65,670 matches
-
Iotzu și câteva dintre proiectele lor de edificii religioase.2 Un rol esențial în afrmarea stilului național îi revine comenzii publice; treptat, noul stil se impune tot mai curajos pe scena publică, bucurându-se de o recunoaștere tot mai largă; expresiile sunt încă diferite, ca și căutările arhitecților; de aici și unele discordanțe. Autoarea reușește însă să redea acestă varietate a formulărilor, din care se va sintetiza curând o imagine unitară, coerentă. Un capitol special este dedicat Expoziției generale române din
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
Rodica Zafiu Expresia a ieși la interval (sau pe interval) cu ceva, cu sensul "'a oferi sau a propune (ceva)" este, cred, destul de răspîndită în limbajul familiar-argotic actual. Semnificația sa nu este totuși una previzibilă, transparentă, imediat sesizabilă prin raportare la sensurile generale
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
în DEX) - și cu atît mai puțin la cele specializate, din matematică (,ansamblu de puncte, de numere cuprinse între două valori date") sau din muzică (,diferență de înălțime între două sunete muzicale", ibidem). Se întîmplă de multe ori ca o expresie să se constituie pornind de la o situație minoră, marginală; înainte de a presupune un proces complex de evoluție semantică, e de folos să cunoaștem cît mai multe detalii de viață cotidiană din mediile argotizante. În cazul de față, soluția etimologică - posibilitatea
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
situație minoră, marginală; înainte de a presupune un proces complex de evoluție semantică, e de folos să cunoaștem cît mai multe detalii de viață cotidiană din mediile argotizante. În cazul de față, soluția etimologică - posibilitatea ca termenul interval să intre în expresia citată - vine aproape cu certitudine din limbajul închisorilor. Intervalul pe care poți ieși nu este o noțiune abstract filosofică, ci una extrem de concretă: spațiul dintre paturi, din dormitoarele camerelor comune. Acțiunea cea mai comună petrecută în acel spațiu fiind bătaia
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
în spații publice considerate, în mod similar, de recluziune și constrîngere (armata, școala) și, prin analogie, chiar în alte situații ale vieții cotidiene. Confruntarea de pe intervalul dormitorului comun se suprapune înfruntării de pe stradă. Din argoul închisorii și al lumii interlope, expresiile pot apoi migra spre limbajul popular și familiar: cuvintele revin astfel în medii cărora le sînt cunoscute formele (nu și sensurile lor noi) și care ignoră rațiunile evoluțiilor semantice recente. În cazul lui interval, confirmarea prezenței sale în viața deținuților
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
DALR, ed. I, 1996; ed. a II-a, 2003), termenul interval e definit doar ca "'bătaie între membrii unei bande de infractori pentru stabilirea șefiei"; același sens e indicat și de Anca și George Volceanov, în Dicționar de argou și expresii familiare ale limbii române (DAEF, 1998): "'duel pentru stabilirea, prin forță, a șefiei unei bande de infractori". În cele două dicționare sînt definite și expresiile a face un interval "'a se bate" (DALR, DAEF), a chema la interval "'a chema
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
același sens e indicat și de Anca și George Volceanov, în Dicționar de argou și expresii familiare ale limbii române (DAEF, 1998): "'duel pentru stabilirea, prin forță, a șefiei unei bande de infractori". În cele două dicționare sînt definite și expresiile a face un interval "'a se bate" (DALR, DAEF), a chema la interval "'a chema la bătaie pentru stabilirea ierarhiei în celulă, bazată pe forță" (DALR), a ieși la interval "'a accepta o provocare la bătaie" (DALR) - dar și "'a
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
pot de altfel multiplica (și nu e nevoie să fie cuprinse ca atare în dicționare), astfel încât a ieși pe / la interval poate însemna, în funcție de context, "'a-și face apariția în public", "'a face declarații sau a lansa inițiative politice" etc. Expresia a pătruns de altfel și în limbajul jurnalistic: "'Regrupate urgent, PNL și PD caută alte soluții pentru schimbarea președinților Camerelor, să iasă măcar cu o victorie politică pe interval" (Adevărul, 16.11.2005). Nu lipsesc nici variațiile expresive, prin substituirea
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
Camerelor, să iasă măcar cu o victorie politică pe interval" (Adevărul, 16.11.2005). Nu lipsesc nici variațiile expresive, prin substituirea verbului, cu păstrarea ideii de "'ofertă" și "'acțiune": "'înaintează pe interval", "'sari pe interval" etc. În uzul familiar-argotic curent, expresiile și construcțiile care conțin termenul interval sînt folosite ca formule de provocare, înfruntare, agresare verbală - "'dacă sunteți bărbați, haideți pe interval" (freewebware.com); "'scoate-l pe interval... dă-i un cap în gură" (home.ro/forum) -, dar cel mai adesea
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
într-un grăunte de nisip/și cerul într-o floare sălbatică./ Să ții infinitatea în palma mâinii tale/și eternitatea într-o oră." Ludicul, numitor comun al miturilor, literaturii și matematicii Dar în filozofie și matematică? Monadele lui Leibniz sunt expresii ale principiului holografic. Focul poate fi recuperat de orice scânteie, iar funcțiile oglinzii sunt recuperate de orice ciob al ei. Funcțiile analitice, care sunt, în esență, exprimate prin niște polinoame de grad infinit (despre polinoame de grad finit învață orice
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
cu-atît mai în serios cu cît erau mai efemere s-au, pînă la urmă, închegat. O dată cu ele, o discretă, superioară și fatal nedusă pînă la capăt formă de manifestare: suspinul. Frumoase, și fin-exacte, rînduri ale lui Matei Călinescu despre o expresie, ca Strigătul, ca frica: "de obicei, suspini cînd izbutești - fie doar și pentru o clipă - să-ți gîndești o durere, actuală sau trecută. Suspinul e refuzul hohotului de plîns, al strigătului, al manifestărilor exterioare, al spectacolului disperării. La capătul gîndului
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
30 de ani, înfruntând umilințe și rateuri, alunecând prin "straturile de slineală și panică", el își rezolvă problemele sentimentale și socio-profesionale exclusiv în cheie imaginară. Dar și aceste vise par unele kitsch, episoade ale unui siropos film hollywoodian, iar nu expresii exaltate ale personalității. Autentică e în schimb ratarea personajului, scufundarea lui lentă într-o mediocritate angoasantă: "am făcut față", "încerc să înving", "încerc să rezist" sunt tot atâtea trepte ale (acceptării) eșecului. Îi rămân lecturile din Robert Lowell (maestrul lui
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
Gheorghe Grigurcu Arghezian în fond și în expresie, Ion Caraion rămâne la primul din cei doi timpi al registrului moral din paradigmă, timpul negativ. Nu ajunge la înseninările bucolice, la înfrăgezirile amintirii, la diafanitățile franciscane ale autorului Cuvintelor potrivite, mereu dovedindu-se traumatizat, ultragiat, refuzat de universul în
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
nici țăran, nici mag, nici inițiat în sens larg, nici mason, nici alchimist, nici histrion, nici sfînt și nici Dumnezeu însuși, ci, pur și simplu, un artist, un creator de forme și un spirit obsedat de găsirea maximei concizii în expresia plastică. Și tocmai pe fondul acestui dezechilibru dintre cantitatea de fabulație și privirea lucidă asupra operei și a personalității lui Brâncuși a devenit posibilă incontinenta agresiune căreia sculptorul îi este supus. Excedată de veleitarism, de platitudine, de extaze facile și
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
curge, neîncetat, spre ocean. Domnul de Sade e conte, am aflat imediat din gura domnului de Coulmiers. Nu este un "celest", ca ceilalți. Este înregistrat aici ca "bolnav de poliție". Pentru cei ce nu cunosc nimic despre pensionarii acestei case, expresia pare ciudată: s-ar putea crede că a înnebunit din cauza poliției. Dar asta înseamnă numai că ministrul l-a arestat și l-a trimis în detenție aici. Nu este nebun. Domnul de Coulmiers ne-a mărturisit aceste lucruri punându-ne
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
Daniela Chirion Pictura sa, puțin cunoscută încă, dar cu un imens potențial de reprezentare și de comunicare, marchează, în mod decis, o ruptură - una care ar putea fi chiar o problemă de generație -, atît față de discursul monoton și pleonastic al expresiilor alternative și al nenumăratelor insurgențe domesticite, cît și față de retorica doctrinelor înalte, de acel gen de artă care caută spiritualitatea în silogisme și sfințenia în titluri. Atît prin desenul de un laconism extrem, dus uneori pînă la limita notației abstracte
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
a ieși din propriul său univers. Seria de capete, ușor asimilabilă unei galerii de portrete, nu are de fapt nici o legătură cu portretul. în timp ce sculptorul individualizează, palpează psihologii și sondează viața interioară a personajului, Daniela Făiniș construiește chipuri generice, regizează expresii goale și, finalmente, pune în mișcare o lume halucinantă de măști. Chipul uman nu fascinează prin scînteia lui de eternitate, prin ideea incorporării divinului în tranzitoriu și, în concluzie, nici nu-și revendică acea nemurire pe care încearcă sculptorul să
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
divinului în tranzitoriu și, în concluzie, nici nu-și revendică acea nemurire pe care încearcă sculptorul să o identifice și să o recupereze, ci el este privit mai degarabă ca o piesă ambientală într-un univers saturat de forme, de expresii și de substanțe cu densități diferite. Și oricît ar fi de variate din punct de vedere morfologic, ca regim existențial sau ca stare de agregare, obiectele Danielei Făiniș nu se supun nici unei scheme ierarhice și au, în expoziție, același statut
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
de vid abia camuflate, au aceeași importanță individuală și edifică împreună o imagine inepuizabilă a unei lumi în același timp vii și încremenite. Imaginația Danielei Făiniș, atît cea narativă, cît și cea plastică, este absolut prodigioasă și perfect coerentă în expresie, în limbaj și în forma finită. în afara oricărei agresivități și total eliberată de obsesiile traumatizante ale cotidianului, arta sa este puternică și copleșitoare prin ea însăși; prin consecvența gîndirii, prin claritatea proiectului, prin cunoașterea impecabilă a materialului și a tehnicii
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
Ciureanu 1935); printr-o extindere metonimică, apare înregistrat și cu sensul de "pungă cu bani, portofel", adică de conținut al buzunarului: "I-a cardit caraimanul și moara" (Vasiliu 1937; moară fiind o metaforă argotică pentru ceas). Termenul intră adesea în expresii, astăzi destul de cunoscute, cu sensul "a fura din buzunarul cuiva": a atinge la caraiman (pe cineva), a băga mîna în caraiman (,Gestionarii de la Loto bagă mîna în "caraiman", Evenimentul zilei = EZ 1549, 1997; "șeful medicilor țărăniști bagă mâna în Caraiman
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
buzunarul cuiva": a atinge la caraiman (pe cineva), a băga mîna în caraiman (,Gestionarii de la Loto bagă mîna în "caraiman", Evenimentul zilei = EZ 1549, 1997; "șeful medicilor țărăniști bagă mâna în Caraiman", Adevărul, 24.04.2000); apar și variații, în expresii mai puțin fixe, dar cu sens similar: "Ce făcurăți, nene, ați scăpat mâna în caraiman???", gardianul.ro - comentarii 5.05.2006; "nu-și dau demisia nici când sunt prinși cu mână până la cot în Ťcaraimanť" (old.revistapresei.ro). Caramangiu a
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
De la caramangiu s-a format și un verb, azi învechit - a caramangi; furtul din buzunar fiind numit, cu un derivat al verbului, caramangeală - "Unde să fiu? în oraș după caramangială" (Pașca 1934). Dacă derivatele rămîn consemnate în articolele de specialitate, expresiile care conțin termenul caraiman și se referă la furt par să fi rămas în actualitate și să fi pătruns chiar în uzul familiar - cu o circulație, totuși, destul de limitată.
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
mase mari de sunete, prin volume asemenea unor "zgârie-nori" muzicali (Clocks and Clouds) ce se mișcă încet, prefăcându-se pe nesimțite în altceva decât au fost inițial. O muzică ce ne vorbește despre timpul munților și al norilor, - cu o expresie preferată a lui Ligeti - despre "timpul înghețat"! În ceea ce privește mișcarea Ťhăcuită, sfărâmatăť, ea dă naștere unor gesturi unghiulare, nebunești, prezente în disperatul Dies Irae din Requiem, în uimitoarele mimodrame Aventures și Nouvelles Aventures - realizate pe "texte" nesemantice construite din foneme, vocale
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
inventa complexități sonore ajunge la perfecțiune în lucrări de virtuozitate instrumentală precum Continuum pentru clavecin, Studiile pentru pian, Concertele pentru vioară, pian și corn natural. În aceste lucrări, capodopere ale muzicii secolului 20, se aliază și se topesc într-o expresie originală diferite influențe: tradiția muzicii clasice, Bartok, Debussy, minimalismul american, muzica africană din Buganda, cea a pigmeilor, geometria fractală, entrelacs-urile hipnotice de pe manuscrisele irlandeze, grafica lui Escher, pictura lui Cezanne și Miró, sculptura lui Brâncuși, poezia lui Sándor Weöres. Este
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
numelor sonore și înfricoșătoare." Și părerile despre critică sînt din capul locului originale: "Critica astfel înțeleasă nu poate fi învinuită de impresionism în înțelesul rău ce se dă acestui cuvînt. Căci criticul nu se conduce niciodată după impresie, ci după expresia ca pură posibilitate a spiritului său". Ideea este că simțul critic nu e teoretic, ci normativ, interpretînd "faptul extern ca un produs al propriei activități". Așa dar, "simțul critic e actul creator eșuat". Răsfoind zecile de cronici publicate de Călinescu
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]