2,037 matches
-
sau a unei locuințe ă discriminare revendicată ca atare, din cauza originii sau Înfățișării rasiale). Trebuie mai Întâi să examinăm caracterul pluridimensional al fenomenului (Banton, 1967; Taguieff, 1988). Acesta, după cum este Înțeles, cel puțin În majoritatea cercetărilor savante, cuprinde mai multe fațete: 1) atitudinile (opinii, credințe, prejudecăți, stereotipuri): acesta este rasismul (sau antisemitismul) de doxa, care se manifestă prin diferite moduri de stigmatizare (injurii, insulte, instigare la ură, amenințări etc.) (Allport, 1958; Schuman et alii, 1997); 2) comportamentele sau practicile sociale (de la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care fusese ignorată Înainte, deoarece era confundată cu identitatea majorității. De aici, revendicarea dreptului la diferență, cu scopul de a repara discriminările generate de politica de asimilare. Această abordare multiculturalistă deschide calea unor cereri de reparații cu o multitudine de fațete: „discriminare pozitivă”, recunoașterea drepturilor lingvistice sau religioase și, eventual, revendicări teritoriale. Trebuie totuși să-i recunoaștem lui Taylor deosebita prudență În traducerea politică a multiculturalismului. Evocând argumentul central al partizanilor măsurilor specifice acțiunii afirmative (măsură temporară susceptibilă de a egaliza
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cea de "gen discursiv". Instituția discursivă garantează validitatea și sensul fiecărui act din exercițiul discursului, într-o configurație în care a vorbi și a arăta că avem dreptul de a vorbi în modul în care o facem sînt cele două fațete ale oricărui act de vorbire. P. Maingueneau aduce astfel în discuție problema deontologiei complexe căreia trebuie să i se supună activitatea discursivă. În cadrul discursului filozofic, F. Cossutta definește, în 1996, instituția discursivă drept modul în care discursul tinde să se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ofere o teorie simplă și eficientă pentru a se explica reușita și eșecul în decodarea enunțurilor. Pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, relevanța poate avea mai multe fațete, pe de o parte, prin atitudinea (exprimată a) locutorului și, pe de altă parte, prin modul de alcătuire și de succesiune a enunțurilor care compun discursul. Prin urmare, informația comunicată este relevantă prin faptul că este adresată cuiva, iar enunțul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Verbes sages et verbes fous, Belin, Paris, 2010. John Langshaw AUSTIN (1911-1960), filozof britanic al limbajului; este, împreună cu succesorul său american, J. R. Searle, unul dintre fondatorii pragmaticii, disciplină care pune în centrul studiului conceptul "act de vorbire", cu multiple fațete (locuționar, ilocuționar și perlocuționar) în comunicarea concretă. Lucrarea sa de referință, a apărut postum: How to Do Things with Words. The William James Lectures, (Harvard University, 1955), J. O. Urmson, Oxford, Clarendon, 1962 (trad. rom. Cum să faci lucruri cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că dacă reușești să captezi acest parfum, poți descoperi mecanismul din spatele unui anume gest. Cam ca o concluzie: viața de zi cu zi sau luată în abstract, cu majusculă, nu numai că nu e lineară, dar are sute, mii de fațete, de cute, bogăția ei nu stă în ce se vede la prima mână, ci și într-o încrengătură de nervuri, de vinișoare ce leagă lucruri aparent străine și lipsite de importanță. Filme hipnotice Cam toți cei care vorbesc ori scriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
credințe, ci "faptul că el are dreptul la bricolaj la fel ca și dreptul de a alege propriile credințe" (Harvieu-Legere, 1998, pag. 2). Acest proces de eliberare a individului față de constrângerile credinței religioase tradiționale face posibilă individualizarea credințelor. O altă fațetă a religiozității în epoca modernității târzii o reprezintă integrismul și fundamentalismul religios, prezente în sânul multor religii tradiționale, precum Creștinismul Catolic și Protestant, Iudaismul sau al Islamismul. Aceste mișcări sunt foarte vizibile în plan social, mai cu seamă din cauza acțiunilor
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
și Wiberg (1995) o dublă determinare, fiind influențată atât de valorile indivizilor, internalizate în procesul de socializare, cât și de acțiunile instituțiilor. Mishler și Rose (1997, 2001) arată că cele două elemente, orientările valorice și acțiunile instituțiilor, complementare, fiind două fațete diferite ale modelului învățării continue (lifelong learning model). Astfel, încrederea în instituții este pe de o parte rezultatul valorilor individule, învățate în cursul socializării primare, însă efectele performanței instituționale sunt mediate de către evaluările individuale modelate de către valori. Persoana evaluează în
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
de activare sau domeniu de legare a ligandului de la cealaltă genă, participantă în fuziune. Această descoperire a constituit una dintre cele mai strălucitoare și pline de satisfacții etape din întreaga istorie a cercetării neoplaziilor, deoarece s-a putut descifra o fațetă misterioasă a transformării maligne. Cercetările citogenetice și de Genetică moleculară au oferit explicații elegante numeroaselor exemple de fenotipuri clinice ale neoplaziilor. Modificările calitative afectează activitatea normală a produsului genic rezultat în urma remanierii cromozomale. În modificările cantitative, activitatea unei gene normale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
întrebăm dacă ceea ce este focalizat este real și deci este o posibilă „experiență publică”, sau este imaginat și deci este un indicator probabil al psihozei (un exemplu strălucit este nuvela lui Henry James, O coardă prea întinsă). 3.4.2. Fațete ale focalizării? Mieke Bal (1985) pare să nu agreeze o distincție detaliată a tipurilor de focalizare, arătîndu- și mai degrabă interesul pentru accentuarea nivelurilor implicate. Spre deosebire de ea, Rimmon- Kenan (1983), în mod evident sub influența lui Uspenski (1973), încerca o
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
să nu agreeze o distincție detaliată a tipurilor de focalizare, arătîndu- și mai degrabă interesul pentru accentuarea nivelurilor implicate. Spre deosebire de ea, Rimmon- Kenan (1983), în mod evident sub influența lui Uspenski (1973), încerca o tipologie a ceea ce s- ar numi „fațetele focalizării”, cele mai importante fiind de natură perceptivă, psihologică și ideologică, fiecare dintre ele permițînd variații majore în forța și amploarea focalizării. De exemplu, în ceea ce privește dimensiunea perceptivă, focalizatorul se poate bucura (și raporta la noi) de o perspectivă panoramică ce
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a fi cel mai bine atribuit stărilor sufletești sau evaluărilor personale ale unui personaj. Rațiunea și emoțiile focalizatului sînt, de asemenea, supuse atît unui tratament extern cît și unui tratament intern (presupunînd că focalizatul este uman sau cvasiuman). O ultimă fațetă a variației focalizării este cea ideologică. Se pare că, de multe ori, o ideologie sau viziune asupra lumii a unui narator focalizator extern devine norma dominantă, și orice ideologii ale personajelor care se îndepărtează de la acest standard sînt, cel puțin
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
nici o adjudecare deschisă în favoarea uneia sau alteia, astfel încît cititorul este prins între diferitele unghiuri asupra unor anumite evenimente specifice și, prin extensie, asupra lumii în general. În ceea ce privește această temă, Bahtin (1981) este foarte relevant. În măsura în care cele două fațete ale focalizării (psihologică și ideologică) depind de felul în care lucrurile sînt evaluate, se pare că există destul spațiu de intersecție între cele două - din contra, focalizarea perceptuală spațio-temporală nu este evaluativă prin definiție, ci pur și simplu o dezvăluire
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
special Fludernik (1993) și (1996), cu sinteze magistrale și sugestii privind numeroase probleme fundamentale în naratologie; Berendson (1981;1984); Ryan (1981); Fowler (1981); Uspensky (1973); Rifelj (1979); Nelles (1984); Warhol (1986); și Herman (1997). Teoria lui Simpson cu cele nouă fațete ale naratorilor este amănunțit expusă de Simpson (1993). Acest capitol a lăsat complet deoparte problema mereu controversată a povestirii la persoana a II-a; recomandăm o ediție specială dedicată subiectului, publicată de Fludernik într-un număr special din revista Style
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cel intitulat „ Se mai aprind încă policandre”. Mulțumesc doamnei Conf. Dr. Sabina Ivașcu pentru generozitatea cu care mi-a pus la dispoziție fotografiile chirurgicale și de familie, articolele omagiale care mi-au permis să aduc în fața Dumneavoastră, stimați colegi, multe fațete necunoscute până acum și multe povestiri, anecdote și evenimente neștiute de tinerii de azi, date esențiale pentru prezentarea completă a personalității chirurgicale a domnului Dr. Doc. Stelian Ivașcu. Domnia Sa este o parte din istoria vie a chirurgiei toracice românești și a
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
problema erijării acesteia într-o formulă explicativă universală, "care să nu rivalizeze nici cu abordarea organizațiilor, nici cu cea a alegătorilor, nici chiar cu noile forme de studiu al partidelor prin intermediul demersului antropologic"6. Arheologia socioistorică ne furnizează doar o fațetă a diferitelor înlănțuiri caracteristice lumii partidelor românești. Nu e vorba deci de o frescă exhaustivă, ci de o analiză parțială a unui fenomen complex. 1. Provocarea metodologică a abordării socioistorice a Europei de Est Să examinăm mai în detaliu provocările
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
maghiare și comunitatea maghiară. De altă parte, analizăm opozițiile care se vor putea dovedi a fi clivaje, în sânul elitelor politice maghiare după 1989. În timpul anilor 1989-2003, cinci factori divizează elita politică maghiară din România. Aceștia sunt, după părerea noastră, fațete diferite ale aceluiași clivaj, structurat după răspunsurile date următoarelor întrebări: care este/ trebuie să fie relația noastră cu românii? cum este/trebuie să fie comunitatea maghiară în România? Și, mai important, cum să atingem obiectivele nostre? Cele cinci opoziții/fracturi
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
de o parte și de alta chemarea către trebile publice; pe de o parte, abstracțiunea, pe de alta, locul realităților?“ <footnote Idem, Fragmente autobiografice. Mărturisiri literare, București, 1934, p. 27. footnote> . Activitatea lui literară a constituit, de fapt, una din fațetele activității publice, din moment ce munca grupului de la revista studenților români din Budapesta începutului de secol XX, „Luceafărul“, era comparată de Goga cu cea unor „dinamitarzi“ care „lucrau la prăbușirea imperiului austro-ungar“ <footnote Octavian Goga, interpretat de..., p. 46. footnote> , activitatea poetică
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
a nevoii de a explica atributul ei epistemologic. Daniel Clement, Dan Dennett III3 redă complexitatea funcționării creierului ca fiind rezultatul permanentului feedback neuronal și al transformării gândirii într-o narațiune în permanentă transformare dinamică. Cunoașterea și conștiința sunt ca două fațete ale aceleași monede; secționarea acesteia în două părți îi anulează existența. Cunoașterea este înmagazinată în creierul oamenilor în aceiași neuroni din care emană ceea a fost numit "conștiință". Realitatea este percepută de creier ca o "cunoaștere cu conștiință". Recunoașterea filosofică
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Spiralogia trage următoarele concluzii : a) cunoașterea și conștiința sunt produsul unui proces unic al complexelor neuronale cerebrale; b) conștiința nu este un exercițiu al limbajului, ci o laborioasă activitate a complexelor neuronale ale cunoașterii; c) cunoașterea și conștiința sunt două fațete ale aceleeași monede - una nu poate exista în absența celeilalte (vezi capitolul IV). În anul 1953, la spitalul din Hartford - Connecticut, a fost internat un bolnav, cu o epilepsie extrem de gravă, cu crize foarte frecvente, prelungite și refractare la toate
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
albanez, Accidentul* este, fără îndoială, o reușită literară cu totul aparte. Construit ca un roman polițist, având în centru o poveste de dragoste ambiguă și conținând, în substrat, trimiteri la mitologia balcanică, textul prezintă toate simptomele unei istorii cu multe fațete, interpretabilă în tot atâtea moduri. Ceea ce inițial părea un accident bizar, devine, pe parcursul desfășurării narative, o intrigă complexă, cu ramificații neașteptate. Un cuplu, aflat într-un taxi pe o autostradă de la periferia Vienei, se îndreaptă spre aeroport. La un moment
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de reglaj. Or, nu a fost întotdeauna așa. Nu se vorbea despre comunicare în Atena democratică, întrucît comunicarea era principiul însuși al societății. Era legătura cucerită de oameni în desprinderea lor din haos și care dădea sens sistemului în toate fațetele sale: politică, morală, economică, estetică, raportul cu cosmosul. Această legătură se numea philia, prietenie politică. Rousseau detesta comunicarea, pe care nu o voia instrumentală și stima philia, pe care o plasa, ca și grecii, în centrul și la baza întregii
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
îndoială pentru candidatul partidului moderat, care a obținut, la primul tur, doar optsprezece procente din votul național. Alegătorii nu au ales, ci doar au respins pe cel mai rău dintre partide. Neîncrederea în partide și neîncrederea în politicieni sunt două fațete ale aceleiași monede. Discreditarea politicienilor În sondajele internaționale referitoare la etica profesională, tratând onestitatea a douăzeci și patru de profesii, politicienii apar, în multe țări, drept "cei mai puțin demni de încredere", pe același loc cu "vânzătorii de mașini second hand" și
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
iar eu am avut un nefericit reflex de a afirma că „...e vorba totuși de șeful statului și ar trebui tratat altfel!...”. Ceva de genul acesta... Oricum, ne aflam Încă În deceniul al optulea, dictatura personală nu-și arătase toate fațetele; nu numai eu, dar și alți scriitori importanți sperau Într-o revenire a „primului Ceaușescu” etc., etc. De altfel, eu Însumi, În țară, aveam situația unui marginal, politic și literar, nu făceam parte din nici un for cultural, nu aveam locuință
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
orizontul actualității. Fapt cu atât mai îmbucurător cu cât aproape de fiecare dată perspectiva e alta, autorii valorificând după puteri câștigurile teoretice ale criticii moderne, de la psihanaliză și până la tematism. Ceea ce lipsea încă era o viziune globală, care să cuprindă multiplicitatea fațetelor scrisului eminescian, care să-i pună în valoare tensiunile interne și să le adune într-un tot armonios. E tocmai ceea ce încearcă și, să o spunem de pe acum, reușește Theodor Codreanu, a cărui carte, fără a fi moralmente îndatorată cuiva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]