12,837 matches
-
fi strivit. Apoi totul a devenit ca o durere de dinți, te ținea o perioadă și îți trecea. Zilnic se tăiau copaci pentru a face loc asfaltului și blocurilor din prefabricate. Orașul se extindea. La început te mulțumeai să îți ferești privirea, mai târziu ai început să ocolești zonele unde aveau loc defrișări. Imaginile erau crude și nimeni nu putea înțelege de ce seva rămasă pe cuțitele cu zimți era roșie. Sunetul de motor îți țiuia în ureche ziua și noaptea până când
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lăsând albul ochilor să lucească. Fiind obișnuit cu întunericul din față, el nu se va aștepta să vadă lumina ce clipește în spatele său. Ochii lui vor întâlni atunci ochii celorlalți și se va obișnui încet încet să nu se mai ferească de strălucirea lor. Nu va vedea nici un chip, nici un corp, doar iriși umeziți de pleoape. Iar pleoapele se vor închide o dată dacă îl înțelegeau și de două ori dacă nu. Va rămâne acolo și va învăța și el să clipească
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu mai plouă. Dacă înaintăm, o să dăm de autostradă și de benzinărie. Acolo o să ne uscăm și o să bem ceva cald. — Cacao fierbinte cu scorțișoară. Daniel o porni mai departe prin ploaie. Din când în când se apleca să se ferească de păsările ce treceau printre frunze. Era deja întuneric și brațul său obosise. Mergea poticnindu se. Picioarele lui se afundau tot mai mult în noroiul de sub frunze. Prin rafalele de ploaie se zărea în depărtare o pată cenușie. Pentru câteva
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
aveți aproape un apartament întreg al vostru. - Și dacă totuși vom reuși să ne facem o casă a noastră, nu te-ai bucura? - Să-ți spun drept? - Da, de asta discutăm deschis! - Nu! Eu te vreau lângă mine. Îmbătrânesc și, ferească Cel de Sus să mă îmbolnăvesc și să cad la pat. N-o să aibă, la nevoie, cine să-mi dea măcar un pahar cu apă. - Dar îl ai pe tata! - Tata e mai mult plecat, nu vezi, serviciul la banca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Știi ceva, s-au închis toate alimentarele. E deschis numai la Miliție și la restaurante... Poate e bine să alegem un restaurant, ce zici? - Întotdeauna voi zice ce zici tu! - Ce fată docilă... Dar eu mai știu ceva: să te ferești de omul care nu-ți cere nimic, că până la urmă îți cere totul... - Să lăsăm reflecțiile! Mai bine să punem în practică ideea ta atât de valoroasă pentru că, să-ți spun drept, a început să mă intereseze și pe mine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
afla la o vizită de rutină prin saloane, medicul zăbovi mai mult lângă patul Olgăi solicitându-i, cu prudență profesională, să i răspundă la unele întrebări: - Spuneți-mi, vă rog, doamnă Stamate, înainte de sarcină ați folosit anticoncepționale? - Nu, domnule doctor, ferească sfântu’, și eu și soțul meu ne-am dorit acest copil. - Dar alte medicamente ați utilizat în toată această perioadă? - Doar uneori, câteva antidepresive dar, după câte știu, acestea nu pot avea un efect nociv. - Vă amintiți numele acestor medicamente
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
secrete au ciulit urechile, brusc, de parcă le-ar fi înțepat un țânțar imens, în vârful nasului: intens căutatul și înfricoșătorul dat în urmărire generală, Mogulu Moni, a reapărut. În țară. A intrat, în chip triumfalist, pe la vama... fără să se ferească, fără să arate o cât de palidă frică, ci, dimpotrivă, arborând un curaj și o alură de vendetă, de necrezut, față de toată lumea. Pe unde o fi hălăduind, că, cică, nu se mai teme și nu se mai ascunde chiar de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aici există, ca pretutindeni în altă zonă, o primărie. O primărie care are, firesc, în fruntea sa, un primar. N-am să-i pronunț numele, fiind că aș da naștere, în mod sigur, unor probleme de care trebuie să ne ferim. Adică, unor semințe de scandal. Am să fac, doar, precizarea, că, și acest primar, ca oricare alt bărbat, în puterea vârstei, sănătos și viril, a adus pe lume, împreună cu femeia sa, doi copii. Doi baieți. Acum, unul se apropie de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să-mi încasez câștigul, a rostit el. Nu vi-l putem elibera, tot. De ce? Suma este prea mare. Atunci? Banii rămân tot ai matale, dar, ți-i dăm, în secvențe reduse; și ca să putem respecta legea, și ca să te putem feri de un eventual jaf. Dar am nevoie de bani. În primul rând, ca să-mi cumpăr mașina din vitrina magazinului din față. Cât costă? Nici nu m-am uitat, dar, nu contează. Ba, contează. Hai cu mine acolo, să vedem, și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la ea. și, dacă am văzut că dă cu ochii și pe la alții, și se uita mai lung, la câte unul, am hotărât: stai să-ți fac eu capătul. Ca să nu te mai uiți pe la nimeni. Ca să nu fii, doamne ferește, și a altcuiva. și, dacă am hotărât astfel, i-am dat întâlnire aici. La Pisc. Ea, proastă, n-a prevăzut nimic. A venit la întâlnire. Când a întins mâinile către mine, ca să mă îmbrățișeze, eu am împins-o, de piept
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
am da romanului (dacă îl considerăm roman), narațiune densă și suficientă sieși, rămâne mereu ceva inexplicabil, care rupe coerența hermeneutică. Ne permitem, totuși, să mai sugerăm cititorului român să fie atent la câteva elemente ale narațiunii, fără să avem, doamne ferește, pretenția că am oferit „grila“ de lectură și înțelegere: alteritatea, ezoterismul - ca rezultat al tensiunilor dintre stilistica revelării și stilistica obscurizării, motivul umbrei ca ființă autonomă și ca epifanie a realului, limbajul magico-inițiatic, parabolic, meditația ca model de „falsificare“ a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-mi repertorială. Mai ales că piesa era tradusă de un coleg de-al lor, care mai lua și bani pe chestia asta! Ei bine, citind cartea despre ultimul spectacol al lui Vlad Mugur, am constatat că marele dispărut nu se ferea de bulevard; spune În volum că, după Hamlet, ar face, tot la Cluj, Puricele În ureche. El a realizat, de altfel, În două teatre, și un Labiche, la care n-a comentat Însă nimeni op țiunea, fiind vorba de marele
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sala goală... Într-o revistă din Moldova, citesc un titlu de articol, cumplit :” Nichita - o lacrimă care plînge cu ochi”. Dacă autoarea ar fi băgat lîngă lacrimă, „din litere”,ori „de votcă”, poate ar mai fi mers... Întotdeauna m-am ferit să fiu necrologist, ori come morativ; și mereu m-au terifiat titlurile astea păguboase, transmise din mamă-n fiică, de tipul Basarabia care ne doare, Lacrima Bucovinei, Plînsul Bahluiului, Geamătul Cacainei etc. Am un student care, desigur, devine un caz
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lui H.Wald pentru cuvînt, care tare i-ar indispune pe „virtuozii” imaginii, din spectacolul modern : „Hipertrofierea imaginii În paguba cuvîntului În cultura contemporană stingherește dezvoltarea spiritului critic și favorizează În mulțirea reflexelor condiționate...Controversa este singura În stare să ferească sufletul de tirania imaginii și a literei” (s.n.). Fac parte din rîndul celor ce nu disprețuiesc cuvîntul ; nici nu Îl sacrifică pe altarul vizualului; dar mă-ntreb dacă, Într-un spectacol nu poate fi la fel de sugestivă o controversă a imaginilor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
e geniu, Nicoleta Voica, vedetă. Și-atunci? Cei ce se zbat să devină vedete, ca și cei care Îi decretează astfel, peste noapte, ar trebui să simtă fiorul amar al ratării și al ...anonimizării de esență. Dar Dumnezeu i-a ferit de chinul autoestimării ; În mintea lor , să zicem, Nicoleta Luciu Îi e superioară Luciei Sturdza Bulandra, deoarece ultima nu apare la tv și prin reviste. SÎc! Văd vînzătoare de la alimentară mergînd la chioșcul de ziare și Împrumutînd gazete ; mă enervează
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o fi apucat pe 50% din premianții recentei ediții a Galei să mulțumească, În exces, tuturor rudelor, colegilor, vecinilor, tehnicienilor, portarilor de teatre, nou-născuților etc.? Săracă fantezie la discursuri mai au oamenii ăștia, tată!... Și o altă ciudățenie : toți se fereau de momentul În care Piersic va urca pe scenă. Evident, de teama proverbialei sale flecăreli. Ei bine, avertizat de 100 de ori, charismaticul palavragiu n-a confiscat discursul mai mult de 10 minute. Din păcate, Radu Beligan a depășit - În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
grafii, pe scenă. Aș putea spune că este partea pozitivă a cenzurii comuniste. Dar oameni de seamă, care n-au avut ghinionul comunismului (ludic fiind, alătur nume ca Sofocle, Goethe, Ibsen, Blaga, Meyerhold, Craig, Caragiale, Ion Sava etc.), s-au ferit să pronunțe, În scris, cuvinte jenante. Dar În epo ca pornocrată, cine mai are timp de paseisme culturale?!... Un amic psiholog Îmi spune că, după părerea lui, românul suferă de prestigită. Românul paranoic, zic eu; ori cel inferior. Omul echilibrat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Genevei, Lăcrămioara argintie, Măruntaiele cățelei, Șuvoaiele Iordanului, Sărutul fără iubire, Perțovka ș.a.m.d. E În carte un triumf al băutorului, dublat de un eșec al omului. Traducînd poemul, Emil Iordache a vrut să ne arate, discret, că a fost ferit de amîndouă. E o carte emblematică, aș spune, pentru universitarul hedonist și traducătorul plezirist. Primum bibere, deinde filosofarum, nu?!... PÎnă-n ianuarie anul acesta, nu-i Înțelegeam pe regizorii care renunță să mai monteze - ori pun În scenă rar , rar de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ketchup, pufuleți, pepeni, chipsuri, suc etc. Cronicarul recomandă, În finalul articolului „luați-vă locuri cît mai În spate!”. Mă rog... Ideea nu-i nouă și nici nu cred că poți fi atent la mesajul unei reprezentații, cînd trebuie să te ferești de jetul tubului de muștar care e Îndreptat spre tine ; ori de pumnul vreunui interpret supărat pe burghezii care vin la teatru să se simtă bine. Am semnat și eu, În vreme, vreo 15 spec tacole interactive : dar erau destinate
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu cap triunghiular, meșterită manual. Intrară în acea cameră și iată că aici becul era la locul său, lumina lui dezvăluind ochilor curioși ai șoferului comoara ce consta în mai bine de o jumătate de tonă de fier. La loc ferit de orice privire, mai erau și vreo optzeci de kilograme de bronz, dar aia era rezerva specială, de care portarul nu se atingea niciodată. "Bani albi pentru zile negre, că nu se știe niciodată, tată, cân' vine necazu' peste om
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ispita de a-l minți chiar pe părintele tău cel duhovnicesc, care îndreptățit ar fi atunci să te afurisească..." Dom' Gomboș lăsa cuminte ochii în pământ și spunea cu mare pioșenie în glas: "Mă rog în fiecare seară să mă ferească Sfântul de o așa greșeală, da' și io sunt om și sunt slab, părinte! Cu toate astea, să știți că mă sforțez și mă străduiesc să nu cad la abatere..." "Te forțezi tu, te forțezi, Tăsică, da' nu prea-ți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
întâmplase toată tărășenia. La sfârșit, văzând mutra malițioasă a șoferului, oftă resemnat: "Știu că nu mă crezi. Și mie mi-ar veni greu să cred așa o treabă, da-ți spui că ăsta-i adevăru' curat, să-nlemnesc!". Virgil se feri de orice comentariu, însă îl întrebă cu o figură pe care se citea un interes real: Da' dă durut, te mai doare și acu'?". "Bă, mă doare. Și parcă din ce în ce mai al dracu'. Plus că sângele tot curge. Apropo, stai așa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
conștient de ceea ce ziceau bătrânii despre modul cum trebuia să se comporte oricine de pe lumea asta, în seara de Ajun: Cum te prinde și cum te porți seara de Ajun de An Nou, ziceau ei, așa vei trăi tot anul. Ferească-te sfântu’ să adormi la cumpăna dintre ani. Atunci, așa să știi, că vei dormi tot anul! Sau să bolești. Vei boli tot anul. Aceasta însemna, pe semne, ca pe tot parcursul anului 1977, eu să pun zilnic, cap la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
denigrată. Aceasta nu însemna că era scutită de supervizare și de un aviz favorabil. Au fost cazuri când chiar și într-o piesă ca aceasta, s-au strecurat expresii incomode și la adresa statului de drept sau chiar lucruri aproape obscene. Ferească sfântul! Dar de ce trebuia tocmai ca eu să îndur o asemenea corvoadă inclusă, firește, în orele de muncă patriotică? Ca ce chestie să dramatizez nuvela lui Ivasiuc? De unde până unde eu? De ce nu fusese numit însuși Regizorul, cu atât mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
jumate polonez, priceput la toate, n-ar fi cunoscut mai bine firea umană. Cheia vieții, în gândirea lui, era “să-i dai fiecăruia Paștile când le cere, chiar dacă nu le merită. În rest-zicea-lasă-l să-și rupă el singur, gâtul. Doamne feri!” Dar iată că nici în Dacia 1310, Mihai-omul meu de hârtie, Mihai de Gulești-nu mă părăsea nici în ruptul capului. Fie cămi fugea gândul la fiecare trăsătură a lui în parte, fără să pornesc de la un anume citat din nuvela
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]