3,103 matches
-
elogiul deschis al ordinii, al vigorii creatoare. A. n-a fost un spirit retrograd, ci un adversar al falsității. „Tezaure mocnite” zac în popor. Fierarul afirmă forța faptei, țăranul a împrumutat înțelepciunea pământului. Poezia și muzica lor atestă un adânc extaz (Pentru bilanț, Bărăganul). Pravila de morală practică abandonează ironia pentru negația directă. Hula și mesianismul o plasează în descendența biblicelor profetice. Instinctul posesiv, febra puterii stârnesc vituperația și cheamă pedeapsa divină. A. opune pe a avea plinătății existențiale a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
particulară, caracterizată printr-o trăire afectivă atât de intensă, Încât persoana În cauză pare a fi În afara lumii reale cu care nu mai comunică, sentimentele sale extatice nemaiputând fi exprimate - În limba română, termeni echivalenți ar putea fi fericire, beatitudine, extaz. În contextul folosit, bliss exprimă ideea de bucurie spirituală, de stare a conștiinței pure, În care individul Își transcede propriile simțuri, minte și intelect, pentru a exprima realitatea sufletului. Corpul extatic este cunoscut În filosofia Vedanta sub numele Anandamayakossha, al
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
comunicarea într-o altă limbă; comunicarea dincolo de cuvinte sau comunicarea mistică. Cazul poate cel mai cunoscut e cel al lui Blaise Pascal, care în noaptea de 23 noiembrie 1654 a experimentat o atare relație nemediată, sub forma unei stări de extaz luminos, cu durata de circa două ore, ce i-a marcat, în mod decisiv, existența și pe care a consemnat-o în celebrul său Memorial. E vorba de o notiță-memento, de nici o pagină, descoperită după moartea gânditorului cusută în căptușeala
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
oferă foarte puține șanse de convingere cu succes. Există două tipuri de valori: valori intermediare și valori finale. Valorile intermediare sunt obiecte sau acțiuni. Valorile finale sunt sentimente asociate cu aceste valori intermediare. Valori finale pot fi: iubirea, distracția, emoția, extazul, fericirea, liniștea sufletească, succesul și altele. 1.5.4.2. Cuvinte cu efect puternic Cuvintele în comunicare ocupă o mică parte, dar, cu toate acestea, unele cuvinte au un impact puternic asupra celor pe care încearcăm să-i convingem. Numele
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
și erau socotite arte atât de necesare încât sub denumirea de orchestricos intrau în educația grecilor. Versul, dansul și muzica au reintrat, în cadrul spectacolului antic (al tragediei în speță), limbajul sincretic al mitului de odinioară, având ca scop unic generarea extazului: sentimentul comunicării cu zeii, cu ierarhiile invizibile, superioare. Procesul semiotic al comunicării mitice angajează cu necesitate doi poli umani: emitentul/transmițătorul și receptorul/destinatarul mesajului mitic. Calitatea relației dintre aceștia se modifică în raport cu contextul comunicării, respectiv cu etapa social-culturală în
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
spaimei, RL, 1994, 7; Carmen Negulici, Medalion Ruxandra Cesereanu, ECH, 1994, 1-3; Radu Andriescu, „Grădina deliciilor”, CL, 1994, 2-3; Lucian Alexiu, Poezie și management, O, 1995, 2; Virgil Stanciu, Furtuni pe oceanul interior, RL, 1998, 2; Carmelia Leonte, Demologie și extaz, CRC, 1998, 5; Poantă, Dicț. poeți, 56-58; Geo Vasile, „Oceanul schizoidian”, TMS, 2000, 2; Grigurcu, Poezie, I, 230-240; Luminița Marcu, Critica visului poetic, RL, 2001, 17; Petraș, Panorama, 180-181; Gheorghe Grigurcu, O Veneție „monstruoasă”, RL, 2002, 17; Mircea A. Diaconu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
sa și aici a avut faimoasa viziune extatică, povestită cu atâta emoție în Confesiuni (IX, 10, 23-25); la puțin timp după aceea, se stinge și Monica. Această viziune a făcut obiectul unor interpretări contradictorii, pentru că cercetătorii s-au întrebat dacă extazul are rolul contemplării mistice în experiența lui Augustin, sau dacă viziunea de la Ostia ar fi de tip filosofic. Marrou obiectează însă pe bună dreptate că „dilema... dintre meditație filosofică și contemplație mistică e foarte probabil una falsă: dacă există (și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
puțin cam îngustă, devine din nou o figură centrală pentru Augustin și îl însoțește în perioada dintre convertire și botez, așa cum este împreună cu Augustin în timpul călătoriei de întoarcere și mai ales în timpul faimoasei viziuni de la Ostia, când trăiește împreună cu el extazul de tip creștin și neoplatonic în același timp despre care povestește în cartea a noua. Odată cu extazul de la Ostia și cu neașteptata moarte a Monicăi se termină narațiunea propriu-zisă pentru că scriitorul a atins de-acum punctul cel mai înalt al
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
convertire și botez, așa cum este împreună cu Augustin în timpul călătoriei de întoarcere și mai ales în timpul faimoasei viziuni de la Ostia, când trăiește împreună cu el extazul de tip creștin și neoplatonic în același timp despre care povestește în cartea a noua. Odată cu extazul de la Ostia și cu neașteptata moarte a Monicăi se termină narațiunea propriu-zisă pentru că scriitorul a atins de-acum punctul cel mai înalt al vieții sale, iar după convertire nu mai este nimic important pentru un creștin. Din acel moment, Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în sine însuși, purificându-se și pregătindu-se pentru reîntoarcere care se realizează în etape succesive, cea mai elevată dintre ele fiind filosofia, contemplarea adevărului inteligibil. De altfel, aceasta nu reprezintă unirea cu Dumnezeu care se poate realiza numai prin extaz. Mai târziu, Proclus sistematizează această concepție într-o structură triadică. Unul, fundament al ființei, este, tocmai din această cauză, dincolo de ființă. Așadar, acesta e în același timp (1) putere absolută, pentru că există în sine; (2) act absolut pentru că întregul existent
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-l acuză pe Dumnezeu de inconsecvență, de înstrăinare față de om; 4. Însetat de absolut, poetul îl caută pe Dumnezeu; 5. Poetul este dezamăgit spiritual de Divinitate, se simte părăsit. III Poezia iubirii 1. Iubirea este un sentiment protector, dus până la extazul familiar (Melancolie, Cântare, Creion); 2. Iubirea este starea spirituală a îngemănării celor ce se iubesc (Psalmul de taină) 3. Iubita (soția) este stăpâna universului casnic (Mireasa, Căsnicie). IV Poezia socială 1. Ilustrează scabrosul, putreziciunea vieții omenești; 2. Lumea mahalalei citadine
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să cucerească cerul, pământul, să stăpânească timpul și spațiul, existența noastră, divinitatea (Vreau să joc, Dați-mi un trup, voi munților"); 18. Misterul lui "homo ludens" - divinitatea este eliberată prin joc, într-un elan cosmic de sacralizare, de spiritualizare; 19. Extazul contrastele se dizolvă în extaz: nocturn/ diurn; sacru/ profan; 20. Panismul o stare de toropeală, oarbă, edenică, expresie a beatitudinii cosmice, inspirată din cultul lui Pan (zeitate a naturii amorțite); contopire totală cu sevele pământului; 21. "Tristețea metafizică" provocată de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
stăpânească timpul și spațiul, existența noastră, divinitatea (Vreau să joc, Dați-mi un trup, voi munților"); 18. Misterul lui "homo ludens" - divinitatea este eliberată prin joc, într-un elan cosmic de sacralizare, de spiritualizare; 19. Extazul contrastele se dizolvă în extaz: nocturn/ diurn; sacru/ profan; 20. Panismul o stare de toropeală, oarbă, edenică, expresie a beatitudinii cosmice, inspirată din cultul lui Pan (zeitate a naturii amorțite); contopire totală cu sevele pământului; 21. "Tristețea metafizică" provocată de dispariția timpului paradisiac, instaurând un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
chivuțelor. Emoționat și disperat, acesta devine impulsiv, violent cu țigăncile, confuz, deprimat, își pierde controlul, negăsind biletele. Când află că țigăncile vor fi eliberate, izbucnește mânios și amenințător, iar când descoperă, în sfârșit, biletele de la loterie, are o stare de extaz, fericire, se consideră cel mai fericit om de pe pământ. Dar norocul nu-i surâde. Lefter Popescu se revoltă împotriva destinului, se autodisprețuiește cuprins de disperare, condamnat să rămână anonim. El își proiectează nefericirea, disperarea și eșecurile, fiind o victimă, un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
bineînțeles că nu a durat mult până a găsit. Se simțea împlinită până când a început să nu mai simtă nimic așa că a mărit doza și chiar a experimentat cu lucruri noi. Oh da, acum simțea aceeași plăcere ca înainte, același extaz după care tânjea atât de mult. Zi de zi trecea, dozele creșteau, nevoia de bani era tot mai avidă, iar datoriile erau peste tot. Dorința acută a dozei o înnebunea tot mai tare, iar corpul ei se ofilea încetul cu
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
câteva sute de cartoane ținute deasupra capului de figuranți din tribune care cântau diferite melodii, inclusiv "Partidul, Ceaușescu, România", în limba română, spectacole de gală, recepții, decorări etc, etc. Toate acestea nu numai că le creau o adevărată stare de extaz, dar le-au dat și unele idei de a le pune în practică și în România. Mai mult, se poate spune, fără exagerare, că această țară era singurul loc în care "li se cânta în strună" așa cum doreau ei și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
planul interferențelor variate domenii ale spiritului, pe care le supune unui demers critic sever și imaginativ deopotrivă, S. este în cele din urmă un impresionist care, fără nici un efort, se poate plasa în zone de rigori absolute. De aici, și extazele estetice ale criticului și severa incursiune a interpretării simpatetice, prin apeluri la discipline umaniste și științe sociale. O pătrunzătoare și empatică întâlnire dă naștere monografiei Rembrandt (1966), unde textul iradiază o învățătură împărtășită cititorului printr-o propedeutică naturală. Perioadele frazei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
elită intelectuală, ar fi capabilă de transformarea și controlul istoriei în interesul libertății, democrației și raționalității"251. În fine, cea de a treia imagine cu privire la relația dintre ideologie și utopie apare atunci când Mannheim pune utopia în legătură cu ceea ce el numește "problema extazului"252. În acest punct, gânditorul încearcă să depășească viziunea gândirii determinate existențial, creditând posibilitatea utopiei individuale, care este asigurată de existența unui spațiu social democratic. Această ultimă imagine asupra utopiei îndreaptă atenția spre "(...) noi forme ale socialității, substanțial eliberate de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
regăsi în nevoia umană de a întrerupe, "din când în când", toate conexiunile pe care individul le are cu existența socială. Baza de configurare a acestui ideal este, potrivit gânditorului, societatea democratică, care face posibilă "transcendența tuturor categoriilor sociale", atingerea extazului individual prin distanțarea radicală de relațiile sociale și transformarea acestuia într-o "formă de experiență universal împărtășită"254. În mod evident, o astfel de teză este departe de cele susținute în Ideologie und Utopie, fiind susceptibil ca Mannheim să fi
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în lecțiunea Marsilio Ficino. A căror rezonanță în actualitatea noastră creștină este indeniabilă. Căci noi n-am fi decât efectul emanării de sine a Zeului, a îmbolnăvirii sale de multiplicitate reziduală malignă. Frumoasa ypatie, în canonul ei de asceză și extaz întru realipire la Zeul originilor (vindecat de eroare), formulează chiar destinul eroului-amant: călătoria inițiatică spre izvoarele lumii, înveșmântat în ficțiune. Cei doi îndrăgostiți tocmai împlinesc un mit de parcurs, îl oficiază cu viețile lor, îl rescriu amintindu-și menirea mitopoetică
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
1994 i se recunoaște meritul de "cel mai mare scriitor în viață de limbă franceză". În 2008 i se decernează premiul Nobel pentru literatură, motivația juriului sunând astfel: "Autor al unor noi puncte de plecare, al aventurii poetice și al extazului senzual, explorator al unei umanități dincolo și dincoace de civilizația dominantă". Spicuim din vasta sa operă cele mai reprezentative titluri de romane: "La Fièvre", "Onitsha", Etoile errante, "Diego et Frida", "La Quarantaine", "Poisson d'or", "Révolutions", "Ourania", "Ritournelle de la faim
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
din cauza unor tumori inoperabile) cărora, pentru a le crea o stare de confort psihic, li s-au implantat electrozi cronici cu dispozitive de autostimulare. Ei relatează că stimularea determină senzații de plăcere, de relaxare, dar numai extrem de rar bucurie ori extaz. Efectul conativ sau excitant reprezintă nivelul la care se realizează performanțele cerebrale în cursul emoțiilor, atunci procesul cerebral-cognitiv sau afectiv poate fi deosebit de intens, rapid sau invers, se poate desfășura atenuat, lent (aberant). Excitația este expresia de activare corticală a
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
al vărsăturii New Age, „ultimul om” pare gata să rumege orice Ersatz soteriologic. În piața de idei soporifice, el celebrează dreptul la moțăială. Pacifismul fricii declină somptuos scleroza lașității. Din ce s-a născut această dezafectare generalizată? Cum se explică extazul colectiv produs de efectele de scenă ale acestor simulacre? Care este soluția la criza coabitării dintre sacerdoțiul identității, asumat de orice conservator, și profetismul diferenței, îmbrățișat de revoluționarii cu patalama? De ce este atât de atrăgătoare celebrarea unei generozități de împrumut
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
progresul către sfera dezarticulării mai interesează. Călătoria spre elixirul somatic al curiozității, acolo unde „nemaivăzutul” își încinge coapsele. Fascinația pentru negativitate distribuie refuzul deliberat al poveștii. Semnele corporalității nu mai țes o intrigă, ci antamează un spasm. Acolo unde doar extazul clipei contează, sunt foarte puține lucruri de spus. Nu mai există un timp aparte dedicat comprehensiunii. Viziunea frumosului colapsează în vizuina obscură a experienței sublimului. Ochiul se fărămițează. Reapare, în schimb, nostalgia „tinereții fără bătrânețe”, ameliorată doar de legile televizuale
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de care O. se distanțează totuși prin accentul liric imprimat versului, expresie a eului „avid de reurcare”, dar și printr-un „danț pe-abise”: „Tu vei danța în negrul șir/ Pe drumul spre metamorfoze” (Flori de sânge). Visare, spleen, arome producând extazul, simboluri, analogii atestă și influența simbolistă (Vibrațiuni,Yahtul negru). Printr-o ușoară notă parodică la adresa propriei figurații simboliste, O. îl anunță pe Ion Minulescu. A cultivat cu insistență sonetul și rondelul, „poème exquis”, cum îl numea Théodore de Banville. Pantheea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]