2,688 matches
-
chiar dacă nu neapărat un destin. Într-o tradiție epică de certă coloratură iluministă, Louis este un personaj itinerant. Punctele de sprijin ale peregrinărilor sale sunt destul de îndepărtate în spațiu și nu numai. Personajul are rădăcini (și un punct fix de fascinație) în Transilvania (ținutul celor șapte cetăți, cum este numit aici), își constituie un univers de referință în mediul universitar francez, precum și un terminus, nu se știe dacă definitiv, peste ocean, în Canada. Cititor din ce în ce mai pasionat, colportor, editor virtual, în fine
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
iar ediția română o reproduce pe a doua, beneficiind și de o Addenda în exclusivitate. Structuralismul și poststructuralismul francez din decadele a șaptea și a opta ale secolului trecut sunt tratate în primul rând ca aspecte ale unui fenomen de fascinație (mirage). Conform demonstrației lui P., structuralismul trădează nu atât o fascinație exemplară a limbajului, cât un caz de autoritate intelectuală, de comportament discreționar, în termenii autorului. Anexele incluse în versiunea românească probează că P. merge mai departe, concepând destinul spectaculos
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
o Addenda în exclusivitate. Structuralismul și poststructuralismul francez din decadele a șaptea și a opta ale secolului trecut sunt tratate în primul rând ca aspecte ale unui fenomen de fascinație (mirage). Conform demonstrației lui P., structuralismul trădează nu atât o fascinație exemplară a limbajului, cât un caz de autoritate intelectuală, de comportament discreționar, în termenii autorului. Anexele incluse în versiunea românească probează că P. merge mai departe, concepând destinul spectaculos al structuralismului în relație cu mecanismul mutației paradigmelor intelectuale și cu
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
că celebrează iubirea, cântă marea și miraculoasa forfotă acvatică sau descrie exuberante ori melancolice peisaje meridionale, invocând pretutindeni umbre și întâmplări de odinioară. O culegere târzie, Zvonul anilor (1943), reface traseul sonetistului care își scrie versul „în surdină”, cu o fascinație aparte pentru „glasul apelor”. P. exersează și arta epigramei, vizând de cele mai multe ori personalități sau evenimente ale timpului, ca în placheta Urzici (1910 ) sau în alte stihuri din celelalte volume. SCRIERI: Originale și traduceri (în colaborare cu C. M. Mulțescu), București
PERIEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288760_a_290089]
-
Goujon, Pământul, izvor de bogății, București, 1943; Münchhausen. Isprăvile baronului Minciună. Călătorii minunate pe apă și pe uscat, București, 1943; Wanda Wasilewska, Dragoste simplă, București, 1944; Gaston Baty, Doamna Bovary, București, f.a.; Victor Hugo, Lucrezzia Borgia, București, f.a.; K. Winter, Fascinație, București, f.a. Repere bibliografice: G. Călinescu, „Sângele”, ALA, 1935, 752; Cioculescu, Aspecte, 295; Lovinescu, Scrieri, II, 452-453, III, 260-262, VI, 294-295; Papadima, Creatorii, 338-341; G. Călinescu, „Omul gol”, ALA, 1936, 807; Sadoveanu, Cărți, II, 205-206; G. Călinescu, „Monstrul”, ALA, 1937
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
în fața istoriei, București, 1986; Un monument pentru Decebal, București, 2001. Repere bibliografice: Voicu Bugariu, Un complot la Sarmizegetusa, TR, 1973, 18; Nicolae Baltag, „Sala de așteptare”, LCF, 1974, 28; N. Maria, „Testament cu ilustrate colorate”, AST, 1977, 4;Voicu Bugariu, Fascinația realității, RMB, 1978, 10 423. A.F.
POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
Cercul Literar, 134-140; Poantă, Dicț. poeți, 152-155; Zaciu, Departe, 66-69; Victoria Luță, Rațiune și simțire, OC, 2000, 3; Z. Ornea, Opera românească a lui Cioran, RL, 2000, 22; Ștefan Borbély, Atributul excelenței, OC, 2000, 23-24; Sorin Alexandrescu, Marta Petreu despre fascinația - malignă - a lui Cioran, OC, 2000, 25; Livius Ciocârlie, Un excelent studiu despre tinerețea lui Cioran, „22”, 2000, 31; Daniel Corbu, Generația poetică ’80, Iași, 2000, 76-79; Dimisianu, Lumea, 290-293; Dicț. esențial, 655-657; Grigurcu, Poezie, II, 228-232; Micu, Ist. lit.
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
Și vorbind de stil avem în minte o bine cumpănită „mediocritas”, o modicitate decurgând din absența rupturilor. O astfel de literatură nu refuză însă maniera, ba chiar face din ea cel mai constant dintre recursuri. MARIAN PAPAHAGI În proza sa, fascinația imaginarului cel mai pur și a inteligenței care gândește posibilul caută punctul autobiografic de sprijin. Autenticitatea e înțeleasă de proza intelectualistă căreia i se raliază Costache Olăreanu ca oglindă a inteligenței, fidelitate față de ipotezele și capacitatea ei combinatorie și imaginativă
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
ca toturi unitare. Chiar dacă le-am privi din perspectiva părților separate, ca fiind constituite din diferite lanțuri cauzale conectate în timp, tot nu trebuie să fim deosebit de interesați de această abordare. Reducționismul cauzal este lipsit de viață, în timp ce savoarea și fascinația realității umane stă în detaliile sale. Așadar, punctul de vedere științific, bazat pe afirmații nomologice discrete ne dezvăluie numai puțin din ceea am dori să aflăm. Specialistul în științele naturale, afirmă criticul, nu este atașat de lumea în care trăim
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
capcane „la capătul căruia așteaptă moartea sau huzurul” (Scarlat, din Veac de iarnă), un „joc” de „patimă și primejdie” (Hâncu). Sau cum zice Selim (din Săgetătorul): „Fiecare ne jucăm aici. Unul cu altul. Moartea cu toți.” Îngemănare de teroare și fascinație, moartea e o prezență insidioasă. O iminență, dând unora un tremur, iscând la alții o nefirească ațâțare, de morbide propensiuni. O subită nervozitate pune câteodată stăpânire pe duhul înfierbântat al unor personaje, împingându-le la manifestări ca și inexplicabile, amestec
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Oricât de variată este aria tematică, dominantele și - s-ar zice - chiar obsesiile învederate rămân în linii mari aceleași, și anume viața culturală și politică românească, disputele din interiorul ei, marile curente ideologice și influențele lor multiple asupra evoluției literare, fascinația marilor personalități (ca și a altor „personaje”), pe fundalul epocilor pe care le-au traversat. Un interes aparte, legat de aceeași vocație a adevărului istoric și a solidității construcției intelectuale, este și cel îndreptat spre editarea textelor clasice. Lucrând el
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
cineva care ar percepe evenimentele și relatarea lor din afară. Sensul se află întotdeauna dincolo de fapte, într-un gol primordial, într-o absență care guvernează lumea. De aici, temele subiacente, dar recurente, ale poemelor despre descoperirea neantului din miezul lucrurilor: fascinația morții - a absenței vieții ca succesiune de gesturi semnificative, viața ca vis, amintirea - adică sublimarea a ceea ce este sub simțuri în ceea ce nu mai este decât în gând, dispariția concretului în chiar clipa exprimării lui. Iar toate subtemele irealității lumii
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
lux de flaterii, în care rafinamentul se mai și pierde în înflorituri și zorzoane, feminista omagiază stăruitor frumusețea și o face nu rareori într-o frazare inspirată, tincturată de livresc. Cu un lirism exaltat, iscat de luxurianța formelor și de fascinația culorii, K., scriitoare cultivată, împărtășește cititorilor și, cu deosebire, cititoarelor ei „impresii și viziuni” din călătorii („icoane pariziene”, „amintiri romane”, venețiene, grecești), gustul pentru fastuos și pentru exotic intrând în balans cu nostalgia de un afectat patetism pentru trecut. După cum
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
contemporane, oprindu-se mai cu seamă asupra unor autori ca Emil Giurgiuca, Virgil Carianopol, Eugen Jebeleanu, Ștefan Baciu. Meditațiile asupra esteticii zborului și a spiritului icarian, incluse în ultimul ciclu al volumului (Eldorado), prefigurează interesul său constant pentru lumea aviatorilor. Fascinația zborului și gustul sportivității, relevate de scrierile lui V. I. Popa, Camil Petrescu sau Cezar Petrescu, sunt filtrate printr-o experiență directă de viață și dobândesc astfel un plus de autenticitate. Din lumea temerară a aviatorilor sunt decupate secvențe semnificative
LADMISS-ANDREESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287737_a_289066]
-
ca însumare de secvențe, ilustrează o tehnică ce mizează pe contrapunct, contrast și sincopă. În spațiul lor alternează spiritul ludic și gravitatea, notația seacă, reportericească și expresia rafinată, atent cizelată. Pe de altă parte, „edificiul amintirilor prețioase” se armonizează cu fascinația civilizației moderne, tonul dominant elegiac este uneori disimulat în grațioase caligrafii mizând pe forța de sugestie a dicțiunii studiat-arhaizate (Reverență silențioasă), iar alteori este redus la condiția eliptică a „lipsei de cuvinte”, care devine elocventă prin contrastul provocat de sentința
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
pozne, pățanii diverse (unele cu valoare de pildă), personaje pitorești. Superstiții și eresuri sunt „recuperate” cu farmec în cadrele realului. Privirea povestitorului zăbovește asupra unor mici ritualuri casnice sau asupra unor gesturi cotidiene, consemnate cu acuratețe, procedeul vorbind despre o fascinație a detaliului neînsemnat, alcătuitor de viață, ce amintește uneori de viziunea lui Sorin Titel. Cum se întâmplă frecvent în scrieri de acest fel, conștiința naratorului e duală, reunind ipostaza, fixată de memorie, a copilului care percepe și pe cea a
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
vedere o fațetă puțin cunoscută a scriitorului, proiectele sale dramatice, fragmentele și piesele finite, reprezentabile și astăzi: Pavilionul cu umbre (singura jucată), Confrații și Sfârșitul. Sunt puse în evidență particularitățile discursului teatral de tip comportamentist și psihologic, originalitatea materialului dramaturgic, fascinația străfundurilor enigmatice, a reacțiilor iraționale, a determinărilor obscure, surprinse cu ironie enormă, simț al paradoxului ori cu sugestie fină. Se revelează astfel un dramaturg în descendență caragialiană, având remarcabile afinități cu teatrul expresionist și cu teatrul absurdului. SCRIERI: Dramaturgia românească
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
se stratifică irealități discreționare, expuse într-un limbaj disonant (în care determinările exprimă nedeterminarea, simplitatea - complexitatea, temporalul - atemporalitatea, senzorialul - suprasensibilul), sub autonomia „celor mai riscante aventuri de limbaj”. În cititor, obscuritatea provoacă o „tensiune disonantă”, o „interacțiune de inteligibilitate și fascinație”. De la Rimbaud și mai ales de la Mallarmé încoace, poemul nu mai exprimă conținuturi univoce; lansează enunțuri plurisemice sau fără nici un sens, rămânând să le fie atribuit unul (sau mai multe) de către cititor. Poetul modern e un „mag al sunetelor”; prin
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
educatori - gata să asculte păsul acestor oameni adesea marginalizați, dar și în măsură să ofere îndreptare. Este un semn clar că pentru foarte mulți ortodocși apartenența la Biserică este o funcție a unei identități etnice. Ne putem imagina că doar fascinația pentru ritual și superstiție mai determină membrii comunităților țigănești să ia parte, aleatoriu, la slujbele Bisericii, percepute de cele mai multe ori ca rituri magice. Totuși, universalitatea ortodoxiei ar trebui să aibă ceva de spus nu doar românilor, ci și maghiarilor, germanilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
originile. Iudeii îl aminteau ritualic pe Avraam ca pe „părintele nostru”, în timp ce eleniștii se lăudau cu Platon și lumea obscurilor antecesori presocratici. Cearta pe marginea genealogiilor - care includ cartea nașterii lui Iisus Hristos din „arborele lui Iesei” - a trădat mereu fascinația lumii vechi pentru Antichitate. La întretăierea marilor culturi și civilizații - cu precădere în bazinul mediteranean - tradițiile s-au disputat mereu cu vehemență. Nimeni nu credea într-o epifanie a adevărului pe un suport tabula rasa. În ceea ce privește creștinismul primar, apartenența la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
avem oare nevoie, în opinia lui H.-R. Patapievici, de o biserică în care să putem ieși, mistic și liturgic, din logica nihilistă a modernității? Autorul nu ne răspunde direct, preferând să facă o apologie a spiritului creștinismului aflat sub fascinația pentru ideea imaterialității trecerii Duhului (¬155), chemat să reziste chiar și în fața dispariției formelor clasice de existență ale creștinismului istoric („dogme + instituția tradițională - istoric tradițională a Bisericii”)1. Caducitatea ideii de temei ultim face ca și referirea normativă la „Scriptură
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
devine o sarcină plină de riscuri, răspunzând mai ales amneziei contemporane, pentru care posteritatea a devenit o banală, dar ilogică posterioritate. Dacă multiplele rețele mediatice ne oferă astăzi o imagine panoramică despre drama văzută și nevăzută a populației de pe glob, fascinația morbidă pentru teatrul violenței coabitează straniu cu cinica indiferență față de soarta victimelor și replierea egoistă în cele mai fugare plăceri. Pentru că generația care a urmat febrei Beatles nu mai crede în puterea de a schimba mersul lumii, singura alternativă oarbă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
s anyone bigger or smaller than Maradona. Ron Atkinson Sensul joculuitc "Sensul jocului" Schopenhauer credea că am inventat politețea pentru a masca egoismul. Din ce rațiuni obscure s-a născut atunci sportul? Căror nevoi profunde răspunde nevoia de joacă? De unde fascinația tinereții pentru obiectul sferic din cauciuc, piele sau celuloid, numit minge? La ce anume invită fotbalul în războiul firii cu narcisismul contemplativ sau detașarea abstractă de legile gravitaționale? Ne invită jocul la pură distracție sau, dimpotrivă, avem motive să credem
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și doar recent am început să le studiez și mai formal. Am obținut titlul de fitoterapeut certificat de la Dominion Herbal College în 1990. [Acum are titlul de master fitoterapeut - n.ed.] Și chiar după atâți ani plantele medicinale încă mai exercită fascinație asupra mea. Doar gândul că o sămânță poate hrăni o întreagă familie mă umple de uimire. O plantă vă poate echilibra organismul, astfel încât sănătatea să se poată întoarce. Opriți-vă și gândiți-vă la modul în care am pierdut o
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
care nu reproduce metafizica puterii. Pentru naratorul și eroii lui Hesse, istoria așa cum o știm este situată într-un trecut cețos și relativ îndepărtat, denumit „epoca foiletonistică”, „tranziția”, o epocă de confuzie, violență, declin spiritual, caracterizată cel mai bine prin fascinația exercitată asupra autorului de filozofia (hegeliană a) istoriei și „foiletonism”. Cu toate acestea, Castalia lui Hesse nu se situează chiar în postistorie, și nici prototipul uman castalian nu este omul ultim hegelian ori nietzschean recăzut în animalitate, deși pare să
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]