3,267 matches
-
adresarea directă. În textul polemic literar autorul este puternic marcat prin deictici pronominali și verbali, astfel că prezența sa nu lasă loc nici unui dubiu. Fie că e vorba de pluralul persoanei întâi (despre adversarii săi liberali Eminescu afirmă: " În mod febril ne caută pricină de vorbă"55), caz în care subiectul multiplicat îndeplinește o funcție retorică, sau de singularul ei ("Sunt foarte supărați Vălenii pe mine"56), constată Arghezi, autorul se identifică în totalitate cu subiectul enunțării polemice și dorește ca
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
da. Dar care stârnesc în noi vertijuri străvechi. Spectrul, reflexia, dublul ori sosia continuă să întrețină nu groaza, ci un persistent nimb de echivocitate. Ca și cum nesigurul statut al imaginii ne-ar clătina neîncetat cele mai puternice certitudini. Desigur, când suntem febrili preferăm aspirina unui peisaj marin. Imaginile noastre sfinte nu mai sângerează, nici nu mai plâng. Dacă încă le mai vorbim în șoaptă, singuri, în penumbră, o facem din neatenție. Nu mai credem că statuia Sfintei Genevieva ocrotește Parisul sau că
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
atinge adânc" (Scrisoare a lui Titu Maiorescu către Eduard Gruber din 19 noiembrie 1887, în Torouțiu, 1934, vol. V, p. 32). Maiorescu îl crede capabil de filosofie și îl sfătuiește să fie pragmatic: "lasă Lipsca și pe Wundt". Apoi pregătește febril un concurs la școala de Belle Arte din Iași pentru catedra de Istoria Artei (doarme doar patru ore pe zi, mănâncă fără să lase cartea din mână). După eșec, nu mai recunoaște că cel care a câștigat concursul, un domn
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
umorile - bila. Sediul vieții era localizat în ombilic de unde ar pleca nervii și canalele sanguine. Un interes deosebit era acordat vieții intrauterine. în aceleași texte sunt prezente și manifestările bolilor precum: tuberculoza, lepra, icterul, hemoroizii, variola, reumatismul poliarticular, diabetul, maladiile febrile etc. În registrul terapeutic sunt înscrise băile, sângerara, regimul dietetic, clismele, farmacia botanică, minerală ca sarea, petrolul, sulful, mercurul și cea de natură animală: blănuri, piei, sânge, carne proaspătă pusă pe rană și bandaje, folosirea lipitorilor, a prafului de rocă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
face ravagii. Alimentația este precară, apar anemii, febre, sunt medicamente puține. Instrumentarul medical este insuficient și rudimentar. Medicii sunt la datorie, fac imposibilul. Quinquina scoarței arborilor peruan și indonezian, intrate în Europa în 1640, nu este eficientă în toate stările febrile. Spiritele misterioase carteziene care „circulă prin sânge“ sunt mai degrabă malefice. Când alimentația și igiena sunt paupere, sănătatea se clatină. Îmbinarea empirismului cu raționalismul, propusă de filosoful matematician Leibniz (1646 - 1716) și de ceilalți sensualiști ai secolului, nu este a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de experimentare erau spitalele pline de bolnavi. Medicii încearcă tratamentul cu fier în combaterea anemiilor; cu sulfatul de cupru și de zinc în boli de piele; se încearcă mercurul în combaterea sifilisului, se dau ceaiuri, extracte de plante împotriva stărilor febrile, dezinteriei etc. Se studiază apele minerale, se caută remedii din medicina naturistă în boli intestinale, plăgi, parodontoză, reumatism etc. Priceperea și eforturile sunt mari, dar bolile sunt multe și bolnavii nenumărați. Mijloacele sunt în raport invers cu cerințele. șarlatanii, impostorii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
bulbo-pontini stau la baza integrării și participării funcției respiratorii la procesele de termoreglare. La animalele cu blană, de exemplu, lipsite de glande sudorale, supraîncălzirea determină binecunoscuta polipnee termică. Prin mecanisme hipotalamice similare se produc modificările respiratorii de efort și stările febrile la om. Sistemul limbic implicat în stările afectiv-emoționale influențează, de asemenea, activitatea respiratorie în unele stări comportamentale. Frica și furia, de pildă, cresc ventilația, punând organismul în condiții mai bune de apărare sau fugă, iar emoțiile pozitive produc hiperpnee precedată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
temperatura este ceva mai ridicată decât la vârstnici. Creșteri tranzitorii sunt posibile în funcție de ritmul diurn (valori mai mari seara decât dimineața), digestie și fluxul menstrual. Stresurile de diferite cauze și, îndeosebi, cele de cauză inflamatorie cresc temperatura corporală, determinând stări febrile de etiologie foarte variată. La rândul lor, deviațiile termice ale mediului ambiant de la temperatura de confort a corpului uman (+ 21°C îmbrăcat și + 28°C dezbrăcat) afectează mai puțin temperatura centrală decât pe cea periferică. La nivelul suprafeței corporale s-
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
alături de noi, împreună cu noi, spre socialism"26. Un fragment din Cronica fantazistă, de pildă, ar fi putut și ar fi trebuit să stârnească disconfort prin sentimentul de incertitudine legat de intenția omagială sau dimpotrivă, ridiculizatoare, dintr-o veritabilă anticipare a febrilei și delirantei modernizări din "epoca de aur": O sumă colosale de vase de comerciu, încărcate cu mărfuri de toate speciele, plutesc, în sus și-n jos, pe Dâmbovița canalizată; stradele, pavate cu tuci, sunt brăzdate, de la un capăt al cetății
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dimineață. Profesorul: Cum mâine dimineață? Mâine dimineață nu se vede. Necunoscuta: Ce-are a face? Mi-o arăți pe hârtie. Profesorul: Nu, nu. Stai aici lângă mine. Uite (arătând cu degetul), sunt șapte stele... Le vezi? Necunoscuta (ezitând): Nu. Profesorul (febril, nervos, aproape răstit) Cum nu? Sunt patru și trei. Ultimele trei sunt coada Ursoaicei. Necunoscuta: Ce ursoaică? Profesorul: Te uiti prea jos, de asta n-o vezi. Acolo unde privești e capul Dragonului. Necunoscuta: Ce dragon? Profesorul: Dragonul, Balaurul. Necunoscuta
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
etc.), însă plasați în context secular, aceștia par mai degrabă extratereștri decât zei, pe o graniță difuză între știință și supranatural, izvodindu-se un "cult al super-eroilor" alături de alți substituenți de religie (psihanaliza, idolatria starurilor, ideologiile politice etc.).644 Grija febrilă pentru educația tinerilor în anxietatea Războiului Rece a avut, evident, ca principală miză "puterea culturală" și influența asupra lor, destinați să fie cei care aveau să lupte mai departe împotriva comunismului, însă doar dacă se păstrau puri, fără a se
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
celălalt. Mă hrănesc din reproșuri, din cuvinte scuipate cu ură. Mă gândesc la șinele de tramvai, o rețea argintie care nu cade niciodată - scriu despre asta. Mă întâlnesc două ore cu singura mea prietenă la fosta Cireșica, eu vorbesc mult, febril, ajung târziu acasă, aerul tare al nopții - scriu despre asta. Încep să construiesc ficțiuni în care ies noaptea pe străzi. Încep să visez atingeri. Vreau să scap de teroarea orelor fixe. Sunt disperată. Nu scriu pentru nimeni. Vocea mea din
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
că nu mi-ar mai fi păsat prea mult de asemănări și deosebiri. CAPITOLUL ZECE A doua zi de dimineață, când mă îndreptam spre secția University, am dat drumul la radio. Tocmai ascultam vesel cvartetul Dexter Gordon, când o voce febrilă curmă ritmul antrenant al lui Billie’s Bounce: „Întrerupem transmisiunea pentru o știre de ultimă oră: a fost reținut un suspect important în ancheta cu privire la uciderea lui Elizabeth Short, fata exuberantă cu părul ca pana corbului, cunoscută drept Dalia Neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dus oglinda cea mare În curte și a așezat-o pe orizontală cu fața În sus: oglindește tot cerul, norii, copacii, dar nu știu de ce eu nu mă văd În ea. Intru În starea de alarmă teribilă și mă Întreb febril unde am dispărut. Până acum câteva clipe, când voiam să mă Încredințez că exist, dădeam fuga la oglinda cea mare din odaia de la stradă. Da, acolo, eram eu Întreg, Îmbrăcat curat; e părul meu, nasul meu, gura mea, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
suntem aici În tablou și voi vă uitați cu uimire la noi. Vă uitați fără să Înțelegeți ce vă atrage spre această dărăpănătură În care ne-a fixat nebunul de Leonardo.“ E adevărat că noi, cei din afara tabloului, ne uităm febril, cu ochii măriți de spaimă, să nu ne scape ceva foarte important. De fapt, ce-a vrut să spună pictorul cu aceste fețe mirate, ce sunt privite de noi cu atâta suspiciune? Cei din jurul lui Christos se suspectează unul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
m-ar fi văzut, nu mi-ar fi arătat prin nimic că mă vede, ne-am fi uitat doar la cărți, cu aceeași indiferență cotidiană. „E ea, nu e nici o Îndoială, este femeia ce o visez noapte de noapte cu febrilă așteptare, iat-o, a venit, a apărut În orizontul meu de așteptare. Ce aștepți, idiotule, ia-o, culege-o!“ Mă uit la mutra celui care o trage după el, mă Întreb de ce merge cu el, Îmi caut vorbe, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
m-a Înecat brusc, atunci când m-a luat de mână la ea În cameră, În acea cameră de fată, cam Întunecoasă, cu multe draperii și perdele, cu zorzoane și brizbanțuri pe la mese și scaune; gâfâiam amândoi, cuprinși de o stare febrilă neînțeleasă; mi-a dăruit dicționarul lui Nădejde drept compensație; de fapt, era prima dată când mă chema la ea acasă, era prima noastră Întâlnire Într-un cadru intim; de obicei, ne Întâlneam În parc, pe aleea Oltului etc.; dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tot ce a existat În atingere cu ființa ei. O recompune cu tot felul de „martori“, ce sunt Însă total indiferenți de existența și moartea ei. În chiar această operație lucidă stă drama, căci el nu este indiferent, el este febril În a o căuta, În a scormoni tot și toate, spre a mai căpăta o dată probele că ea există, că nu s-a Întâmplat nimic, că acest lucru pot să-l confirme involuntar și martorii care nu știu că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se Întoarse spre paznicii japonezi. Cele trei camioane trecuseră podul, și Îl putea vedea pe doctorul Ransome mișcîndu-se printre pacienți cu un copil mic În brațe. Plînsetele acestuia răsunau În lumina orbitoare a soarelui. Sutele de prizonieri ședeau În lumina febrilă, ca figurile din tablourile fantomatice care făceau reclamă spectacolelor chineze de film. Japonezii stăteau pe vine lîngă camioane, mîncînd o pastă de orez fiert pe care o scoseseră din ranițele lor. Dădură nici un semn că ar vrea să-și Împartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
te puște”, Îi spuse nevasta, aranjându-i mantaua pe umeri, pe acolo e frig și o fi nins. Se duce În camera din față, lasă ușa deschisă, dincoace pătrunde lumina semaforului din intersecție, Încăperea devine galbenă, mantaua galbenă, se aude căutarea febrilă, fâșâie cârpe și foșnesc ziare, camera din față este inundată În verde, mantaua este verde, și când mantaua se aprinde În roșu, mama se Întoarce cu chipiul În mână, șterge cu dosul mânecii steaua de sticlă raster și Închide ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Doar o grimasă imperceptibilă, ca atunci când o boare atinge pânza de păianjen. Impunător și, probabil, canceros. Spunându-ți sec, dar cu demnitate de fiecare dată când Îl Întâlnești: „Bună ziua, domnule elev”. S-a dat drumul masiv la politici. Iar tu, febril și tainic, pui la cale, cu unul din prietenii tăi, fuga voastră În URSS. La explorări. Ești fascinat de mlaștinile Înghețate ale Iakuției și de numele acelea cu sonoritate sălbatică, Obi, Ienisei, Amur, Angara, Semipalatinsk. Tot ascundeți Într-un rucsac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în clinică. M-am surprins apreciind locuri acele cu plată, curate, organizate, silențioase. Aveam doar patruzeci de ani și poate că nu-mi mai iubeam meseria. În tinerețe acționasem plin de avânt. După specializare, primii ani de practică au fost febrili, viguroși, ca și pumnul tras unui asistent, vinovat de nu a fi așteptat ca autoclava pentru sterilizarea instrumentelor să-și termine în mod corect ciclul. Apoi, aproape fără să-mi dau seama, m-am lăsat învăluit de o liniște interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
don Augusto ... — Ce-ți mai trece prin cap, fetițo! — Și-acum - adăugă ea ridicându-se și îndepărtându-l cu mâna -, fii cuminte și du-te să te răcorești, ai mare nevoie! — Eugenia! Eugenia! - îi șopti el cu voce uscată, aproape febrilă, la ureche -. Dac-ai vrea tu... — Tu ești cel care trebuie să-nvețe să vrea, Mauricio. Adică... Fii bărbat! Caută-ți de lucru, decide-te repede; dacă nu, am să muncesc eu; dar decide-te repede. Altminteri... — Altminteri ce? — Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o mână pe care o retrase imediat. Mi se pare că încă nu ești în situația de-a vorbi liniștit, ca niște buni prieteni. Ia să vedem! - și-i apucă mâna ca să-i ia pulsul. Și acesta începu să bată febril în sărmanul Augusto; se înroși tot, fruntea îi ardea. Ochii Eugeniei i se șterseră din privire și nu mai zări nimic decât o ceață, o ceață roșie. O clipă crezu că-și pierde cunoștința. — Fie-ți milă, Eugenia; fie-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cerul vag pe-acest pământ nesigur, l-au pus în trupu-mi și de-atunci în viață sunt una și trăiesc, o, Eugenia! Sunt parcă ochii tăi aprinse cuie și trupul strâns acum mi-l prind de spirit, fac sângele-mi febril visare-n mine, ideile schimbându-mi-le-n carne. Lumina-aceasta-a vieții-mi de s-ar stinge și-ar dejuga materia de spirit, pierdut aș fi prin negura celestă și în adâncul beznelor vorace. — Cum ți se par? - o întrebă Augusto de cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]