1,726 matches
-
împotriva puterii țarului era dusă cu jumătate de măsură. Rușii nemulțumiți nu aveau practic nicio alternativă la autocrația țarului și tot ce puteau face era să se alăture aventurierilor care încercau să ocupe tronul. În această perioadă tulbure, toate încercările facțiunilor boierești se limitau la încercarea de obținere a unei oarecare influențe asupra autocratului aflat la putere, sau la încercarea de plasare a propriului candidat pe tron. În atmosfera tulbure în care familiile boierești se luptau între ele neîncetat, clasele de
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
Kremlinul din Moscova, numeroși ruși au ajuns la concluzia că doar acceptarea absolutismului țarist poate asigura ordinea și unitatea în Rusia. Timpurile tulburi au cuprins un război civil, în care luptele pentru tron au fost complicate de mașinațiunile complicate ale facțiunilor boierești rivale, intervenția puterilor vecine, Polonia și Suedia și numeroase răscoale populare. Falsul Dimitrie I a fost detronat și garnizoana poloneză care îl apăra a fost alungată, iar boierul Vasili Șuișki s-a proclamat țar în 1606. Vasili a încercat
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
și a înființat o curte paralelă în satul Tușino în perioada 1608 - 1610. În 1609, Polonia a intervenit în mod oficial în treburile interne ale Rusiei, reușind să cucerească Kremlinul și să îl captureze pe Șuișki. În 1610, una dintre facțiunile boierești a semnat un tratat cu polonezii prin care îl recunoșteau pe Władysław al IV-lea Vasa, fiul regelui polonez Sigismund al III-lea, drept țar. Suedezii l-au sprijinit în schimb în 1611 pe un alt impostor, Falsul Dimitrie
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
de recucerire a Smolenskului din mâinile lituanienilor în 1632, Rusia a semnat un nou tratat de pace cu polono-lituanienii în 1634. Regele Poloniei Władysław al IV-lea Vasa, al cărui tată, Sigismund al III-lea Vasa fusese ales de o facțiune a boierilor ruși țar al Rusiei în așa-numitele „timpuri tulburi”, a renunțat la toate pretențiile sale la tronul rus, ca o precondiție a semnării tratatului de pace. Autocrația a rezistat turbulențelor „timpurilor tulburi” și conducerii slabe sau corupte a
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
ca o precondiție a semnării tratatului de pace. Autocrația a rezistat turbulențelor „timpurilor tulburi” și conducerii slabe sau corupte a țarilor în primul rând datorită unei puternice birocrații centrale. Birocrația rusă a funcționat neîntrerupt, indiferent de legitimitatea monarhilor sau de facțiunea boierilor care controlau tronul din umbră. Birocrația s-a dezvoltat exploziv în secolul al XVII-lea. Numărul de pricazuri (departamente guvernamentale) a crescut de la douăzeci și două în 1613 la aproape optzeci numai treizeci de ani mai târziu. Deși aceste
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
polonezilor la acest masacru a fost virulentă, dar decizia de organizare a unei intervenții militare pentru răzbunarea morților a fost amânată. Capul conspiratorilor, Șuiski, a pus mâna pe putere și a fost ales țar de o adunare compusă din membrii facțiunii sale, dar nicio parte din conflict, (boierii ruși, magnații polono-lituanieini, cazacii, mercenarii germani), nu au fost satisfăcuți de această schimbare. În scurt timp a apărut un nou impostor, care se autoproclama ca adevăratul Dmitri, fiu și moștenitor al lui Ivan
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]
-
pentru controlul țărmului baltic și l-au sprijinit pe propriul lor pretendent la tronul Rusiei, cel de-al treilea impostor „Dimitrie”. Rusia era din nou într-o situație vecină cu dezastrul. La conducerea țării nu se afla un lider legitim. Facțiunile boierești se luptau între ele pentru putere. Patriarhul Hermoghen era întemnițat. Polonezii catolici ocupau Kremlinul din Moscova și Smolenskul, iar suedezii protestanți ocupau Novgorodul. Raidurile de jaf ale tătarilor din Crimeea depopulaseră și pustiiseră regiunile din sudul Rusiei, iar cetele
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]
-
Ismailului, Pehlevanoğlu și, în 1805, bucurându-se de sprijinul acestuia din urmă, au atacat și distrus încă o dat siciul. Zaporjijienii care au supraviețuit s-au refugiat în Raiaua Brăilei. Războiul ruso-turc din 1806 - 1812 a provocat formarea unor noi facțiuni printre zaporijienii de la Dunăre. După ce armata rusă a traversat Dunărea, doi atamani, Trofim Gaibadura și Ivan Guba, și grupările căzăcești pe care le conduceau s-au oferit să treacă de partea țarului Alexandru I. Aceste grupări au primit permisiunea să
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
Cerialis. Quintus Petilius Cerialis a condus Legiunile XXI Rapax, II Adiutrix și noile venite VI Victrix, și XIV Gemina. Masada provine de la denumirea evreiască pentru cetate” („Metzuda”). În anul 66 d.H., provincia Iudeea s-a răzvrătit împotriva stăpânirii romane. O facțiune extremistă de asasini politic, numită sicarii, după bricegele curbate mari pe care le foloseau, au pătruns în fortăreața Masada. Pentru poporul evreu, distrugerea Templului din Ierusalim din anul 70 d.H., situat pe un platou mai sus de așa-numitul Zid
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
publicațiilor ucrainene. Ca urmare, mișcarea națională ucraineană s-a întărit rapid în regiunile locuite de ruteni și, în ciuda unor reculuri repetate, la începutul secolului al XX-lea, această mișcare a înlocuit aproape complet mișcarea rutenă în lupta pentru putere cu facțiunea poloneză. De-a lungul acestei perioade, ucrainenii nu au renunțat nicio clipă la cererile tradiționale ale rutenilor pentru egalitate națională și pentru împărțirea provinciei în două regiuni: poloneză în vest și ucraineană în est. Începând cu ultimele două decenii ale
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
nou divorțul illegal. Temele lor principale au fost salvgardarea modelului tradițional de familii nucleare și "argumentul ‘ce cred copii’. Majoritatea forțelor politice de stânga, cele mai importante fiind Partidul Socialist Italian și a Partidului Comunist Italian, nu au susținut nici o facțiune. Camapanii intense pentru un vot negativ au venit deasemena din partea lui Marco Pannella din partidul Radical Italian care a făcut petiții pentru dreptul la divorț în Italia, încă de la începutul anilor 1960. Metodele de vot au cauzat confuzii majore în
Referendumul privind dreptul la divorț din Italia, 1974 () [Corola-website/Science/319696_a_321025]
-
iunie 1807 pentru un termen maxim de șapte ani de la acea dată. Termenul maxim poate fi redus și chiar a fost redus, de către monarh prin dizolvarea Parlamentului, înainte de expirarea mandatului său. În urma alegerilor din 1806, Ministerul Talentelor, o coaliție de facțiuni dintre Foxite, Grenvillite Whig și Addingtonite Tory în frunte cu primul Baron Grenville ca și Prim Ministru au continuat în birou. Aceștia au încercat să pună capăt războaielor napoleoniene prin negociere. Din moment ce această speranță s-a spulberat, războiul a continuat
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1807 () [Corola-website/Science/319695_a_321024]
-
Foxite, Grenvillite Whig și Addingtonite Tory în frunte cu primul Baron Grenville ca și Prim Ministru au continuat în birou. Aceștia au încercat să pună capăt războaielor napoleoniene prin negociere. Din moment ce această speranță s-a spulberat, războiul a continuat. Fosta facțiune condusă de William Pitt cel Tânăr, înainte de moartea sa, în ianuarie 1806, a fost grupul major în opoziție cu Ministerul Talentelor. George Canning, din Camera Comunelor, și ducele de Portland, din Camera Lorzilor, au fost la conducerea acestei opoziții. Grenville
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1807 () [Corola-website/Science/319695_a_321024]
-
regelui confirmarea scrisă cum că nu vor mai ridica problema catolicilor, el a decis să găsească adepți noi. Ducele de Portland a fost rugat să formeze noul Guvern în primăvara lui 1807. Înainte de asta, Portland a fost Primul Ministru al Facțiunii Whig, iar acum se descrie ca fiind Primul Ministru al Whig și Tory. După moartea lui Pitts cel Tânăr, adepții săi au început să formeze Partidul Conservator chiar dacă în trecut unii dintre ei au aparținut Facțiunii Whig sau Tory. Acesta
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1807 () [Corola-website/Science/319695_a_321024]
-
fost Primul Ministru al Facțiunii Whig, iar acum se descrie ca fiind Primul Ministru al Whig și Tory. După moartea lui Pitts cel Tânăr, adepții săi au început să formeze Partidul Conservator chiar dacă în trecut unii dintre ei au aparținut Facțiunii Whig sau Tory. Acesta a fost un pas important în dezvoltarea unui sistem dintre cele două facțiuni, fapt ce a dus la o reducere a influenței și conexiunii în politica Britanică. Noilor Miniștri le-a fost greu să facă față
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1807 () [Corola-website/Science/319695_a_321024]
-
Tory. După moartea lui Pitts cel Tânăr, adepții săi au început să formeze Partidul Conservator chiar dacă în trecut unii dintre ei au aparținut Facțiunii Whig sau Tory. Acesta a fost un pas important în dezvoltarea unui sistem dintre cele două facțiuni, fapt ce a dus la o reducere a influenței și conexiunii în politica Britanică. Noilor Miniștri le-a fost greu să facă față Camerei Comunelor, care recent a ales să sprijine oponenții acestora. După o lună în noul guvern, Regele
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1807 () [Corola-website/Science/319695_a_321024]
-
pe 22 ianuarie 1801. Marea Britanie se afla în război cu Franța din 1792. Primul ministru din 1783, William Pitt cel tânăr, a condus o largă coaliție de război formată din liberali și conservatori. Principala opoziție a lui Pitt era o facțiune de liberali relativ slabă, condusă de Charles James Fox. Timp de patru ani după ce participarea la opoziția din 1797 a fost sporadică, Fox a urmărit o strategie de secesiune din Parlament. Doar un grup mic, condus de George Tierney, a
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1801 () [Corola-website/Science/319729_a_321058]
-
nevoit să demisioneze în martie 1801. Noul Prim-Ministru conservator a fost Henry Addington. El a condus încă o administrație de război între liberali și conservatori. Aceasta a fost oarecum mai slabă decât cea a lui Pitt, deoarece Pitt și facțiunea sa nu s-au alăturat noii guvernări. Mai noua opoziție liberală a devenit deasemeni mai implicată în opoziție din Parlament. Pe 25 martie 1801, Charles Grey a încercat să convingă Camera Comunelor să înființeze un Comitet de Stat al Națiunii
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1801 () [Corola-website/Science/319729_a_321058]
-
Teritoriul ucrainean a fost disputat de diferite facțiuni după izbucnirea Revoluției Ruse din 1917 și după încheierea Primului Război Mondial, care a dus la prăbușirea atât a Imperiului Austro-Ungar cât și a Imperiului Rus. Dezintegrarea acestor imperii a avut un efect uriaș asupra mișcării naționaliste ucrainen, într-o perioadă scurtă
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
intrat în perioada 1918 - 1921 în componența Cehoslovaciei și Regatului României. După Revoluția din Octombrie 1917, care a izbucnit în timpul desfășurării Primului Război Mondial, teritoriile care aparținuseră până atunci Imperiului Rus, inclsiv Ucraina, s-au trezit în plin vacuum politic. Mai multe facțiuni ucrainene și o serie de puteri străine s-au luptat pentru controlul asupra teritoriului ucrainean în timpul Războiului Civil Rus. După disoluția Imperiului Austro-Ungar, teritoriile locuite majoritar de ucraineni Galiția, Transcarpatia și Bucovina au fost plasate în mijlocul luptelor pentru putere. Ucrainenii
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
Mișcarea Albă, bolșevicii ucraineni și ruși, Polonia, Germania și Regatul României. Armata Partizanilor mahnovistă a preluat controlul unor arii întinse creînd „Teritoriul liber - o entitate ne-statală „anarhistă”. Numeroase formațiuni paramilitare lipsite de orice ideologie au luptat de partea diferitelor facțiuni, schimbând uneori tabăra. Au fost formate și refăcute numeroase alianțe efemere. În ciuda luptelor, în această perioadă a avut loc renașterea publicațiilor de limbă ucraineană. Publicațiile ucrainene au văzut lumina tiparului cu greutate în Austro-Ungaria și au fost practic interzise în
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
și au fost practic interzise în Imperiul Rus. Hetmenatul, instalat de germani după răsturnarea guvernului Republicii Populare Ucrainene, a dus o politică de susținere a culturii și învățământului ucrainene. Spre deosebire de acesta, bolșevismul nu punea accent pe identitatea națională, dar o facțiunea a bolșevicilor ucraineni numiți „grupul Kiev” a acționat la rândul ei pentru ucrainizare. După abdicarea împăratului Nicolae al II-lea, liderii comunității ucrainene au reușit în sfârșit să organizeze Rada Centrală în Kiev. Președintele primei Rade a fost Mihailo Grușevski
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
înainte de Guvernul Provizoriu Rus. Noul stat ucrainean a refuzat să recunoască legitimitatea guvernului sovietic, ceea ce a dus la apariția unor puternice tensiuni între Rada Centrală și puterea bolșevică. Guvernul bolșevic dorea o uniune a tuturor regiunilor care aparținuseră Imperiului Rus. Facțiunea bolșevică ucraineană a organizat un Soviet pan-Ucrainean al Muncitorilor, Soldaților și Țăranilor în Kiev în decembrie, cerând Radei Centrale recunoașterea Sovnarkomului. Cum bolșevicii ucraineni nu reprezentau decât aproximativ 5% din numărul celor aproximativ 2.500 de delegați la Congres
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
războiul din comitatul Lincoln. Cu sprijinul mai-marilor ținutului a pornit campania pentru pedepsirea ucigașilor lui Tunstall și a fost unul din cei șase pistolari care la 1 aprilie l-au ucis pe șeriful Brady. Supraviețuitor al războiului de stradă cu facțiunea rivală și al intervenției militare în Lincoln, Billy și-a condus propriul război. În luna august, în cursul unor tratative cu guvernatorul teritorial Lewis Wallace a refuzat propunerea acestuia de a se preda, convins că în momentul în care va
Billy the Kid () [Corola-website/Science/319812_a_321141]
-
în cursul unor tratative cu guvernatorul teritorial Lewis Wallace a refuzat propunerea acestuia de a se preda, convins că în momentul în care va lăsa armele din mâini va fi ucis fără judecată de către autoritățile reprezentate de chiar membri celeilalte facțiuni. Proscris în întregul teritoriu s-a întors la furtul de vite. Măsurile împotriva lui nu au întârziat și după ce unul dintre tovarășii lui a fost ucis într-o ciocnire cu autoritățile la Fort Sumner în 24 decembrie 1880, Billy și
Billy the Kid () [Corola-website/Science/319812_a_321141]