1,715 matches
-
se face în noi, pe când războiul peste noi. Cine nu poate accepta războiul ca o condiție fatală a umanității nu-i rămâne decât să se omoare. Acela însă, care știe cum merg treburile în lume, își face un loc printre fatalități și așteaptă să fie strâmtorat - la timp - de ele. Nu se poate concepe devenirea națiunilor fără războaie. Prin ele ajung națiunile la conștiința forței lor și tot prin ele își delimitează conturul în lume. O națiune se verifică prin război
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fenomen atât de complicat, încît am fi nedrepți de i-am epuiza sensul în crimă. Din punct de vedere uman n-are nici o scuză; de aceea se face el prin oameni. Sîntem niște biete unelte ale unei mari și sinistre fatalități. Trebuie să dea de gândit tuturor pacifiștilor următorul lucru: toate popoarele europene care n-au luat parte la războiul mondial au căzut automat pe al doilea sau al treilea plan. Politicește, neutralitatea este un semn de lâncezire și de evadare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fenomen constitutiv al istoriei. Mai mult: războaiele determină răspântiile istoriei, precum revoluțiile, culmile. Cred că nu este om care să nu lupte cu toate sentimentele împotriva războiului: dar, tot așa, nu cred să fie vreunul care să nu-i recunoască fatalitatea. Teoretic, nu este așa de ușor să fii împotriva lui. Ai fi foarte bucuros, dacă atitudinea abstractă ar avea vreo eficacitate practică. Dacă aș ști că de aș striga toată viața zi și noapte împotriva lui el ar fi mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Ai fi foarte bucuros, dacă atitudinea abstractă ar avea vreo eficacitate practică. Dacă aș ști că de aș striga toată viața zi și noapte împotriva lui el ar fi mai puțin, aș deveni cel mai înfocat pacifist. Dar în fața tristelor fatalități umane, mi-e rușine să fiu pacifist. Să presupunem că ar sta în puterile omului să termine odată cu războiul. Ar putea el să renunțe la orgoliul care însoțește fiece război? Își poate închipui cineva satisfacții mai mari ca acelea care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o formulă mediocră, iar comunismul este prea mecanicist și mult prea iluzoriu. Colectivismul național, care ar da o valoare soluțiilor abstracte prin corectivul concretului național, își găsește mai repede o cale printre ireductibile și antinomii. Proprietatea pare a fi o fatalitate în fața căreia mă plec cu scârbă. Spiritul uman, ajutat de bestialitate, triumfă în revoluții numai pentru a atenua conflictele cauzate și exasperate de prezența în lume a proprietății. Aici rezidă sensul mai adânc al oricărei revoluții, care o diferențiază atât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a realizat accesul la putere, dar n-a putut suplini totuși golurile și insuficiențele ei politice. Nu există o idee de cultură italiană, deși există o cultură italiană incomparabilă. Toată lumea păstrează Italia în sânge ca o ereditate, nu ca o fatalitate. Revoluțiile de dreapta sânt istorice, nu sociale. Obsesia naționalismului a fost totdeauna istoria. Asta înseamnă că revoluțiilor naționale trebuie să le urmeze o serie de reforme, dacă nu de revoluții. Un popor mare face numai o revoluție mare; un popor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Maistre trebuia să spună stat, iar nu națiune, deoarece aceasta închide în sfera ei mai mult decât statul, a cărui raționalitate abstractă nu poate subsuma atâtea elemente iraționale din existența națiunii. Formele de stat sânt substituibile, pe când națiunea este o fatalitate. De aceea, ele sânt un obiectiv principal al revoluției.Pînă acum nu s-a găsit un Sisif al revoluției, care să vrea să dărâme sau să construiască o națiune. Națiunile devin. O nouă piedică în calea României și a revoluției
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vom avea-o, o vom inventa. Nu vom putea deveni întîia forță balcanică, decât lichidând ceea ce este balcanic în noi. Și prin întîia forță în Balcani nu înțeleg conștiința națională a puterii noastre, ci proiectarea României în conștiința europeană ca fatalitatea implacabilă a unei regiuni istorice și geografice. Dacă în întreg sud-estul Europei, România nu se va defini ca singura realitate politică și spirituală, atunci viitorul mi se pare searbăd, superfluu, stupid. Cum pot exista atâția care pot crede că respirația
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fără un mare fenomen politic viitor, decisiv și esențial existenței ei, mi se pare o monstruozitate, o perfidie a istoriei, o glumă de prost gust. O Românie viitoare, ce ar putea fi totuși foarte apropiată, va trebui să devină o fatalitate sud-est europeană și, lichidîndu-și balcanismul, să reabiliteze această periferie. În viitor să ne fie rușine că am aparținut unei astfel de comunități și trecutul să ne fie singura noastră calomnie. Este foarte greu, ca român, să fii obiectiv cu popoarele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atașăm de aparențele noastre? Cum să nu ne bucurăm când vechiul Constantinopol a degenerat într-o temă romantică și că-l mai înțeleg doar poeții, că oamenii politici l-au uitat? Noi însă nu-i vom uita semnificația și greutatea, fatalitatea și tragicul. Nu pot avea viziunea unei alte Românii, fără să-mi proiectez țara în finalitatea ei ultimă. Noul Constantinopol să nu fie un obiect de visare politică, ci un obiectiv urmărit zi de zi, cu pasiune și dramă. Altcum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu te-am uitat nici o clipă și m-am Întrebat mereu ce vei fi făcând și cum va fi Înflorit talentul tău În care eu cred... Părerile de mai sus trebuiesc luate numai ca niște păreri ale unui cititor supus fatalității gustului și Înțepenit În teamă de avalanșă Înnoirilor de dragul Înnoirilor... Aș mai adaugă remarcilor mele o brutalitate neologistica atârnând plumb În filigranul poeziei și - În unele locuri - o lipsă de claritate care nu avantajează impresia de misterios, ci pe aceea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
masterat de Gen și Politici Europene - Studii de Gen. Am încercat să scriu literatură. Am încercat să pictez. Am cunoscut mulți oameni și multe locuri. Mi-am dorit să pot trăi scriind. Nu am avut cum. M-a urmărit o „fatalitate”: responsabilitățile instituționale. Am reușit câte ceva, între altele să creez câte un loc sub acest soare pentru zone noi de studiu. Valorile esențiale din viața mea: Ele s-au metamorfozat odată cu mine. Trei au rămas valori-credințe-sensuri: maternitatea, creativitatea și prietenia. Fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
dificil să fii femeie. De ce e și provocator? Eu cred că provocarea vine mai ales din faptul că s-a ajuns la un prag critic al patriarhatului cotidian românesc. Tot mai multe femei vor învăța curând că nu e o fatalitate să fie anexe culinare, de menaj, decorațiuni atașate ca status simbol, note de subsol la interesele bărbaților. Se vor uita lung la ele însele, și s-ar putea să nu mai accepte decât relații parteneriale. Vom intra și noi în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
domeniu, ai vedea că ea este plină de occidentali - inventatori, scriitori, artiști de toate felurile, mari politicieni. Prin urmare, istoria universală, așa cum este consemnată la ora actuală, este o istorie „vestocentrică”. Ce facem noi în calitate de estici marginali? O socotim o fatalitate și pe noi înșine incapabili pentru simplul motiv că ei au stabilit regulile selecției în istoria universală, au stabilit cine are sau nu are loc în cultură și faptul că, de exemplu, noi, în calitate de națiune, nu suntem prezenți decât într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
autentică este autosacrificiul pentru cei pe care îi iubim. Autosacrificiul nu are nici o valoare dacă nu-l alegi conștient. Practic, lipsa alegerii elimină valoarea morală a unui act omenesc. Noi am fost educate că a trăi pentru alții este o fatalitate, nu un destin liber-asumat. Atât de puternică este acestă profeție pe care am înghițit-o odată cu limbajul, încât ea s-a încastrat în noi ca „adevărata natură femeiască”. Modelul cultural cel mai avizat este cel al Anei care a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
mai public. Pe scurt, avem, cel puțin, o empatie dramatic scăzută față de alte femei. Voi da un exemplu: învățătoarele și profesoarele știu că fetele pe care le educă urmează să devină criptoservitoare în propria lor familie, că urmează să împărtășească „fatalitatea” vieții pe care o duc și ele însele. Știu că această fatalitate le diminuează serios șansele spre autonomie și spre performanță profesională. Cu toate acestea nu fac nici un fel de lobby să se schimbe curricula școlară, astfel încât euglena verde, neoliticul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
alte femei. Voi da un exemplu: învățătoarele și profesoarele știu că fetele pe care le educă urmează să devină criptoservitoare în propria lor familie, că urmează să împărtășească „fatalitatea” vieții pe care o duc și ele însele. Știu că această fatalitate le diminuează serios șansele spre autonomie și spre performanță profesională. Cu toate acestea nu fac nici un fel de lobby să se schimbe curricula școlară, astfel încât euglena verde, neoliticul, benzenul, să nu fie infinit mai importante decât faptul de a învăța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cei mai mulți oameni erau suficient de săraci încât să nu-și poată permite o a doua locuință pentru ca separația să fie posibilă. În multe familii, jugul conjugal nu era o metaforă, ci o stare de fapt. Stabilitatea se conjuga adesea cu fatalitatea. Sărăcia și presiunea cutumiară au rostul lor în menținerea, cel puțin aparentă, a cuplului. De aici poate deriva și creșterea violenței în familie, menținând împreună oameni care se detestă, nu se despart, dar își macină zilele reciproc. Din când în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
clipa în care am trecut pe acolo, pe lângă pana ciclamen, în pământ? Și uite-așa, de la o pană exotică, stranie, căzută într-un loc deloc exotic (într-un loc obișnuit în peisajul nostru urban, în spatele blocurilor), am ajuns la destin, fatalitate, întâmplare. Ce ți-e și cu penele ciclamen pe lumea aceasta: te fac să elucubrezi cu asupra de măsură! BUCUREȘTI FAR WEST Daniel CRISTEA-ENACHE Un „patriot“ (II) În decembrie 1989, când regimul Ceaușescu a căzut, Corneliu Vadim Tudor s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
dispară în neant, măcar pentru faptul că fiecare din noi, indiferent dacă producem literatură (bună) sau nu, avem inhibiții și bariere și delimitări față de ceilalți și față de noi înșine. Ce vreau să spun este că devine de-a dreptul o fatalitate ca orice fel de cogitațiune să conțină și un grăunte narcisiac. Sinceritatea își are perfidia ei emoțională, dar ea este, până la un punct, necesară pentru oglinzile în care ne reflectăm în scris și în vorbe. Vai de cei care nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
instalație coregrafiată, în care publicul putea să-și stabilească propriul traseu de receptare. Corpul înconjurător e tema tare a Sashei Waltz. Șerban Foarță și Ion Barbu, în direct la emisiunea „Suplimentul de cultură“: „De ce e mirele fără căpătâi? Dintr-o fatalitate biologică“ Mai credeți și acum, domnule Foarță, că anul 2006 s-a nupțializat complet? Despre 2007 ce am mai putea spune? Șerban Foarță: Aaaaaa... 2007 s-a nupțializat și mai dihai. În momentul în care eu am vrut să scriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
avut trac când i-am cerut să îmi facă ilustrațiile, pentru că este un om care mă impresionează prin fecunditatea sa extraordinară, face cam 30 de desene aproape zilnic și are un extraordinar prestigiu. Dar de ce e fără căpătâi? Dintr-o fatalitate biologică, ca să spun așa. Sunt câțiva oameni cu cheag în poveste, bazați. Or, el este un prăpădit, un fel de umbră a nașului, pe care îl folosește ca paravan pentru pățania fină-sii. Și de asta o și sfârșește prost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
mai vrem să jucăm un rol în democratizarea regiunii Marea Neagră. Atâta tupeu pe lumea aceasta n-a mai avut România de la războaiele cu turcii, dar chiar și atunci ne mai repliam în codru. Unde-i tradiția, spiritul național, spectrul eșecului, fatalitatea? Unde o să ajungem, dacă, după ce am scăpat dintr-o dictatură, ne apucăm să dăm o mână de ajutor și altora ca noi?! Unde-i capra vecinului? Principalele forțe ale coaliției au și ele probleme de racordare la marile curente europene
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
de gândire” / 11 „A fost fericit Eminescu?” / 17 Modele feminine în poezia lui Eminescu / 22 M. Eminescu - conștiință istorică și vocație metafizică / 37 M. Eminescu - un editorial pascal / 51 II. AMBROZIE ȘI POȘIRCĂ Cum a fost posibil? / 59 Exilul ca fatalitate / 65 Lecția țarilor / 71 „În genunchi pentru Ștefan cel Mare!” / 79 „Autostrada mântuirii neamului” / 83 Internetul pavat cu bune intenții (1) / 89 Internetul pavat cu bune intenții (2) / 96 La normă! / 103 Dulci aventuri pe câmpii internetului / 108 6 Istorie
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
purifice, să recunoască, să se recunoască, să se transforme cât mai repede din „funcții” în oameni liberi, ieșiți de sub acțiunea corozivă a propriei tiranii. (Opinia studențească, nr. 9, 14 ian. 1990. Publicat cu titlu schimbat în redacție) 65 Exilul ca fatalitate 1. Citeam prin anii ’80 despre o carte (400 de pagini) tipărită la Budapesta, dedicată comunității maghiare din SUA. Noi nu avem nicio asemenea lucrare. Nu știm decât cu aproximație „coeficientul de împrăștiere” al neamului românesc pe harta lumii, din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]