1,430 matches
-
cu umărul sub clavicula lui, pe bancheta din spate a unui taxi. O oră din zi, poate două. O zărire, o undă sub febra închipuirii. Nu pe celălalt îl iubea fiecare privindu-se, ci haloul, partea nevorbită a gurii și făgăduințele ochilor, care promiteau totdeauna mai mult decât ar fi putut înlesni. Sebas, care în tinerețe avusese atâtea femei, ca orice bărbat de succes, dintr-odată adora o absență, amânarea unei fericiri tulburate și dezastrele viiturilor ei în inimă. El slăbise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ar putea să capăt și eu o asemenea abilitate. Vraja s-a păstrat și, ori de câte ori dau peste o carte de gramatică, răsfoiesc imediat până la ultima pagină ca să arunc o privire interzisă În laboriosul viitor al elevului, În acel pământ al făgăduinței, unde, În sfârșit, cuvintele sunt destinate să aibă Înțeles. 2 E vară și soomerki - frumosul cuvânt rusesc pentru amurg. Timpul: un punct vag din primul deceniu al acestui secol nepopular. Locul: 59o latitudine la nord de ecuatorul vostru, 100o longitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
acumula o forță interogativă suficientă pentru toate nevoile ei. „Ghidi-e? Ghidi-e?“ se văicărea ea, nu numai ca să afle unde e, dar și ca să-și exprime cumplita suferință: faptul că era străină, naufragiată, fără bani, suferindă, În căutarea acelui pământ al făgăduinței unde va fi În sfârșit Înțeleasă. Pot s-o vizualizez, cu aproximație, stând În mijlocul peronului pe care abia a coborât și unde trimisul meu fantomatic Îi oferă În van un braț pe care ea nu-l vede. („Eram acolo, părăsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
susținea sus și tare că a primit de la Sfânta Treime ordinul de a-i sfărâma țeasta primei lui neveste, pentru ca profețiile Vechiului și ale Noului Testament să se împlinească. „Eu sunt capul bisericii. Hristos și a împlinit prin mine toate făgăduințele. Sunt trimis de Dumnezeu ca să le arăt oamenilor chipul lui Hristos în persoana mea...“ Și în concluzie: „Fapta desăvârșită a oricărui credincios este aceea de a-și părăsi prima nevastă și de a se căsători cu a doua“ (Auguste Jundt
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
spirite savurează provocarea. Nu putem aborda convingător absurdul decât punându-ne făină pe obraji. După orice da, nehotărâtul adaugă un dar. Reședința terestră a neantului rămâne tot omul. Polemicile nu vizează, de regulă, adevărul, ci compromiterea adversarului. Drumul spre Țara Făgăduinței trece tot prin Triunghiul Bermudelor. Lumina se naște prin solidaritatea tuturor culorilor. Din subconștient pot țâșni multe aspirații și inspirații. Plecăm de pe Pământ cu întrebările fundamentale aproape nederanjate. Se înmulțesc momentele când îmi vine să scuip în oglindă. Neselectivă, memoria
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
etern ispititoare, fiindcă Sophie are un aspect prea inocent pentru așa ceva. Asta nu‑i prostituție de copilași, deși copilașii mai fac și ei din când în când trotuarul, dacă au nevoie de bani de buzunar ca să‑și cumpere discuri noi. Făgăduințelor extrem de promițătoare emise taiorul Annei le iese în întâmpinare un costum bărbătesc nu foarte bine croit. Costumul a pornit‑o, plin de avânt, prin acest oraș mare care, de fapt, nu‑i nici mare, nici cine știe ce oraș. Descoperă portalul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
marelui pămînt În luna aprilie și Înțelegeau că sînt singuri, tineri și plini de viață și nebuni, măcinați de un dor tainic și de foame În mijlocul tăcerii uriașe din orașul cufundat În somn și În noapte, n-au simțit oare făgăduințele nelimitate, aspre și sigure ale acestei țări? Oare n-au fost sfîșiați, ca și noi, de dureri ascuțite și patimi nerostite, de veninul timpului, de ghimpele primăverii, de țipătul ascuțit și fără grai? Oare nu și-au spus: — Ah, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să ne salute... veniți, fraților, haideți să căutăm toate acestea! Căci vuietul uriaș al orașului cu o mie de picioare, Îndepărtat ca un zumzet de albine, somnoros, nepătruns ca timpul, a ajuns să ne sune obsedant În urechi, plin de făgăduința bucuriei și a victoriei, a norocului, fericirii și iubirii cum n-a mai existat pe lume. Hai, fraților, În oraș, În farmecul acelui oraș misterios, strălucitor, Îndepărtat, măreț, vrăjit de timp, o să Întîlnim bărbați de seamă și femei frumoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
străzile orașului, ca să simțim mirosul proaspăt, ușor putred al portului, cu colierul său de valuri strălucitoare, cu mișcarea mîndrelor vapoare călătoare, cu bucuria și puritatea dimineții Înveșmîntate În aur. — Ne Îndreptăm spre tine, stradă scăldată În zi, plină de nenumăratele făgăduințe ale vieții cu o mie de picioare! au strigat ei. Stradă scăldată În vuietul roților, stradă inundată de lungi șiruri de bărbați, de zăngănitul fanfarei strălucitoare În marș, de fîlfîitul drapelelor mîndre, stradă inundată de țipete și de chemări, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la îndemînă tot felul de motive îndreptățite, care-i îngăduie să-și calce cuvîntul sub aparențe cinstite. S-ar putea aminti în acest sens exemple moderne nenumărate și s-ar putea arăta că de multe ori o pace și o făgăduință au fost anulate și zădărnicite prin faptul că principii nu și-au ținut cuvîntul, iar acela care a știut cel mai bine să facă pe vulpea a reușit cel mai bine. Dar trebuie să știi să-ți ascunzi în tot
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-i spun „cu amănuntul” cum am petrecut cele două zile la țară, dar nu-mi găsii puterea relatării pe măsura dorinței ei, căci bună parte din emoția acelor zile se pierduse În ochii Anei și rămase acolo ca-n pămîntul Făgăduinței. 7. - O doctrină, domnule judecător, pe cît de atractivă, pe atît de Înșelătoare... - Modificată În minciună și ipocrizie, domnule Pavel. Chiar de cei care o pun În practică, Puterea adică, pentru că oamenii transferă doctrinei toate scăderile, micimile, arivismul, orgoliul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
părerea de rău că nu mă aflam alături de el, În Țara Liberă a lui Moise și a lui Isus... Mă gîndeam că oamenii nu au privirea clară, din care cauză Înțelegerea le este Îngustată, căci dinspre pămîntul acela numit „al Făgăduinței” s-auzea, trebuia un anume auz, lacrima, larma poporului ales. „Da, domnule Davidsohn, bine-ai făcut! Ai plecat; noi am rămas; o țară a părinților noștri: sunt totuși fericit!, nefericit pentru zodia ei neagră de-acum.” - „De crimă”, o aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
faptului că-s alcătuiți din carne și oase, au călcîie, bătături, le curge sînge. Săgeata lui Paris, un virus, un laser, un ac de siguranță, un tanc, orice Îi poate doborî. A fost nevoie să vină cu vaporul pe pămîntul făgăduinței Însuși Verhoeven ca să rezolve problema. DÎnsul a creat, cu idei puține și sponsori mulți, ceva În sfîrșit indestructibil, și anume un robocop, care reprezintă un polițist onest ucis de curînd În mod sălbatic și căruia i se grefează o carcasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
văzusem evoluând lângă mine, în adolescență și în cei dintâi ani ai tinereții. Mă stingherea, ca pe orice civilizat (eu, care credeam că mă pot dispensa de civilizație, o pot dezrădăcina din mine), fiece gest solemn, fiece cuvânt responsabil, fiecare făgăduință. Maitreyi continuă totuși cu o simplitate care începu să mă cucerească. Vorbea apei, vorbea cerului cu stele, pădurii, pământului. Își sprijini bine în iarbă pumnii purtând inelul și făgădui: ― Mă leg pe tine, pământule, că eu voi fi a lui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
altfel decît sîntem. N-am fost În stare să fim mai buni. Simțim furie. Trebuie să te supui sentimentelor tale. Nu contează dacă ești un ideolog sau o persoană senzuală, te supui stimulilor crezînd că sînt bornele kilometrice spre pămîntul făgăduinței. Dar nu e deloc așa. SÎnt bolovani de care trebuie să treci, iar fiecare bolovan de care te ciocnești te despică puțin mai tare și Întotdeauna mai există și alții la orizont. Și nu le poți face față, așa Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și de judecățile rostite de gura Lui; 13. voi, sămînța lui Israel, robul Său, copiii lui Iacov, aleșii Lui! 14. Domnul este Dumnezeul nostru; judecățile Lui se împlinesc pe tot pămîntul. 15. Aduceți-vă aminte totdeauna de legămîntul Său, de făgăduințele Lui, făcute pentru o mie de neamuri de oameni, 16. de legămîntul pe care l-a făcut cu Avraam și de jurămîntul pe care l-a făcut lui Isaac. 17. El l-a făcut o lege pentru Iacov, un legămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
I-o semnalasem eu. N-am auzit un lied atît de sudat melodic cu textul. Mi-l cînta de cîte ori voiam: "La ce bun poveștile cele cuminți, o, nu te gîndi ce riscant e ne cheamă o mie de făgăduinți în insula florilor, Zante". Am avut împreună un (ano)timp fabulos. Vrăjit, feeric, prea scurt. "E singurul loc unde ceasul nu bate, Vino, vom locui fără grijă-n Castelul numit Voluptate". Trupul meu a știut că-i așa. "Tare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
neobișnuită în a ne scula din morți. Uneori, era cât pe ce să reușim. Dar atunci ne loveau într-un fel care ne scotea din ghearele morții. N-ai să crezi, dar până și moartea, pe care o socoteam tărâmul făgăduinței, ne trăda. Până și moartea ne scotea uneori din ghearele morții, de parcă, intimidată, nu se încumeta să ia lucrurile pe cont propriu. Acest sentiment al suferinței fără sfârșit ne-a urmărit și după ieșirea din închisoare. Noi, foștii deținuți, am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu fusese demolată, rămăsese ca o anexă a celei noi, care, astfel, privită de departe, părea beteagă, cum bătea dintr-o singură aripă. Doar Luca nu mai era cu ei. Maca fu cel care dădu semnalul. Trotuarul din stânga rămânea al făgăduinței, așa că începură să-și adune frunzele de pe trotuarul din dreapta. Apoi se lipiră cu spatele de castanul care rămăsese atâta vreme să-i aștepte. Acolo unde cele patru spinări de copil aveau loc, umerii celor trei bărbați abia încăpură. Rămaseră, astfel
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stătea pur și simplu acolo și dădea din cap. A reușit s-o liniștească pe mama lui Avery, arătându-i cât de ușor ne va fi să găsim ajutoare În casă În California, cu cohortele alea de imigranți mexicani. „Tărâmul făgăduinței al mâinii de lucru ieftine“, cred că exact așa a spus. Hai să ținem minte să nu le mai permitem niciodată părinților noștri să se afle În aceeași cameră, da? am spus. Pe chestia asta ar ieși scandal. Mai ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și tristeții, se va coborî și se va așterne amurgul într-un loc stabilit de judecata supremă. La ceasul de liniște deplină voi deschide ușa spre mântuire și, cu fruntea plecată, voi păși spre ultimul popas. După călătoria pe pământul făgăduinței voi încerca să mă odihnesc în liniște și pace dincolo de zări, într-o priveliște captivantă, stranie și divină. Odată cu înserarea se va așterne o nefirească tăcere și poate voi călători spre uitare călăuzit de îngeri și de o stea
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
ar fi fost, presupunea și pe conducătorul politic (voievodul) și ceata sa militară. Stăpânirea turanică (cumană) nu-l putea înlătura, hoarda neavând un caracter așezat și mulțumindu-se cu dijma și darurile localnicilor (autohtonilor) supuși. De aceea scrie papa, după făgăduința dată de rege că va aduce la dreapta credință (catolică) pe schismatici (ortodocși), să se impuie vlahilor înșiși un episcop catolic. Următoarea acțiune a regalității ungare a fost constituirea unei Cumanii vasale. În timp ce în prima jumătate a secolului al XIII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ed. II) 29. Serge Berstein & Pierre Milza, Istoria Europei, vol. 3 30. Serge Berstein & Pierre Milza, Istoria Europei, vol. 4 31. Serge Berstein & Pierre Milza, Istoria Europei, vol. 5 32. Adrian Nicolescu, Istoria civilizației britanice 33. Dumitru Dorobăț, Din țara făgăduinței 34. Ștefan Lupașcu, Universul psihic 35. Jean Baechler, Capitalismul 36. Al. Zub, Orizont închis Format 1/16 (70 x 100) • Bun de tipar: 2000 • Apărut: 2000 PRINTED IN ROMANIA • Tiparul executat la Imprimeria Institutului European pentru Cooperare Cultural-Științifică Iași • str.
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
îndeosebi, propria sa mărturisire din septembrie 1721 către Petru I: „am venit în serviciul Maiestății Voastre cu inima deschisă și de bună voie, chemat fiind de manifestele Maiestății Voastre pentru folosul general al creștinismului [...]. Fiind la Constantinopol, n-am călcat făgăduințele pe care le-am dat excelentului domn Petre Andreevici Tolstoi [ambasadorul țarului - n. n. L. B.], ceea ce poate mărturisi însuși Dumnezeu și Excelența Sa”. Desigur, convingerile personale ale domnitorilor români au jucat un rol foarte important, numai că, în acele împrejurări istorice
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vremii, plata tributului nu contravenea stării de independență a unui stat (tribut au plătit și Rusia, și Austria, și Veneția). Concomitent, mitropolitul Moldovei, clerul și boierii Divanului Moldovei invocau în scris către Rumianțev „dreptățile” lor și ale patriei „după milosârdnicele făgăduințe a prea milostivei stăpânei noastre”; „fierbinte dorim întărirea patriei noastre și după sfârșitul cel pașnic și liniștit al acestor lucruri”. Este însă de observat că pe lângă aceste revendicări fundamentale, într-un plan secundar și-au făcut loc idei ca rămânerea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]