Ier 39,10; 40,11-12). Dispoziția geografică bipartită a poporului iudaic a provocat probabil unele contraste între cei rămași în patrie și exilați (cf. Ex 11,15; 33,23 ș.u.) și chiar între cele două grupuri sacerdotale, dat fiind că, potrivit Ier 41,5, în Iuda se făceau sacrificii la templu, în timp ce preoții deportați în 598 î.C. considerau abominabil un asemenea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
2003). Deși exilul și reîntoarcerea au adus fără îndoială schimbări în religia regatului antic al lui Iuda, nu putem trece sub tăcere multele elemente de continuitate care au durat în secolele următoare. În plus, este oportun să amintim că întoarcerea exilaților nu a fost totală și nici nu s-a petrecut într-un timp scurt. De fapt, unii evrei au decis să rămână în Babilon, în vreme ce aceia care s-au întors în patrie nu au venit toți împreună, în același timp
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
petrecut într-un timp scurt. De fapt, unii evrei au decis să rămână în Babilon, în vreme ce aceia care s-au întors în patrie nu au venit toți împreună, în același timp. Mai important este să ținem cont că atât grupul exilaților cât și cel al repatriaților, cu siguranță, nu au fost majoritatea populației, astfel că - în orice caz - nu au existat acele intrări bruște sau ieșiri masive de locuitori, așa cum preferă să se exprime istoriografiile clasice. În afară de aceasta, să nu uităm
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
putea să conducă cursul evenimentelor, negând astfel existența celorlalte divinități și din punct de vedere teoretic (Is 45,5). Nu putem defini precis când și cum a avut loc această reorientare spre monoteism a religiei ebraice, dar putem presupune că exilații și-au consolidat destul de repede propria identitate religioasă. Fără îndoială, ceea ce Biblia prezintă drept o „rechemare la puritatea originară” yahwistă a fost o concepție religioasă de factură rigoristă. Familiile sacerdotale ale exilaților, dorind să-și mențină identitatea lor religioasă, evitând
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
monoteism a religiei ebraice, dar putem presupune că exilații și-au consolidat destul de repede propria identitate religioasă. Fără îndoială, ceea ce Biblia prezintă drept o „rechemare la puritatea originară” yahwistă a fost o concepție religioasă de factură rigoristă. Familiile sacerdotale ale exilaților, dorind să-și mențină identitatea lor religioasă, evitând să se adapteze și să se piardă în ambientul în care au fost transferați, probabil, au pus în mișcare un intens proces de apartenență și de memorie colectivă care se va vedea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
astfel un fel de monopol, și-i declasează atât pe cei rămași în patrie, cât și pe leviți din cauza (presupusei) lor infidelități (cf. Ez 44,6-31). Situația iudeilor rămași în patrie pare să fi fost foarte diferită de cea a exilaților. După unele studii recente, comunitatea ebraică rămasă în Iuda nu a trăit nicidecum un gol religios, ci a continuat practicarea cultului inițial propriu, profesând religia de dinainte de exil (Blenkinsopp, 1998; Middlemas, 2005). Există slabe elemente scripturistice (Ez 33,24 ș
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
că religiozitatea privată, la nivelul familiei și al comunității locale, și-a continuat dezvoltarea tradițională fără întreruperi relevante, pentru că tragedia exilului interesase în mod direct doar o mică parte a comunității de la Ierusalim. La fel ca în cazul documentării despre exilați, nici pentru teritoriul lui Iuda nu deținem o documentație suficientă despre religia practicată, astfel încât să obținem un cadru istorico-religios clar al acestei perioade. În urma analizei asupra unor texte scripturistice, în ultimul deceniu din secolul al XX-lea, pare plauzibilă opinia
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
La rîndul lor, notabilitățile de la Praga sau de la Zagreb mizează în cea mai mare parte pe o reconsiderare a spiritului federal anunțată de tînărul împărat Charles IV în aprilie 1917, la redeschiderea Parlamentului Vienei ce fusese suspendat după 1914. Desigur, exilații cehi îi îndeamnă pe tovarășii lor rămași în țară să boicoteze adunarea. Însă, majoritatea politicienilor de la Praga, reuniți în Uniunea cehă nu intenționează să-și organizeze existanța în afara domeniului Habsburgilor. Dar micul Partid progresist, care nu numără decît doi deputați
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Ea vizează chiar Dalmația în majoritate italienizată, în virtutea unui ilirism idealizat care își are originea în epoca napoleoniană. Chiar dacă precanii slavii de cealaltă parte a frontierei sîrbe sînt refractari față de acest proiect, reticențele lor nu au nici o valoare în comparație cu ambiția exilaților. Serbia îi sprijină. Din primăvara lui 1915 îi va ajuta pe aceștia să creeze la Londra un Comitet iugoslav în fruntea căruia se află Ante Trumbic și Franjo Subilo. Acesta va fi întărit în marie 1917 prin crearea la Paris
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
resimt de pe urma faptului că aparțin unei națiuni dezmembrate din care cea mai mare parte se află încă sub suveranitatea Rusiei, aflată în război cu Puterile Centrale. Prin urmare, ei nu vor avea audiență din partea aliaților pînă în 1917. Cît despre exilații cehi ca Thomas Masaryk sau Eduard Bénès, aceștia vor fi ținuți mult timp în rezervă. La 6 iulie 1915, aflat pe teritoriul neutru al Germaniei, Masaryk se pro-nunță deja împotriva monarhiei Habsburgilor. Însă abia în 1916 se va pune problema
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
DIN ISTORIA EXILULUI ROMÂNESC Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza De la Ministerul de Externe francez la Europa Liberă Interviu realizat, transcris și editat de Armand GOȘU Mam născut la București, În 1934, unde locuia familia mamei mele, o familie socotită de viță veche și cît se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
făcute de președintele Giscard d’Estaing În România și de cei doi Ceaușescu În Franța. Aparent, În ochii multora, și probabil și În cei ai Securității, faptul de a mă afla În preajma unor șefi de stat, pe cînd atîția alți exilați nu reușeau să pătrundă nici măcar În redacțiile marilor ziare, făcea din mine o persoană importantă. Impresia Însă era falsă, bineînțeles. Șefii de stat nu fac confidențe interpreților. Cum era să te Întorci În România, chiar și Într-o delegație oficială
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Pedeapsă și Într-un caz, și În celălalt, dezrădăcinare, dar, dacă În cazul lui Ovidiu siguranța unei vieți Într-o lume civilizată cu valori asumate i-a fost negată ca urmare a Încălcării convențiilor stabilite, În ceea ce-i privește pe exilații români, aceștia au Încercat să găsească un spațiu sigur În care să nu audă altceva decît „fluieratul ceainicului și ticăitul prietenos al ceasului”. Aflat În atenția cercetătorilor din cele mai diverse domenii cum ar fi științele economice, dreptul, relațiile internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
instrumentarului disponibil cercetătorului, prin efortul de a da scoate la lumină fonduri documentare aflate În arhive publice cu acces restrictiv sau În colecții particulare răspîndite În Întreaga lume. În acest sens, lucrarea de față intenționează să prezinte activitatea culturală a exilaților români la Paris Între 1945 și 1956, cu precizarea că a existat o legătură constantă Între dimensiunea politică și cea culturală a exilului, astfel Încît analiza uneia ar fi trunchiată fără referiri la cealaltă. 1. Cadrul conceptual Relativismul este unul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Națiunilor Unite pentru Refugiați și poate fi aplicat tuturor acelor persoane care și-au părăsit țara pentru a scăpa de persecuție, conflict armat sau alte forme de violență. După cel de-al Doilea Război Mondial, termenii de refugiat și de exilat au fost folosite ca sinonime, deoarece semnificația lor era dată de aceeași motivație de a părăsi țara și anume imposibilitatea de a activa pe plan cultural, politic sau religios În propria țară În deplină libertate, fără a-și periclita viața
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de aceeași motivație de a părăsi țara și anume imposibilitatea de a activa pe plan cultural, politic sau religios În propria țară În deplină libertate, fără a-și periclita viața sa sau a familiei sale. Distincția constă În faptul că exilații desfășoară o activitate cu un scop bine precizat, spre deosebire de refugiați, care nu acționează organizat și nu au scopuri comune bine definite. Totuși, În ciuda scopului comun exprimat explicit, exilul nu a fost de cele mai multe ori decît suma exilaților. În acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În faptul că exilații desfășoară o activitate cu un scop bine precizat, spre deosebire de refugiați, care nu acționează organizat și nu au scopuri comune bine definite. Totuși, În ciuda scopului comun exprimat explicit, exilul nu a fost de cele mai multe ori decît suma exilaților. În acest sens, Virgil Ierunca sugerează utilizarea la plural a conceptului de exil, deoarece există tot atîtea exiluri cîte epoci, motivări, persoane, căci, din punct de vedere politic și administrativ, exilat este acela care nu se poate Întoarce În țara
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fi definit printr-o dublă opoziție: față de regimul politic din țară, dar și față de Încercările de a constitui o comunitate În exil, de a reduce exilul la o dimensiune militantă - exilul ca singura opoziție sau elita autentică”. Cu alte cuvinte, exilatul este prin excelență un Însingurat, izolat În lumea sa, Însă acest aspect se aplică parțial doar În cazul a doi dintre românii aflați În străinătate, Emil Cioran și Eugen Ionescu, În condițiile În care toți ceilalți intelectuali au participat Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
al exilului politic poate fi rezumat, În linii mari, astfel: statutul său pare a fi temporar la Început, pînă În momentul În care șocul contactului cu localnicii și mobilitatea socială În care este prins Îl fac să-și conștientizeze permanența. Exilatul devine o persoană fără țară, privat de cetățenia de acasă și negîndu-i-se peste hotare. Cu trecerea timpului unitatea politică a exilaților se prăbușește sub presiunea vechilor polemici, a personalităților intransigente și a noilor mișcări”. Pentru perioada 1945-1956, exilații români au
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]