170,710 matches
-
dar rostul unei femei e să înnebunească pentru pierderea unor bărbați? Capcane-ale poeților cînd nu mai știu cum să-și seducă publicul prostit o vreme. Purtată de dorință, speranță, trape meșteșugite ale epocilor în care văluri cad, dar nu și fețe, inimi se prăbușesc nu și năravuri, vorbe se rostesc, dar nu și adevărul -există oare pe cer o stea Hamleta? Măcar un nor? Un curcubeu de care-și rîde prostul? E cineva să fi numit astfel pustiul de dincolo de granițe
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
spus: fiul meu ia pușca asta nu uita trepiedul pentru ea mai ia aceste patruzeci de cutii cu cîte patruzeci de cartușe și gîndește-te cum ai să le duci pînă sus că în spate ai sacul cu grenade iar pe față ai masca apoi mi-a mai spus: fiul meu ia toate cărțile astea ia toate hîrțoagele de-acolo și călimările și literele din plumb și gîndește-te cum ai să le duci pînă sus am privit în sus și am zis
Până sus by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6207_a_7532]
-
în anumite momente, cînd limbajul însuși are umbră, aud răsuflări obosite și atunci spun: Dumnezeul meu mă digeră, Dumnezeului meu îi e foame, Dumnezeul meu se droghează, Dumnezeul meu înjură, nu face raționamente, e un ins direct, te scuipă în față, suferă, limbajele lui imediate sînt disprețul, dragostea și răzbunarea nu face politică, o suportă și o desfide, Dumnezeul meu stă cu toate curvele, stă cu peștii și pe toți îi iubește, și spune că toți vor învia, și tuturor le
Poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/6325_a_7650]
-
de pe masă iau puțină sare pe limbă și-atâtea ceruri mi se deschid înainte încât nu mai știu cum să-mi administrez nemurirea decât punându-mi puțină sare și în ureche fapte de om singur și trist privesc covorul privesc fața de masă ele se întind prin casele oamenilor aș vrea să-mi trec zilele privindu-le pe toate toate fețele de masă toate covoarele toate degetele pline de sare toate tălpile pline de noroi poate că zbor de fapt într-
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
-mi administrez nemurirea decât punându-mi puțină sare și în ureche fapte de om singur și trist privesc covorul privesc fața de masă ele se întind prin casele oamenilor aș vrea să-mi trec zilele privindu-le pe toate toate fețele de masă toate covoarele toate degetele pline de sare toate tălpile pline de noroi poate că zbor de fapt într-un avion supersonic și omul tăcut de alături își lasă pe umărul meu capul ca un fruct exotic și adoarme
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
eu din tot ce trăiam habar n-aveam pe-atunci că ființa are nevoie de transcendența necazurilor și-a bolii și de-o gigantică frunză de brustur sub care să se-ascundă până când căpăta-va forța de-a privi în față marea TRISTEȚI Tristețea zilelor noroase din viața mea câteva umbre pe geam la telefon necunoscuți greșind numărul același pe care prietenii mei l-au uitat demult cărți răsfoite într-o doară când plouă citind ici și colo câte-o pagină
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
încă nedescifrat de neofiți. te văd iarăși sus cum urci direct din gura mea în fiecare dimineață și nu te mai întorci niciodată pe dîmbul verde de pămînt nou-nouț pe care stau singur așteptîndu-te. te aștept cu spatele sau cu fața, într-o parte sau în genunchi alergînd tîrîș prin mărăcini printre consoanele șuierătoare ce îți înțeapă auzul moale prins în placenta unei limbi mult mai mari degetele mioape au învățat să o vorbească însă încet precum ai duce la ochi
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
Care nu mai au putere să rodească Si țărăncile prea bătrâne să mai nască țărani. Stăm aici Simțindu-ne bine și acasă În această lume De la care învățăm să murim. cap sau pajura Ca pe-o pajură abia descifrată Pe fața unei monede aruncate în sus, Urmând să cadă și să decidă Cap sau pajură - Fără să știe destinul cui îl hotărăște Si nici în ce fel, Așa te-am zărit În timp ce cădeai De-a curmezișul prin cer, Sfâșiind giulgiurile albe
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
da oricât să-i găsesc versurile aș da tot ce am scris și încă ceva pe deasupra să mai pot citi o prostie scrisă de el pe lângă marile prostii canonice și necanonice pe care viața mea mi le pune zilnic în față unadouătreipatrucinci doar așa ca să-l uit pe Ion de la gară și scrierile lui alese cenzurate numai de vreun călător milos care-i dădea o bucată de pâine întrerupând pentru câteva minute fluxul creației
Ion de la gară by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6515_a_7840]
-
zi de vară și foarte singuri pe altă cărare numai a noastră OGLINDIREA Dai și tu ce poți pui și tu sămînța ta în mare - spun Deasupra mării noastre se află o altă mare - eu despre ea vorbesc sub pielea feței mele se află o altă față - și n-o cunosc în cerul nostru pulsează leneș o altă mare adîncă și sidefie de cositor Dimineața chipul meu ca fața înecaților tocmai extrași din valuri: nu mă recunosc Ceva - o vinovăție cu
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
pe altă cărare numai a noastră OGLINDIREA Dai și tu ce poți pui și tu sămînța ta în mare - spun Deasupra mării noastre se află o altă mare - eu despre ea vorbesc sub pielea feței mele se află o altă față - și n-o cunosc în cerul nostru pulsează leneș o altă mare adîncă și sidefie de cositor Dimineața chipul meu ca fața înecaților tocmai extrași din valuri: nu mă recunosc Ceva - o vinovăție cu rădăcini se răsucește în mine ca
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
noastre se află o altă mare - eu despre ea vorbesc sub pielea feței mele se află o altă față - și n-o cunosc în cerul nostru pulsează leneș o altă mare adîncă și sidefie de cositor Dimineața chipul meu ca fața înecaților tocmai extrași din valuri: nu mă recunosc Ceva - o vinovăție cu rădăcini se răsucește în mine ca tirbușonul în dop Sub cruste și cheaguri se alege pentru mine din beznă alt chip căruia nu-i știu nici măsura nici
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
se răsucește în mine ca tirbușonul în dop Sub cruste și cheaguri se alege pentru mine din beznă alt chip căruia nu-i știu nici măsura nici răsuflarea - mi se năzare uneori că e al tatălui meu Augustin Augustin! strig: fața ta eclozează din adîncul feței mele ca o înviere în avans Din trecut te nasc ca pe-un prunc bătrîn oprește-te învierea n-a venit încă iar sub pielea mea ești la fel de viu ca vara viermii în hoit ești
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
tirbușonul în dop Sub cruste și cheaguri se alege pentru mine din beznă alt chip căruia nu-i știu nici măsura nici răsuflarea - mi se năzare uneori că e al tatălui meu Augustin Augustin! strig: fața ta eclozează din adîncul feței mele ca o înviere în avans Din trecut te nasc ca pe-un prunc bătrîn oprește-te învierea n-a venit încă iar sub pielea mea ești la fel de viu ca vara viermii în hoit ești în mine ca un leu
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
tu uitarea ne face imponderabili liberi întotdeauna pe drumuri uiți ca să iei înălțime să trăiești să scrii tu însă nu nu poți să te desparți tremuri înfășurat în volbura chipurilor ce te-au ajutat să ajungi aici faruri trecute peste față urcă le simți dintr-o parte a corpului în alta cum izbucnesc pete mici ca într-o radiografie apoi privirea fund de mare secată și „nu se mai poate face nimic" lumina e fard meșteșugit peste fețe în trecere te
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
faruri trecute peste față urcă le simți dintr-o parte a corpului în alta cum izbucnesc pete mici ca într-o radiografie apoi privirea fund de mare secată și „nu se mai poate face nimic" lumina e fard meșteșugit peste fețe în trecere te privesc dar lucrează în altă parte te-au învățat să iei distanță așa cum ai lua lumină vor înceta brusc neprevestit o străfulgerare estetică în toiul coridoarelor rășchirate împînzind mintea ronțăind visele împînzit de o transparență neașteptată o
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
loc cu fagi. Coborând ei panta, sar din piatră-n piatră, Înspre luminișuri se grăbesc spre noi, Câinele nu-i simte, câinele nu-i latră, Umbre tot mai limpezi, dispărând apoi. Prieteni de demult, prietenii mei dragi. 1. Laurențiu-n față, fiul lui Ulici, Cel ce avea-n grădină merele rotate, Vine de la Rona, face pașii mici, Parcă i-ar fi teamă de singurătate. A murit ,,bătrânul’’, a murit cu zile, Ca lui Rilke roza, lui un porumbel I-a adus
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
pomeții, umflate nesănătos, aceeași paloare tot mai vizibilă cu fiecare iarnă, mâna osoasă bâjbâind în căutarea unui perete seara, mirat că peretele nu se dă la o parte că nu îți cere și el ceva că nu te izbește în față rânjind până să rămână doar tremurul te vor soma: alege! se va vedea cu timpul: câteva reușite și-apoi reproșurile și resemnarea prea multă vreme absent prea multe coduri nerespectate „când alții mor după statui și nume" la 4 dimineața
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
Anca Mizumschi judecata de apoi Să nu faci niciodată nimic să stai ascuns sub nisip cu nisipul pe față și nisipul să îți curgă pe aripile nasului să îți intre în fiecare nară ca un cocoloș de vată care ticăie din ceva care dacă ar fi întreg s-ar numi o clepsidră și nu a ajuns până la tine la
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
își ia parcare la mall, împodobindu-l cu câte ceva de îmbrăcat când e sărbatoare Se întâmplă foarte multe lucruri în numele meu și am ajuns să mă rog cu frică la oglinda din baie ca la o maică a domnului cu fața acoperită de bancnote îndoite frumos și așezate sub geam iubirea lui Vasco da Gama Poemul e un fel de carne de bărbat cu gene, sprâncene tendoane și mușchi și gândurile lui în care tu nu ești deloc iar eu sunt
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
sigure, cu sângele meu împrăștiat și buimac, înspăimântat și haotic, căutând, poate, și el, un soi de linii, de margini și de limanuri. Da, nepermis de atent la mine, cel foarte singur, în catedrală pustie, cu masa altarului goală, în față cu o condica de Prezență. Căutând, în toată nesfârșirea asta un fel de margine. O biată, simplă, vinovată margine, în muzică fără margini, în ceață năucitoare, în muzică asta cumplită, sub Dumnezeu. iată și ora Iată și ora când nici o
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
întindem umbra lungă a triangulării cade în pământ nedesțelenit Scriere citire Vorbeam cândva aceeași limbă încăpeam în respirarea unui singur cuvânt luna plină de semințe ne hrănea cum a hrănit in illo tempore limba primului poet. Pe urmă am văzut fața cealaltă a lunii pântecul plin de otrava care ne-a hrănit când foamea ne-a ajuns cu adevărat din urmă. Carnea literelor, lumină umbră noi am cunoscut-o într-o limbă pe care o vorbeam ca pe apă atunci dar
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
lumina/întunericul m-au despicat deși nu mă gândesc la asta și nu o simt dar nici pe tine nu te întreb despre geografia beznei bocetul de bărbat auzit în vis Alunecări de pământ Alunecări de pământ până jos pe fața muntelui carnea pământului ruptă până la os rădăcinile orbite de lumină care țipă le auzi? toate aceste lucruri visând să fie în altă parte decât sunt Pescăruși fără mare Pescăruși se rotesc deasupra cetății mele noaptea cu foșnet de înger în
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
Nicolae Tzone [ceasul bun îmi linge fața cu limbile lui de pisică leneșă...] lui gelu iova ceasul bun îmi linge fața cu limbile lui de pisică leneșă adormită pe jumătate ceasul rău mă străpunge cu limbile lui reci și metalice și mai presus de toate insomniace timpul
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
Nicolae Tzone [ceasul bun îmi linge fața cu limbile lui de pisică leneșă...] lui gelu iova ceasul bun îmi linge fața cu limbile lui de pisică leneșă adormită pe jumătate ceasul rău mă străpunge cu limbile lui reci și metalice și mai presus de toate insomniace timpul bun mi se pune dulce ca mierea și ca laptele sub limbă și deopotrivă
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]