28,109 matches
-
că vârsta are răsplata ei. Vreau să spun prin aceasta că ești o poetă echilibrată. E un echilibru care a venit de la sine ori l-ai cultivat? E.F. Am descoperit echilibrul odată cu vârsta... Eram agitată în tinerețe. Îmbătrânind, am descoperit fericirea, deși cred că e vorba aici mai degrabă de perioada când aveam în jur de patruzeci de ani. L.V. Încă un ecou este Sylvia Plath, cu Lady Lazarus, în titlul tău Lazarus' Sister - titlu evident ironic. Ai cunoscut-o pe
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
din proprie inițiativă, să le "pețească". Invers decît Huxley, Richard crede că literatura e scrisă de oameni fericiți sau, remarcă Mircea Martin cu un strop de ironie, "cel puțin pe cei despre care scrie încearcă să-i facă fericiți." Însă fericirea nu trebuie să anestezieze conștiința, "umbra" unui scriitor, despre care scrie Gaëtan Picon. Nu există, în artă, naivitate, chiar "strigătele inimii sînt voci ale conștiinței" și, poate, de aici melancolia. Din teoretizarea ei și-a făcut un crez Jean Starobinski
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
bunătatea să mi le înmâneze. Cu grabă, m-am și apucat să le studiez. A le aduce până la mine a fost o sarcină grea (la propriu și la figurat) pentru doamna Năstase; cărțile erau mari și grele. Acum ea are fericirea de a face o călătorie interesantă în Italia. Mult timp nu ne vom revedea. Sunt încântat de a o fi cunoscut. După acest început, doresc să vă comunic încă o dată câte ceva despre legăturile de colegialitate, mai bine zis de amiciție
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
a tentativei de a fi lichidat. Pentru a se detensiona psihic, el a așternut mai multe scrisori adresate propriei mame, fără a le expedia vreodată. Figura maternă apare de altfel în narațiunea, bine primită de public, Scrisoare adresată mamei despre fericire (1995) și în unele poezii ale scriitorului. Romanul apărut în toamnă gravitează în jurul Lisei, mama (nu de foarte mult timp decedată), în funcție de care Alberto, fiul, și-a construit raporturile cu lumea. Contextul istoric și social, prezent doar aluziv, a avut
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
cu seamă tineret ignorant și dezinformat, se dedica unei pasionate "lupte pentru pace", răcneau după dezarmare unilaterală. Ronald Reagan, vizionarul și implacabilul conducător politic al vremii, figură politică de frunte a ultimilor cincizeci de ani, era demonizat la maximum. Din fericire pentru toată lumea (nu în ultimul rînd pentru România), nervii americani, încrederea în propriile valori, ale omului individual și ale civilizației multimilenare pe care se întemeia, au rezistat la aceste presiuni, gloatele oarbe au fost trecute cu vederea, iar lumea s-
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
temerară a administrației Bush a implicat și cîteva erori, probabil inevitabile în astfel de cazuri de mare amploare: cei miopi s-au grăbit să le scoată în evidență pînă la sațietate. Tot astfel, au fost necesare, da, și sacrificii, din fericire mai mult economice decît umane, căci acestea din urmă s-au redus în măsură covîrșitoare la crimele abominabile ale rămășițelor totalitarismului irakian. În schimb, rezultatele pe care orice om obiectiv le vede de pe acum au fost de-a dreptul spectaculoase
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
Tudorel Urian In copilărie fiecare dintre noi adoarme cu gîndul că este predestinat fericirii. Pe vremea aceea, toți adulții ne sufocau cu atenția lor. S-au străduit să ne convingă că suntem frumoși și deștepți, că avem viitorul în față și că viața noastră nu poate avea decît un curs ascendent. Ne-au asigurat
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
virilului Dick, privit ca o promisiune a trezirii la viață. Adulterul femeii devine aproape inevitabil. El este previzibil încă de la primele rînduri ale povestirii, plutește în aer, devine un soi de destin căruia nu i te poți opune. Dar pentru că fericirea nu este posibilă, femeia se vede în final refuzată de cel căruia se hotărîse să îi cedeze. Tot un ménage ŕ trois stă și la baza povestirii Trei pentru infern. Dacă, însă, în prima povestire, nevasta era pe punctul să
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
care unii oameni se gândesc la sex (sic!), plănuindu-l pedant încă din martie. Poza clișeizată a familiei adunate în jurul mesei festive pe care și-o dorește Enid e de un kitsch și de o stridență greu de imaginat; din fericire, realitatea îi "corectează" imaginația bucolică, iar Crăciunul, ultimul petrecut de familia reunită, e un fiasco, semn că ruptura dintre membrii ei e definitvă. Mama de familie se dovedește, spre finalul romanului, un personaj cu surprize și cu mai multă densitate
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
e "evadarea" de acasă timp de două săptămâni, în pragul celei de-a treia sarcini și pensionarea cu câteva zile mai devreme, de fapt, pierderea unei pensii mai mari. Alfred nu a fost un tată sau un soț afectuos, iar fericirea soției era asigurată constant mai degrabă de sarcinile casnice și de copiii cu care nu scapă ocazia de a se lăuda. Un Parkinson îl face pe bătrânul Alfred să piardă treptat conexiunea cu realitatea. Enid are acum posibilitatea să-l
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
cu alți oameni de care timpul și spațiul m-au despărțit. Avea exact vîrsta mea" (p. 119). Lista morților este tot mai lungă și cu fiecare dintre cei plecați dispare amintirea dragă a unei întîmplări dintr-un moment de neștiută fericire. Pe măsură ce oamenii care au fost părtași la un eveniment dispar, aproape că începi să te întrebi dacă evenimentul respectiv a avut loc cu adevărat: "Colega mea de liceu și buna mea prietenă D., cu care am urcat în Bucegi, am
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
Nu-i cunosc istoria. Cunosc, puțin, din istoria celor opt decenii trecute din 1917. Calvarul început atunci a atins cote paroxistice, greu de imaginat. Multe dintre nespusele de atunci s-au aflat după ce "adevărurile" revoluției bolșevice au fost devoalate, iar "fericirile" ei s-au acoperit de crusta sângelui vărsat aiurea. După ce filmul mut de odinioară a început să devină sonor. Tot mai sonor. Pustiitor de sonor... Pelicula lui Eisenstein, privită astăzi, mi se pare de o relevanță istorică mai profundă decât
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
G. Călinescu, în condițiile înăspririi regimului antonescian. Travaliul celor doi, autor și editor, răzbate și din epistolarul lor, prelungit, de altfel, pînă către anii �60. Lucrurile se precipită în mai 1941, cînd Al. Rosetti este înlăturat de la direcția Fundației. Din fericire, Istoria fusese definitivată și cartea apare în iulie. Publicarea ei "provoacă senzație" și se vinde imediat, scăpînd astfel printre degete autorităților alertate de D. Caracostea, noul director al editurii. Ordinul de confiscare emis rămîne fără obiect, motiv de jubilație pentru
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
de civilizație rurală, ci readuc în actualitate o conștiință artistică adevărată. O pictoriță care, deși în intimitatea creației sale visează o lume stabilă și profundă, în imediat privește cu acel gen de luciditate ce se transformă invariabil în scepticism. Din fericire, însă, în acel scepticism care nu dezangajează, ci doar mărește temperatura acțiunii, fie ea și prea mult timp amînată.
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
râul Lethe din ce în ce mai des și las în urmă câte-o suferință, uitând că însoțită era de umilință și de-un regret amarnic mai ales. Îmi limpezesc cu apa-i curată ochii triști și-n suflet e deodată primăvară. Cântând de fericire de pe vechi cruci coboară puzderie de visuri ce-au fost criști. Ce răcoroase umbre sclipesc în jurul meu! Le mângâi și trăiesc numai în clipa în care uit că-n viață m-a însoțit risipa și că mi-a fost adesea
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382668_a_383997]
-
exegi monumentum» și are credința, pe care o împărtășim, că Anatol Covali l-a clădit pe al său... (Sultana Craia) Într-un joc expresiv al rememorării, autorul conturează diverse ipostaze ale iubirii trăite sau imaginate, într-un avânt tineresc spre fericire (...). Din fața singurătății poetul evadează prin poezie și încredere în veșnicia iubirii (...). Sub lumina împăcată a amurgului, poezia lui Anatol Covali exprimă atâta tandrețe și duioșie (...). Cu o predispoziție evidentă spre jocul de cuvinte și rime, Anatol Covali nu ezită să
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
mama, ea nu poate fi înlocuită cu nimic ! Și dacă oricare mari silințe zidite ori descoperite au fost aduse pe pământ de priceperea și iscusința bărbaților, asta se datorează tot femeii, memele lor. Femeia, nu a cruțat nimic: nici pentru fericirea bărbatului ei și nici pentru creșterea copilului ei. Ca să ajungă la acest înalt și demn scop al vieții, femeia ori mama nu a cruțat nici sănătate, nici liniște, nici avere, nici fericirea pământească. În întregul univers sunt multe minuni. Capodopera
MAMA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382690_a_384019]
-
lor. Femeia, nu a cruțat nimic: nici pentru fericirea bărbatului ei și nici pentru creșterea copilului ei. Ca să ajungă la acest înalt și demn scop al vieții, femeia ori mama nu a cruțat nici sănătate, nici liniște, nici avere, nici fericirea pământească. În întregul univers sunt multe minuni. Capodopera creațuinii acestui univers - este femeia, este inima de mamă. O mamă bună, face mai mult decât o mie de profesori ori școli alese. Stând să cugetăm mai profound, putem vedea că lumea
MAMA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382690_a_384019]
-
Iubirea și Moartea - Eros și Thanatos). De pe acest palier, ca de la o amețitoare înălțime, ochiul atent al cititorului deslușește, pe întinsul platou, confuz și frământat, al Samsarei, zbuciumul personajelor, strivite de suferință, după ce au cunoscut, câteva clipe doar, și gustul fericirii. Astfel, eroii, aidoma unor diamante brute, sunt șlefuiți, cu necruțare, de cei doi iscusiți meșteri ( Fericirea și Suferința), ajungând, eventual, să priceapă, cât de cât, în cele din urmă, ce li se întâmplă (și de ce li se întâmplă), ajungând să
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
al cititorului deslușește, pe întinsul platou, confuz și frământat, al Samsarei, zbuciumul personajelor, strivite de suferință, după ce au cunoscut, câteva clipe doar, și gustul fericirii. Astfel, eroii, aidoma unor diamante brute, sunt șlefuiți, cu necruțare, de cei doi iscusiți meșteri ( Fericirea și Suferința), ajungând, eventual, să priceapă, cât de cât, în cele din urmă, ce li se întâmplă (și de ce li se întâmplă), ajungând să afle că sunt ființe, și să se desăvârșeacă, după puteri, ca ființe (fie doar întru moarte
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
mijloc, de parcă ar fi trebuit împărțit, din cine știe ce motive, în două”. După o atare descoperire (cea a tainicului punct interior), individul se desparte de sine însuși, se lasă în urmă și ia asupră-și canonul suferinței fără leac. Și al fericirii iluzorii (ori, cine știe?, al fericirii supramundane, “paranormale”). Acum începe inițierea grea, temeinică, stăruitoare în suferință. Acum începe confruntarea cu cea mai teribilă prezență: absența. Acum, începe, de fapt, agonia (sufletească) a personajului, sub loviturile acestui torționar necruțător și impasibil
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
din cine știe ce motive, în două”. După o atare descoperire (cea a tainicului punct interior), individul se desparte de sine însuși, se lasă în urmă și ia asupră-și canonul suferinței fără leac. Și al fericirii iluzorii (ori, cine știe?, al fericirii supramundane, “paranormale”). Acum începe inițierea grea, temeinică, stăruitoare în suferință. Acum începe confruntarea cu cea mai teribilă prezență: absența. Acum, începe, de fapt, agonia (sufletească) a personajului, sub loviturile acestui torționar necruțător și impasibil: absența. Acum se inițiază ravagiile dorului
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
de sub fascinația, din mrejele căruia medicii Delia și, mai ales, Mihai Lazăr încearcă, zadarnic, să o smulgă. Este meritul prozatoarei de a fi știut să dozeze, cu subtilă artă, și să diferențieze momentele de suferință, alternându-le cu cele de fericire copleșitoare, dar, pare-se, iluzorie, greu de diferențiat, ele însele, de durerea extremă (vizita la cimitirul Bellu, unde Corina duce flori, dedicate lui Tudor, dar depuse, simbolic, la mormântul lui Eminescu; aparițiile lui Tudor, în delir, în vise, cu versuri
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
agil, cu care conversase îndelung în tren și care, “prin asemănarea cu Tudor...îi stârnise curiozitatea”? Această întâlnire neprevăzută poate fi preludiul unui nou eșec, dar, în egală măsură, și o șansă acordată celuilalt neîntrecut meșter în șlefuirea diamantului uman: Fericirea. Oricum, e un semn că nu-i cu putință să ieși din menghina Samsarei. Că inițierea în suferință (sau în fericire) nu se încheie câtă vreme ești viu, nu se încheie, poate, nici dincolo de moarte. Un semn că ciclicitatea (și
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
preludiul unui nou eșec, dar, în egală măsură, și o șansă acordată celuilalt neîntrecut meșter în șlefuirea diamantului uman: Fericirea. Oricum, e un semn că nu-i cu putință să ieși din menghina Samsarei. Că inițierea în suferință (sau în fericire) nu se încheie câtă vreme ești viu, nu se încheie, poate, nici dincolo de moarte. Un semn că ciclicitatea (și dialectica) durere-bucurie este nelimitată. Și că decizia nu-ți aparține. Semne, semne, semne. Semioticianul (Corina e semiotician), romancierul, și semnele lor
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]