2,240 matches
-
caracterizate printr-un anumit stil al discursului și al conduitei online (unul „prietenos”, grijuliu și gentilă este respinsă ca un fenomen care construiește anumite așteptări, pozitivități și comportamente, în dauna altora, tipizate drept violente sau nepoliticoase. Astfel, definiția universală a feminității (femeia albă, heterosexuală, înstărită și educatăă întâlnește o contrapoziție a redefinirilor multiple, active și subversive. Fie că este vorba de lucrările de artă pe computer transformate în instrumente de exprimare a alterității postcoloniale (vezi Grossberger-Morales, 2000Ă, fie de acțiunile concrete
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
băieților sau prin simularea unui răspuns pozitiv care se va dovedi rapid nesincer. (Desigur, anumite femei se simt ca peștele în apă în medii de tipul celor descrise aici, însă nu se dorește aici emiterea nici unui fel de judecată cu privire la feminitatea lor sau la relațiile lor cu alte femei din organizație.) Similar, femeile care au de-a face cu bărbați la locul de muncă se pot aștepta ca ei să fie mai greoi în a face și a spune lucrurile care
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
să nu mă trimiți. Octav: Nici nu mă gîndesc. Mona: Adică speri să mă trimit singură... Octav: Ei, toate speranțele au o limită... Oh, sărman Hamlet! El o trimitea pe Ofelia la mănăstire ca s-o salveze de mediocritate... de feminitatea aceea împotmolită în sucuri glandulare... în suavele noroaie erotice... Și-acolo rămîne... Pe veci! Ha! El voia s-o ridice de la "mă iubește, nu mă iubește" la "a fi sau a nu fi"! Delirant, delirant, delirant! Mona: Păi nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și de respingere a partenerului. Emoțiile sexuale sunt stări emoțional-afective care apar ca o consecință a acțiunii excitațiilor sexuale. Ele însoțesc și întrețin activitatea erotico-sexuală, pe de o parte, iar pe de altă parte, sunt expresia emoțional-afectivă a erotismului (tandrețe, feminitate, dragoste etcă. Rolul excitațiilor sexuale este de apropiere a partenerilor cuplului. Aceștia sunt sursa „atracției” și a „plăcerii” erotice, contribuind la producerea stării de „satisfacție sexuală” și a „sentimentului de plenitudine”, care unesc cei doi parteneri ai cuplului. În mod
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
în perspectiva evoluției procesului de sexualizare a individului, pune în evidență existența unor etape specifice care se succedă cu regularitate în procesul de configurare/constituire a tipurilor sexuale menționate mai sus. Evoluția tipologică sexuală, atât a „masculinității”, cât și a „feminității”, nu are un caracter fix, ci se desfășoară continuu, pe tot parcursul vieții individului, din copilărie și până la vârsta a treia. În contextul acestei evoluții, fiecare etapă a vieții individului are profilul ei psihobiologic specific, în cadrul căruia se conturează „tipul
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
în proporții variabile, „caractere de tip feminin sau de tip masculin” (Maranonă. Se poate vorbi, în acest caz, despre „intersexualități latente”. Deși nu modifică semnificativ conduitele psihosexuale ale individului, ele dau totuși o anumită tentă discretă personalității respective, fie de „feminitate”, fie de „masculinitate”. Aceasta pune din nou în discuție „procesul diferențierii sexuale” în ceea ce privește constituirea „tipului sexual”. De „intersexualitatea latentă” se leagă și „intersexualitatea parțială”, și „intersexualitatea unilaterală”. Diferențele intersexuale parțiale interesează numai anumite caractere sexuale secundare: pilozitatea la femei, ginecomastia
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
tulburările orgasmice este în toate situațiile trăit ca o „rușine”. Aceasta dezvoltă o stare de tensiune intrapsihică din cauza preocupării femeii respective, centrată tematic pe această stare anormală, pe care o percepe ca pe o „infirmitate” ce o exclude din sfera feminității. Din acest motiv, tulburările orgasmice sunt ascunse de femeie ca reprezentând un sentiment de „neîmplinire” și de „rușine” personală față de propriul partener, dezvoltând în timp o structură nevrotică de tip fobic-anxios. Femeia ascunde, de regulă, această „stare”, păstrând-o mult
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
va avea un caracter chinuit, forțat, adesea neconvingător la Constanța Buzea, Ana Blandiana, Gabriela Melinescu, sau exprimând o structură particulară intim temperamentală, ca la Nina Cassian, Veronica Porumbacu, Florența Albu, Cristina Tacoi etc. Sensibilități rafinate, extrase din arsenalul cotidian al feminității eterne, descoperim în poezia Ilenei Mălăncioiu, Floricăi Mitroi, Doinei Sălăjan și Ioanei Diaconescu. Lirica feminină se include în poezia eclectică examinată în acest studiu. Ea răspunde termenului în ce privește conținutul, iar la unele dintre poete și ideii de nerealizare în câmpul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ei cu o ultimă iubire,/ Ne vor privi încețoșați de somn/ Și n-or găsi drăceasca îndrăzneală/ De-a mărturisi că îngeri cad/ Nu din păcat, ci din oboseală." Cu "Octombrie, noiembrie, decembrie", Ana Blandiana devine din nou lirică prin feminitatea dorințelor, a pasiunii. Dragostea este puternică, asemenea morții, o dragoste senzuală, de trup abandonat de suflet: "Amar mi-e timpul și otrăvitor,/ cu soarele prelins la subsuori". Alteori dragostea înseamnă păcat: "Să fug?,/ O, fie-ți milă,/ Altădată/ N-aș
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Materie pentru săgeți și arcuri" ("Șopârla"). Alteori invocă desprinderea din femeie, contactul dintre suflet și trup, o anume voluptate a nașterii, încercând să o echivaleze cu mișcarea intimă a creației: "Poetul are o mamă, ce paradox/ Mama poetului este propria feminitate/ Suavă dependență de matca femeiască/ Și, tresărind molatic tot genul feminin.". În ciclul " De ce" este preocupat de artă, de poezie, "Iar cântecul să fie bătut în cuie fiindcă/ de el depind prea multe, și bocet și lozincă" ("Trădătorul cântec ambiguu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
viața noastră individuală și socială într-un act atât estetic, cât și etic: actul dezvăluirii dimensiunii poetice a existenței. Căci "poetic" înseamnă a face, iar singurul sens veritabil, astăzi, al lui a face este concilierea contradictoriilor, reunificarea masculinității și a feminității lumii (B.N., 1999, pp. 107108). Suprema responsabilitate a omului este așadar aceea de a alege să "colaboreze" la structura dinamică evolutivă a universului, să se integreze, altfel spus, legilor de autoconsistență ale Totului. Însă acest lucru trebuie realizat la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
conflictul, dezordinea, demisia morală și socială (B.N.,1999, p. 156-157). Redefinit din perspectiva transdisciplinarității, verbul a face își regăsește sensul etimologic (gr. poiein înseamnă a face), devenind echivalentul lui a crea: "A face, astăzi, înseamnă concilierea contradictoriilor, reunificarea masculinității și feminității lumii" (B.N.,1999, p. 108). ["Ansamblul nivelurilor de Realitate și cunoașterea lor desemnează ceea ce am putea numi masculinitatea lumii noastre. La rândul lor, ansamblul nivelurilor de percepție și cunoașterea lor desemnează feminitatea acestei lumi" (B.N. 1999, p. 101).] Ca esență
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
face, astăzi, înseamnă concilierea contradictoriilor, reunificarea masculinității și feminității lumii" (B.N.,1999, p. 108). ["Ansamblul nivelurilor de Realitate și cunoașterea lor desemnează ceea ce am putea numi masculinitatea lumii noastre. La rândul lor, ansamblul nivelurilor de percepție și cunoașterea lor desemnează feminitatea acestei lumi" (B.N. 1999, p. 101).] Ca esență a acțiunii umane, a face dobândește o triplă dimensiune, reunind aspectul său practic cu dimensiunea estetică și etică (prin care se dezvăluie "dimensiunea poetică a existenței" B.N.,1999, p. 107). Eficacității care
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
se naște ura și violența. De mare precizie este, în acest sens, alegerea interpreților: Liviu Rozorea compunând un hangiu aidoma celui descris de Caragiale, cu capul înfundat între umeri, mic, cu ochii sticloși, furați de o nălucă; Valeria Seciu figurând feminitatea înșelătoare a Anei, elanurile ei inconsistente, ambiguitatea lunecoasă, între tentație și teamă, ingenuitate și păcat; Ion Caramitru preotul-bandit, fixând în privirile-i avide și în zâmbetul tăios o lipsă de scrupul demențială. De fapt, teritoriul pe care regizorul se simte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
rapida "descifrare" a esenței acestora. Adevăratul cutremur interior îl produc incertitudinile Personajului în privința femeii adevărate, pe care o situează, conștient (deformator) și inconștient (traumatizant pentru sine) în teribilul tipar al "Damei cu camelii". Care ar fi acesta? Natura dublă a feminității, în construcția masculină: una înaltă și una joasă. Gelozia eroilor este semnul că ceea ce este virtual degradant în femeie începe să fie temut, presupus; că deja, pe drumul scindării, care se poate naște dintr-o simplă mistificare, imaginea ei nu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sau în chilia călugărului Iakint, care păcătuiește alături de o fată: "La el, azi-noapte, în chilie/ A-ntârziat o fată vie,/ Cu sânii tari, cu coapsa fină/ De alăută florentină". În Morgenstimmung, melosul sugerează o atmosferă, o stare de spirit difuză, iar feminitatea pune în mișcare cântecul miraculos, sublimul spiritual, "vijeliile" cărnii, realitatea halucinantă a contopirii cuplului. O poezie a regretului se reține din Oseminte pierdute și din rilkeana Niciodată toamna: Niciodată toamna nu fu mai frumoasă/ Sufletului nostru bucuros de moarte". Dacă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în amestecul lui de diabolic și divin: "Subsuoară/ De fecioară,/ Ai picioare/ Domnișoare/ Solz de sticlă-n unghie/ Ochiul tău înjunghie". Într-un limbaj familiar, poetul face un portret al Fătălăului, în care grațiosul se îmbină cu grotescul, comparațiile sugerează feminitatea: "Ți-este mâna/ Ca smântâna". E o făptură stranie, o parodie după mitul erotic al zburătorului: "Buzei tale apă dă/ Fântâna și leapădă/ Fata de cum te-o vedea/ Ca din vânt rămâne grea". Numai că erotismul fătălăului este demonic și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ceva miraculos. Prin iubire, femeia eliberează instinctul erotic, pregătește bărbatul, deșteaptă în el dorinți, transformă pasiunea în cântare: "Și poate că n-ar fi fost nimic/ Dacă nu intra să sape/ Cu cântecul, și degetul tău cel mic". În univers, feminitatea se află peste tot, materială și ideală, în spațiul terestru sau cosmic, unde răbufnește instinctul erotic refulat. În ființa bărbatului ea dă viață și distruge, sugerează cântarea (poezia), umanizează, eliberează instinctul, ca o reacție împotriva "ascezei mortificatoare", are revelația vulnerabilității
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
În ou, poetul imaginează o adevărată cosmogonie în care există principiul vieții ("palat de nuntă") și principiul morții ("cavou"). Albușul este învelit în "trei atlazuri" protectoare, "culcușul viu fiind principiul masculin ("sărutul plin"). Gălbenușul reprezintă principiul pozitiv, al plinului, al feminității care vrea să se împlinească prin creație. În oul universal se află cele două principii (imagine a lumii necreate), dar și imaginea plodului care reprezintă spiritul. Alte simboluri: ceasornicul ("fără minutar") care măsoară ritmurile succesiunii între viață și moarte, ca
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
punct de vedere erotic sunt ratați, iar alte personaje sunt marcate de probleme erotice: Felix trăiește o criză sentimentală și fizică, iubind-o platonic pe Otilia și carnal pe Georgeta. Un cuplu interesant este cel alcătuit din Otilia, plină de feminitate și Pascalopol, om la cincizeci de ani, bogat și distins, care are afecțiune paternă față de fată, candoare sufletească, o iubește dezinteresat. Otilia este personajul enigmatic, tulburând pe Felix, ca în cele din urmă să-l prefere pe experimentatul Leonida Pascalopol
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
distins, care are afecțiune paternă față de fată, candoare sufletească, o iubește dezinteresat. Otilia este personajul enigmatic, tulburând pe Felix, ca în cele din urmă să-l prefere pe experimentatul Leonida Pascalopol. Ea iubește luxul, călătoria, muzica, misterul (enigma este însăși feminitatea ei) și vine într-o noapte să i se ofere lui Felix, contaminat de un platonism mistic. În Enigma Otiliei este caracteristică galeria tipurilor. Portretele sunt realizate prin observarea amănuntelor de ordin exterior, fizionomic și vestimentar, care definesc trăsături morale
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
interioară. Otilia și Pascalopol sunt firi enigmatice, Felix are complicațiile lui interioare). Modernă este și caracterizarea unor personaje prin reflectarea acestora, în conștiința altor eroi. Otilia este "fe-fetița" cuminte și candidă (Costache Giurgiuveanu), exuberantă și capricioasă (Sima Felix), de o feminitate precoce (Leonida Pascalopol), o ușuratică (Aglae). Modern este și caracterul dramatic, scenic, al unor secvențe narative (scena supravegherii lui Moș Costache). Personajele lui Călinescu aparțin unei categorii "care nu are o concepție morală a vieții", eroii sunt "incapabili de motivație
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ta, iubite". Poetul este invitat în codru, lângă "prăpastia măreață", noaptea, sub clar de lună, "în liniște și singurătate", unde este cuprins de uimire, în fața frumuseții ființei iubite: "Ce frumoasă, ce nebună/ E albastra-mi, dulce floare!". Epitetul "nebună" semnifică feminitatea, cochetăria. Ultima strofă reprezintă o meditație asupra existenței umane, în urma pierderii iubitei: "Și te-ai dus, dulce minune/ Și-a murit iubirea noastră". Visul de iubire nu s-a împlinit, se revine la starea de meditație și la concluzia că
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Elei se reflectau în conștiința eroului. Are impresia că domnul G., avocat obscur și bărbat monden, îi acordă prea multă atenție Elei și analizează fiecare gest și fiecare cuvânt al acesteia. Pentru el soția reprezenta idealul său de iubire și feminitate, și fiind hipersensibil și orgolios, amplifică drama, ridicându-și suferința la dimensiuni cosmice. Negăsind un punct de sprijin nici în plan sentimental, nici în plan social, Ștefan Gheorghidiu trăiește drama omului singur, inflexibil moral, fără să accepte compromisuri. Eroul trăiește
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
europenizarea literaturii române, "prin crearea personajului intelectual lucid și analitic". Creația sa ilustrează noile principii estetice pe care le-a susținut: autenticitatea, substanțialitatea, relativismul. Caracterizarea personajelor Doamna T. Doamna T. (alias Maria T. Mănescu) pare străbătută de un flux de feminitate, are o frumusețe interioară deosebită, știind să-și trăiască viața enigmatic, la cotele cele mai înalte. Portretul fizic înfățișează o femeie fascinantă: era "nu înaltă și înșelător slabă", avea păr bogat de culoarea castanei, "poate prea personală ca să fie frumoasă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]