2,253 matches
-
trăiesc niciodată. ― N-ai vreo fotografie de la ea? l-a întrebat Mihaela curioasă. ― Numai una? Am aid un album întreg. Ne-a arătat o movilă de poze ale celebrei cântărețe imortalizată în diferite roluri. Mai cu seamă în Cio-Cio-San era fermecătoare. Mihaela plutea de admirație. Din când în când exclama! ― Ce frumoasă e! Aici! Și aici... Acum, spune, ce face? ― E la Paris. S-a retras de mult din teatru. Nu m-a uitat însă. Ne scriem mereu, în fiecare lună
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu Șerban Popescu-Criveanu președinte, Arpad Zachi (ot Arhitext) redactor-șef, Liviu Ianăși, Kazmer Kovacs, Alexandru M. Sandu, Gabriel Pascariu și Ileana Tureanu în colegiul de redacție. În nr. 5-6 e de citit un substanțial calup dedicat Dobro gei pe cât de fermecătoare, pe atâta de vitregite, față de alintul îndelung hărțuit în comunism al Banatului, cu armonii constănțene greco romane, specific turco-tătaro-armean, cu Legea Litoralului din 1939 (ceva omolog inexistent astăzi), G.M. Cantacuzino la Eforie și Duiliu Marcu la Balcic, plus un instructiv
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ducere). Vă răspund. M-a tot încercat în ultima vreme un - cum să-i spun? - un soi de amar optzecist. Un gust de zădărnicie literar-umană, duios amestecată cu nostalgia studenției și-a tinereții ca insurgență inutilă, dar nu mai puțin fermecătoare. M-a cuprins ca un lamento interior la târgul Gaudeamus din toamna lui 2010, când Editura Humanitas a avut excelenta idee să retipărească după aproape trei decenii legendarul volum Aer cu diamante, ade vărat manifest al optzecismului lunedist, cu „cei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de caractere și temperamente aveți la ProTV în spatele camerelor de filmat? Ce anume definește copilăria? Vă păstrați declarația de acum câțiva ani precum că, la noi, feminitatea se virilizează, iar băieții se feminizează? (Interesant: asta am fost întrebat și la fermecătoarea întâlnire din 17 februarie cu elevii de la liceul „Gheorghe Șincai“ din București.) Convins că „nu mai citește nimeni nimic“, că „se alege praful de tot ce înseamnă spirit, cumințenie, bună cuviință, ecumenism și patriotism“, că „tineretul e descreierat și dezumanizat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
eminesciene? Măcar dumneavoastră, prietenii Dilemei, crema cremei (cum ar fi zis bietul a.l.ș.), fie congeneri, fie părinți mai tineri, încercați într-o bună zi, cu copiii sau nepoții, exercițiul de mai sus. Și explicați le rostul vindecător și fermecător al caligrafiei. Măcar o scrisoare de-o pagină pe an dacă ar accepta să scrie de mână - și tot i-ar debusola benefic. Recent, în nr. 1 (55) pe 2011 al revistei Poezia, mi am găsit un aliat înțelept și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dacă le spui că securea dublă, de pe pereții labirintului, e înfiptă între dragoste și moarte. Și să nu uit: nici surâsul statuilor grecești nu poate fi tălmăcit într-un singur fel. Căci există două surâsuri în sculptura greacă. Unul arhaic, fermecător și misterios, ca al tinerelor kore, care dispare mai târziu (perșii, au zis grecii, le-au luat statuilor surîsul). Altul melancolic, din perioada de decadență, când statuile încearcă, parcă, să-și învingă oboseala prin puțină frivolitate. "Forța indiferenței! Ea e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cari-mi simt nefericirea și slăbiciunea de caracter, în momentele în cari văd că nu sunt bun de nimic în lumea aceasta și că în zadar trăiesc, atunci când sunt descurajat și sătul de viață, te-am rugat, femeie dulce și fermecătoare, să ierți că am îndrăznit a te iubi, să ierți c-am aruncat această umbră de mizerie asupra vieții tale, care, după caracterul tău, trebuia să fie veselă și luminoasă. Eu nu tăgăduiesc că am făcut o crimă iubindu-te
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Să-ți mai spun iarăși că îmi ești drag și în ce măsură umpli golul acestei vieți neînțelese și cum aduci tu pace în sufletul meu, care poate nu-i decât un abis dintre cele mai nepătrunse și în care icoana ta fermecătoare s-a gravat pe veci! Pentru un om care are ambiția cavalerismului încetarea unei corespondențe trebuie să fie foarte semnificativă; eu nu voi face nici un demers ca să-mi capăt scrisorile, lucrul trebuie să vie de la sine. Dacă între tine și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pe la gene. Și alunecam și mă duceam ca-ntr-o apă călduță și moale, în piciorușele goale. Tare, taremi plăcea să mă scald în ea. Și, pe când îngerașul privea în jos, pe pământ, ce să vezi? Un băiețel cu zâmbet fermecător, care dormea și visa un înger în zbor! Cum e posibil? Iată că este, în această poveste. Și-n altele, mii, scrise pentru copii. Fabian, căci despre el este vorba, primi un vis fermecat, adică adevărat. Un vis de însănătoșire
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
credință în Dumnezeu. Meleaguri voievodale! Respirări ideale spre orizontul ce scânteie armurile peste pădurile dinspre Dobrovățul multimilenar și al Mănăstirii “atletului creștinătății”, al domeniilor regale, al lui Eminescu- revizor școlar, al dragostei de România a reginei Maria și al atâtor fermecătoare avânturi și roditoare pământuri. Se simte cu toți și cu toate, în „unitatea sufletului național” (Nae Ionescu). Se uită îndelung la Țara din față, din inimă și nu se mai satură de ea. Îi îmbogățește sensibilitatea. Îi înalță ființa. Îi
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
hăituită de foame și de frig și de noroi și de zăvozii văzuți și nevăzuți ai stăpânilor, dar știam că veacul nebuniei se va sfârși cândva.” Un loc aparte în cuprinsul acestui volum îl are poemul ,,Ninge frumos”. E un fermecător tablou poetic al naturii binecuvântate cu albul pur al iernii, alb imaculat ce contrastează puternic - realist cu realitatea și traiul obișnuit al omului de rând măcinat de lipsuri și nevoi, cu sufletul întunecat și cătrănit, tânjind după nimicurile ce se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
sfadă, nordul sudul deopotrivă vin călare peste mine și-alergând pustietatea rămân stinghere păcate să le ierți apoi să-îndoi până vii plin de nădejde să le sari peste șipoate peste culmi și peste șoapte să ridice într-o rână o fermecătoare zână plină de sevă-aleasă suptă cu nesaț din coarde împletite în zăpadă și în aștrii fără număr care trec spre locul lor să le salte-nemurire și în vraja zeilor. Îmbătați de epitete și metafore sublime sari batardele străine și catalecticele
Tremur final by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83706_a_85031]
-
neagră pe un obraz frumos; În sfîrșit, cu o caleașcă pe care o folosise străbunicul tău, Julius, pe cînd era Președintele Republicii - ai grijă, nu o atinge, e plină de păianjeni! și el, cu spatele la maică-sa, care era o femeie fermecătoare, Încercînd să ajungă la clanța ușii. Caleașca și odăile pentru servitori au exercitat Întotdeauna o stranie fascinație asupra lui Julius, fascinația acelui „nu pune mîna, puișor; pe aici nu e voie, darling“. Tatăl lui murise nu de mult. Murise cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înainte de a se crăpa de ziuă, la lumina unei lumînări, În timp ce infirmiera croșeta ca să nu adoarmă, taică-su a deschis un ochi și a spus „Sărăcuțul de tine“; infirmiera a dat fuga să o cheme pe maică-sa, care era fermecătoare și plîngea În fiecare noapte Într-un dormitor separat, ca să se poată odihni puțin, sărmana. Acum totul se sfîrșise. Tata a murit cînd și ultimul dintre frați s-a plictisit să tot Întrebe cînd se Întoarce tata din călătorie, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ciuruindu-i cu gloanțe din caleașca lui. Nimeni nu-l oprea să-și petreacă toată ziua În caleașcă, dar pe la șase, cînd Începea să se lase Întunericul, venea după el o fată, despre care mama lui, care era o femeie fermecătoare, spunea: frumoasă metisă, poate că se trage dintr-un indigen de viță nobilă, din vreun inca, niciodată nu poți să știi. Metisa care ar fi putut să se tragă dintr-un inca Îl scotea pe Julius din caleașcă luîndu-l În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bărbăției, contemplînd cum urcă apa În acest mic lac plin de lebede, gîște și rațe, o cadă enormă, care părea de porțelan și azur. Maică-sa Îl striga: darling, el nu se Întorcea, ea Îl săruta pe ceafă și pleca, fermecătoare, În timp ce frumoasa metisă, În cele mai incomode poziții, Încerca temperatura apei cu cotul, avînd grijă să nu cadă cumva În vana aceea mare care putea foarte bine să fie o piscină de la Beverly Hills. Pe la șase și jumătate seara, zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Domnul Lastarria triumfase. Partenera părea moartă, dar trăise timp de douăzeci de ani o viață plină de trucuri. Saluturile se Încheiară. „Julius! Cinthia!“, exclamă Susan Întorcîndu-și privirile spre locul unde știa că sînt copiii ei, se apropie și-i sărută, fermecătoare. „Un whisky, duchess?“, o Întrebă vărul ei Juan. „Da, darling, cu un cub de gheață“. Bietul darling, s-a Însurat, cu Susana, vară-sa Susana și a descoperit că mai erau pe lume și alte lucruri deasupra celor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unchiul Juan și-a luat rămas-bun de la el și n-a uitat să-i sărute mîna ducesei sale. „Nu-i nimic, Juan; nu-i nimic, darling; probabil că s-a zgîriat puțin la nas.“ Susan Își luă rămas-bun de la toți, fermecătoare și tulburată. Dar asta nu era tot. CÎnd ajunseră la mașină, Carlos, șoferul și Victor se repeziră amîndoi, mai mai să se Încaiere, să le deschidă portiera. Cinthia! Cinthia adorată! Nu, nu mai avea nici o pată de sînge; era impecabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
PÎnă la urmă a ajuns la locul unde se afla ușa și muncitorii au primit-o cu vorbe deșucheate, au Început să fluiere admirativ, ba chiar i-au spus mămico. Dar Susan nici nu-i lua În seamă: a Înaintat fermecătoare, cu fusta ei galbenă și bluza albă, croindu-și drum printre ei pînă l-a găsit pe meșter. A vorbit cu el cîteva minute și a cumpărat ușa pe un preț de nimic. După părerea meșterului, era bună de aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de curînd de la Londra, pentru fularul de mătase legat cu un nod perfect În jurul gîtulul, despre care cineva odată Îi spusese că e senzual, la trei dimineața și tot Într-un han. Aude pași pe scară; e Susan, care coboară fermecătoare, ca să-l Însoțească veselă la tradiționala petrecere din luna octombrie. Susan, asemenea vinului de Jerez, e Îmbujorată la față și Însuflețită și vorbește despre toreadori alintîndu-i cu diminutive, le spune pe numele mic cu o vibrație de duioșie În glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nici nu-l cunoști“, o Întrerupse ironic Juan Lucas, simțind că o iubește foarte tare și fiind și el sub efectul celor șapte pahare de pisco pregătite de rotofei. Văzu pe cineva apropiindu-se de ea și atunci, rușinată și fermecătoare, se ascunse la pieptul lui, lipindu-se de cămașa de mătase și-l sărută pe obrazul proaspăt ras și dat cu cremă Yardley, cu pielea moale, Îmbujorată de entuziasm și cu un parfum viril care Îmbia la dragoste. „Gargajo Lopez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
viața așa cum e și pe urmă cîștiga foarte bine. Acum nu-și dorea altceva decît ca logodnica lui, o Susan destul de ștearsă, să Învețe totul de la Susan, totul, pînă și să aibă treizeci și cinci de ani și să fie distinsă și fermecătoare. „Taci și deschide bine ochii“, părea că-i spune Înainte de a intra În palat, fiindcă biata de ea asista la toate petrecerile fără să scoată o vorbă, zîmbind mereu și Încuviințînd totul, În fond era cam insignifiantă logodnica asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
andaluză gazpacho pe care Juan Lucas ținea s-o aibă la masă În perioada sărbătorilor din octombrie. Și de aceea Își dădu drumul acum În sfîrșit cu povestea lui pe care Nilda o asculta ascunsă În spatele ușii de la sufragerie. Susan, fermecătoare, făcuse la Început ochii mari de tot, zîmbindu-i și privindu-l cu dragostea mamei față de singurul ei băiat care mai era Încă un copil. Juan Lucas Îl Întrerupse spunînd că Sălbatica asta n-o să Învețe niciodată ce Înseamnă un gazpacho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu dragostea mamei față de singurul ei băiat care mai era Încă un copil. Juan Lucas Îl Întrerupse spunînd că Sălbatica asta n-o să Învețe niciodată ce Înseamnă un gazpacho andaluz, poșirca asta parcă-i o supă de roșii! Iar Susan, fermecătoare, fiindcă știa că de multe ori Întîmplările povestite de Julius Îl enervau, Încercă să-l facă să renunțe la continuarea poveștii pe care o Începuse și-i spuse să mănînce repede supa, o să se răcească, darling, Juan Lucas izbucni Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vine să-și asculte copilul cîntînd un preludiu de Chopin. Un bărbat care știe cine e Roșcova și e Îngrijorat fiindcă Îl persecută pe băiatul lui nu e un bărbat adevărat. Așa gîndea și simțea Susan, mai frumoasă și mai fermecătoare decît toate celelalte mame, fiindcă vorbea cu naturalețe o spaniolă presărată cu cuvinte englezești; așa se gîndea Julius și, Într-una din puținele clipe de repaos, cînd nu-i prindeau o medalie În piept, i-l arăta cu o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]