2,505 matches
-
războiului, prin 1944 sau 1945. Făcusem cunoștință cu un tip pe nume Norton, care lucra la vremea aceea pe un șantier naval. Norton, pe numele lui adevărat Morelli sau ceva-n genul ăsta, fusese dat afară din armata regulată fiindcă falsificase un cec de salariu și fusese clasificat 4-F din motive de caracter detracat. Semăna cu George Raft, dar era mai Înalt. Norton se străduia să-și Îmbunătățească exprimarea și să capete maniere plăcute și cordiale. Cordialitatea Însă nu-i stătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ifose introspective, tandrețuri în oglindă și alinturi capricioase /.../ scrisoarea face bună medie/re/ între oglindirea necruțătoare, crudă și nudă, a jurnalului și travestiul oficial al operei publicistice. Este un interstițiu, un limb, spațiu filtrant al extremelor, care estompează, dar nu falsifică, nuanțează fără să malformeze... prea mult"), căutând a identifica aici "firea omului [...], legătura între două suflete", într-un demers deloc rigid-analitic, ci mai mult colocvial-eseistic, explicând calitatea relației dintre cei doi corespondenți "pentru cititorii neinițiați în istoria literară, cei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
greoi jucat jovial, când are a coresponda cu Caragiale, și într-un alt emploi, mult mai complex și contradictoriu, când se află în fața Veronicăi Micle", pentru că Eminescu "este mereu atent la firea adresantului și la miza scrisorii, el nu își falsifică niciodată sentimentul și ideile [...] dând jos armura retoricii gazetărești, Eminescu face cam forțat, am impresia exerciții de "soitari", ca să placă "ministrului tuturor mascaradelor din Țara turcească", adică lui Caragiale [...] ... să notăm și tonul "regal" al lui Eminesu" pentru ca în scrisorile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
imaginilor prefabricate și a reflexelor "leneșe", recalibrând opinii etc. Totuși, în biografia ultimilor ani eminescienii, ne încredința testamentar Petru Creția, vom găsi mereu "ceva adânc de aflat"". În acest sens, referirile la falsitatea tratării lui Eminescu în perioada proletcultistă ("răstălmăcit, falsificat") au prilejuit ulterior, cu bună dreptate, "reconstituirea canonului" eminescian. În această bătălie a jucat un rol important considerarea românismului eminescian, resimțit foarte puternic în Basarabia unde regăsirea lui Eminescu a echivalat cu "regăsirea ontologică" a culturii naționale și a ființei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
elevilor din clasele V-VII, precum și numărul elevilor din "școlile medii" (învățămîntul liceal) și al studenților. Reducerea duratei învățămîntului a condus la o restrîngere substanțială a conținutului învățămîntului (matematică, fizică, limbi moderne ș.a.); în multe cazuri acest conținut a fost falsificat prin denaturarea contribuției unora dintre personalitățile politice și culturale ale poporului nostru, precum și prin exagerarea rolului ideologiei și al mișcării comuniste în viața țării. Întrucît după cîțiva ani, pe de o parte, apăruseră unele deficiențe în desfășurarea activității instructiv-educative, iar
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
au chiloții lui Pif în seara aia. Asta pot să-mi amintesc. Să scrii e singura soluție. Majoritatea oamenilor nu pot scrie pentru că le e rușine de ceea ce sunt. Și, pentru a ieși bine din text, trebuie să edulcoreze, să falsifice. Majoritatea indivizilor sunt niște panglicari cărora le e rușine să înjure lumea pentru ca nu cumva înjurăturile astea să se întoarcă împotriva lor. Mi-e teamă că pe zi ce trece devin tot mai abject. Ezit să scriu o carte pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
silă și cu eforturi dintre cele mai penibile, pentru a nu „dramatiza“ lucru rile (știi că detest „dramatismul“), pentru a fi „rezo nabil“ și „bun“. Degeaba însă, căci tot restul serii a fost nu numai stricat (eu eram tot timpul „falsificat“), dar n-a avut darul decât de a-mi crește amărăciunea, în timp ce un gest spontan m-ar fi ușurat pesemne. Am rămas prin urmare cu cele mai bune intenții din lume, încercând să suprim pur și simplu tot ceea ce se
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
infinit a șederii mele la spital. și pe loc m-am hotărât să măsluiesc cărțile... La vizite nu aveam să declar nimic din toate aceste simptome, stomacul nu putea să mi-l controleze nimeni, iar temperatura tot așa, putea fi falsificată cu puțină îndemânare: după ce ni se punea termometrul subsuoară, nu aveam decât să-l las să urce până la temperatura normală, iar apoi să-l scot și să-l așez la un loc mai răcoros. și astfel, timp de trei zile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lume n-a citit nici măcar ce-a spus Paul Bailey. Nu cred că pe oameni i-a interesat atât de mult ce-a zis un scriitor din altă țară despre mine. Dar m-a deranjat felul în care a fost falsificată realitatea. Și nu văd motivul din spatele unei asemenea declarații. Editurile de stat aveau o singură deprindere bună: plăteau corespunzător. Existau trei tarife, în funcție de calitatea traducerii și de greutatea textului. Tarifele variau între șase sute de lei pe coală și nouă sute de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
laterale în palatul gării, cu o porțiune din clădirea acestuia. După ,,Albumul României", în care Gara figurează în vechiul ei aspect, înainte dar de a i se fi făcut toate reparațiunile și simplificările ce se văd astăzi și care-i falsifică ținuta originară. Pag. 288. "...Ochii mei caută zadarnic să deslușească dulcea curbă a dealului Cetățuiei, cu silueta fină a mânăstirei și palatelor sale domnești." (Foto-Regal) NOTE cu privire la text În căutarea trecutului (pag. 15-25). Epoca din viața Iașului pe care lucrarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
un amestec de rase diferind Între dânsele”), pentru a explica „sterilitatea nației jidănești În domeniul culturii”. „Știința antisemitismului - scrie el cu morgă academică - arată că această corcitură [= jidanul] nu poate servi cu nimic cultura celorlalte nații, pe care numai o falsifică, denaturând caracterul ei” <endnote id="(611, p. 162)"/>. Despre evrei, care ar fi lipsiți de talent la scris („Ei nu au putut să se familiarizeze cu gândul românesc, deci nu au dreptul să-l exprime”), dar ar avea mult talent
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
povestire despre calicul Aron, „un ovrei negustor”. Vorba fiului dramaturgului : „În București bani nu mai au decât jidanii”, cum Îi scria În 1908 Mateiu Caragiale unui prieten de la Paris <endnote id="(895, p. 587)"/>. Monedele de aur (galbenii) erau câteodată falsificate de calpuzani. Evident, adesea erau acuzați zarafii evrei : „Ovreiul dracului, bată-l Maica Domnului - blestema câte un boier român pe la mijlocul secolului al XIX-lea -, uite colo câtă bucată de aur a tăiat din bietu galbenu ăsta ; ar trebui stăpânirea să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(124, p. 448)"/>. În anul 1842, traversând Moldova de la nord la sud, dr. Iuliu Barasch constată că În această provincie este „o abundență de băutură” : „nu găsești numai vinul cel acru de la țară”, ci și „rachiul din cârciume, falsificat cu acid sulfuric”. Remarc deocamdată faptul că dr. Barasch se referea la cârciumi În general, și nu anume la cele arendate de evrei. Foarte probabil că Iuliu Barasch nu se referea la acestea din urmă, pentru că, doar cu câteva rânduri
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 442)"/>. Și pentru Mihai Eminescu cârciumăritul este activitatea reprezen tativă pentru evreul din România. În articolele sale, publicate mai ales În perioada 1876-1881, În ziarele Curierul de Iași și Timpul din București, Eminescu Îl acuză pe „orândarul evreu” că falsifică și otră vește băuturile spirtoase pe care le comercializează : „Ei [= evreii] au introdus și exploatat viciul beției În sate, au amestecat băuturile cu materii otrăvite, au Înveninat astfel fizicește, au corupt moralicește populațiunile noastre. [...] Ca rasă străină, ne-au declarat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ei [= evreii] au introdus și exploatat viciul beției În sate, au amestecat băuturile cu materii otrăvite, au Înveninat astfel fizicește, au corupt moralicește populațiunile noastre. [...] Ca rasă străină, ne-au declarat război pe moarte, Întrebuințând În locul cuțitului și pistolului băuturi falsificate cu otrăvuri” <endnote id="(285, pp. 132 și 149- 150)"/>. Nu putem ști la ce fel de „materii otrăvite” se referă publicistul Eminescu. Doar În două locuri el vorbește despre evrei-lipitori care ar vinde „rachiu de cucută [ ? !] prin sate” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rachiu inferior] nu sunt ei” <endnote id="(298, p. 282)"/>. În acei ani, principalii propovăduitori ai legendei otrăvirii băuturilor de către evrei au fost doi medici profund antisemiți : C. Șumuleanu și N. Paulescu. „Ovreii, ca niște duhuri rele - scria N. Paulescu -, falsifică băuturile și le otrăvesc cu diverse ingrediente.” Șumuleanu amintea În 1911 „acidul salicilic” printre ingredientele folosite de evrei În vin, iar Paulescu susținea În 1913 că unii „jidani” au fabricat vin „cu drojdie, glicerină, zahăr și alcool”, pe care autoritățile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1938 a fost numit prim- ministru. Tot În acea perioadă, ziarul de extremă dreapta Porunca Vremii (nr. 981, 1938) exulta, anunțând că „În toate județele din Moldova, Basarabia și Bucovina, prefecții [...], constatând că În mai toate cârciumile jidănești băuturile erau falsificate și că se Întrebuința pe scară Întinsă alcoolul metilic, au dispus Închiderea cârciumilor. Basamacul a fost În foarte multe părți interzis, autorizându-se numai consumarea vinului” <endnote id="(350, p. 29)"/>. Evident, legionarii preluaseră din mers acest subiect gras. Deja
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și ameți [pe români] cu tot felul de băuturi și otrăvuri” <endnote id="(392, p. 154)"/>. Din relatările și textele prezentate se poate vedea că, În decurs de un secol, numărul substanțelor cu care au fost acuzați cârciumarii evrei că falsifică sau otrăvesc băuturile este destul de mare : vitriol, var, „alcool de lampă concentrat” [= spirt denaturat], alcool metilic, acid salicilic, glicerină, eter sulfuric, anemonol, leșie (cum se va vedea mai jos) și alte „materii sau dresuri otrăvitoare”. Vitriolul este substanța cel mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Să bem vin și să bem rum,/ Din hordău, di la Avrum./ Da Avrum nu-i de omenie,/ Că ni-o dat vinu leșie” <endnote id="(713, p. 383)"/>. Evident, nu poate fi contestat faptul că mulți cârciumari (inclusiv evrei) falsificau băuturile spirtoase, ba chiar le contrafăceau, dar este foarte improbabil că utilizau În acest scop acidul sulfuric. Mai degrabă foloseau un alt tip de acid, mai natural, mai ieftin, mai ușor de procurat și mult mai puțin vătămător : acidul acetic
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe cît a făcut-o regimul burghezo-moșieresc, instaurat după falsa independență căpătată, și aceea cu mari sacrificii după 1877 (subl. În orig.) >>. Partea subliniată a fost scoasă”. Măcar din această scurtă constatare ne putem da seama cât de mult fusese falsificată istoria României, În interesul unei cauze extrem de obscure care ne trage În jos pe balanța Europei, chiar și În zilele noastre. In extenso, independența nu a fost recunoscută de către comuniști deoarece, spre deosebire de ei care au vândut mulți ani țara intereselor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
citită ca o nouă variantă a clasicei povești (clasicizată de Henry James prin romanul Ce știa Maisie) despre copilul care interpretează greșit, cu rezultate dureroase, purtările oamenilor mari din jurul său. Dar e în același timp povestea unei tinere scriitoare care falsifică impardonabil realitatea din ambiția scriitoricească de a o ordona într-un anumit sens. în viitor, Briony va încerca să-și răscumpere greșeala scriind cărți bune, folosindu-și imaginația nu pentru a le atribui personajelor ei intenții malefice, ci pentru a
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
vedere al fiecăruia. întrebarea e dacă se poate mîntui în felul ăsta. La sfîrșitul vieții ei (și al romanului), Briony recunoaște că, din dorința asta de a repara care e tot o dorință de a face ordine , ea și-a falsificat încă o dată confesiunea. S-a întors de unde a plecat. Arta narativă înseamnă ordine, spune McEwan, dar, cu cît se leagă mai bine povestea, cu cît mai lucrate îi sînt simetriile, cu cît mai bine rostuite îi sînt detaliile, cu atît
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a biografiei această putea deveni compatibilă cu prezentul - cu orice prezent - asigurandu-i personajului legitimitatea, care să-i justifice puterea ori ambițiile de putere. 2. CA SA-SI "LEGITIMEZE" TITLURILE ACADEMICE ȘI PE CELE DE DOCTOR HONORIS CAUSA, CEAUȘESCU ȘI-A FALSIFICAT ATÂT DIPLOMĂ DE BACALAUREAT, CÎT ȘI PE CEA DE FACULTATE România comunistă nu a făcut nici ea excepție de la acest fenomen schizofrenic și nici nu avea cum să facă excepție, atâta timp cât modelul a fost, după 1945, cel sovietic. Un exemplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
cârmaci. Două exemple, între altele. Un proces oarecare din 1936, de la Brașov, al unui grup din care făcea parte, între alții, si Ceaușescu dar al carui conducător era, de fapt, un agent Kominternist înfiltrat din România, Vladimir Tarnovski, a fost falsificat de funcționarii umbrelor și metamorfozat într-un mare proces politic în care, retrospectiv, Ceaușescu îi lua locul de lider al grupului lui Tarnovski. Pentru a se acredita astfel, retroactiv, legenda revoluționarului în pantaloni scurți. În timp ce o manifestație din mai 1939
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
finul lui Viorel Hrebenciuc) Acuzat că nu și-a plătit impozitul pe salariu timp de trei ani, pe motiv că deținea un certificat de participant în revoluție. Valoarea impozitelor neplătite către stat: 30 milioane lei (inclusiv penalizările); acuzat că a falsificat ștampila și semnătură ministrului de Finanțe pentru a deschide conturi-pirat, de virare a banilor proveniți de la unele societăți comerciale, altele decât cele stabilite de ministrul de Finanțe și președintele FPS; acuzat de proxenetism în operațiunea Minore pentru bogați alături de afaceristul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]