12,434 matches
-
cinematografiei. Jurnalul capătă aproape o structură de documentar. Eugenia Ionescu își povestește extrem de impersonal viața. Neimplicat. „4 VII 1924 apare legea minelor“ Iată-ne ajunși la Ploiești. Ce cauți? Ce caut? Locul în care... casa în care s-a născut fetița cu ochii mari. Ce te mai interesează? Acum e la Nedelea! Da, acum e la Nedelea, voiam să văd casa în care a deschis ochii... Poate... Oare se va mai întoarce în oraș? Poate că nu merita viața austeră de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
când s-a dus odată la doamna Barbu. Ce frumoasă era! O întinsese pe canapeaua din sala de probe alături de voalul prins cu beteală argintie de o cunună de flori albe făcute din catifea. Categoric, Eugenia Ionescu avea comportamentul unei fetițe perfect normale de 10-11 ani, cu pasiunile și dorințele inerente vârstei. Dar, vorba însemnării de pe coperta caietului, trebuie să ne așteptăm la o dezamăgire. Până acum totul plutește într-o normalitate absolută, o atmosferă de provincie poate puțin sălcie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
e acolo un magazin galerilafaiet și o stradă numai cu magazine mici, Lipscani. Și mai știe auzind mereu de la tantile că e un bulevard - Elisabeta și o stradă - Academiei și o piață - a Teatrului, pe unde e Palatul Regal... Iar fetițele sigur o invidiază că va ajunge în Capitala Țării. - Ai să vii în vacanțe la Câmpina? - Nu știu, eu vreau să stau numai acolo! Convențional, să zicem că măcar această parte a poveștii Eugeniei Ionescu se va termina cu plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
prind. Până la urmă, îmi spune unul, aaa, essence! Essence-ul benzinei pizdei mă-tii! Și ne-a arătat, era la vreo 50 de metri mai încolo o benzinărie. Am luat benzină. Frumusețea care-a fost? Trag mașina la benzinărie, vine o fetiță drăguță, zâmbăreață, cât vă pun? Bagă acolo până crapă! Și stăteam, mă jucam cu capacul de la rezervor. Și pe capacul de la rezervor scria foarte mare essence, că Dacia era copiată după Renault. A fost circul după lume! După Strasbourg, continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
lui e învăluită în lumină, că peste tot veghează îngeri păzitori, că se simte împlinit și împăcat cu tot ce viața îi așternuse în cale. Cum ieșea din tură alerga spre casă, se spăla îndelung, se primenea și apoi cu fetița pe genunchi, fredona cântecele pe care el le spunea de obicei vântului, pădurilor și întinderilor de la fereastra ovală a locomotivei, privind cu nesaț de-a lungul liniilor ferate, peste pajiști și ogoare, mereu cu gândul acasă la boțul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ora viitoare, să devină o veche cunoștință. Apoi întrebă: Ați primit toți copiii manuale? Un băiețel ridică două degete așteptând să fie întrebat. Tu nu ai carte? Nu, domnișoară... Dacă a lipsit când ni s-au dat manualele,... spuse o fetiță fără a fi întrebată, întorcând capul spre cel aflat în dificultate, cu un zâmbet în care se putea desluși o doză infimă de reproș. Nu-i nimic, uite, îți dau cartea mea și eu am să-mi procur alta. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care se adăugă apoi copilul șefului de gară, ca în cele din urmă să o caute doctorul Teodoru, șeful secției obstetrică și ginecologie de la spitalul orășenesc, care îi propuse, dacă timpul îi îngăduie, să-i dea câteva ore de engleză fetiței sale Beatrice. Simona nu refuză nici o ofertă. Era un ban adăugat la modestul ei salariu și, în acest fel, își crea câteva relații importante în urbe. Auzise din întâmplare în cancelarie că: ,,o relație în socialism e cât o moșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și-l întrebă oarecum surprinsă: Sunteți iar de gardă? Nu, țin locul unui coleg și, având câteva clipe mai libere, m-am gândit să trec, să văd ce mai faceți? Am ținut în același timp să vă comunic că Beatrice, fetița mea, a întrebat de dumneavoastră. I-am confirmat faptul că faceți pași însemnați spre însănătoșire. Să-i transmiteți că îi mulțumesc mult! Așa este, în genere mă simt mai bine, dar am aflat aici, în spital, că și singurătatea poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
traseul fiind bine marcat de aburii unei cafele ce îmbălsămase încăperea. Miroase frumos! Gustă. Aaaa, dar asta e cafea-cafea! Da' ce credeai, că te voi tortura cu o porție de nechezol? (Nechezol, denumire ironică dată unui înlocuitor de cafea). Nu, fetițo, am un pachet special din așa-zisa cafea și îl păstrez pentru Margo, că nu e zi să nu-mi calce pragul. E de ajuns să răsucesc un buton și pornește banda magnetofonului de te miri când a avut timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vizibil nervilor care năvaliseră peste sufletul lui greu încercat ca niște hoarde de tătari. Nu. Nici n-aș avea ce să vă spun! Deci, acest copil nu are tată. Ba are, dar bărbatul acela e căsătorit, are și el o fetiță... Să știți însă că eu sunt fericită! Fericită! Auzi, Maria, fata noastră este fericită că are un copil din flori. Și noi, ca niște neghiobi ce suntem, nu putem pricepe. Schimbă apoi tonul. Cum să fii fericită fără tată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se joace cu părul ei cum crede ea că ar putea să rupă inima târgului. Coafezei atâta i-a trebuit. Voia să-și arate măiestria și în același timp să-și mențină clienta. Doina se arătă fascinată de strădania acestei fetițe, pentru că în fond era o tânără ce nu depășea cu mult douăzeci de ani, dar care voia să facă din meseria ei o artă. În imediata apropiere a Doinei, de sub căști, două femei necunoscute discutau cu aprindere o veste prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-mi pare rău și nu mă consum? Acum îți pui cenușă pe cap. De ce nu ți-ai pus-o înainte... De ce? Doina, discuția noastră nu pare să aibă sfârșit. Ba va avea. Se auzi ușa. Venea Beatrice de la film. Vine fetița. Măcar pe ea s-o cruțăm. Neghiobia care a deschis ușa casei noastre acestei intruse nu trebuie să-i întunece și ei copilăria! Beatrice intră veselă. Mămică, ai avut dreptate, am văzut un film extraordinar! Bine, fata mamei, mănâncă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
În loc de răspuns, mama o sfătui pe fată: Oricât ar suna telefonul, nu răspunzi. De altfel, de mâine poate ne mutăm la buna, vom mai vedea, așa că... Și tati!? Tati...!? Și iar izbucni în plâns. O strânse tare lângă ea pe fetiță. Beatrice începu să plângă și ea fără să știe de ce. Dacă plângea mămica ei... 8 T ot drumul până la spital, cunoscând personalitatea Doinei, doctorul Teodoru se gândi că soția sa ar putea să-și țină promisiunea și-l va părăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu mai poate fi dus cu vorbe fără nici un fel de acoperire. Tu-ți dai seama ce-mi ceri? Ceea ce ar cere orice femeie al cărei copil are nevoie de tată. Și cu familia mea, cu soția și cu Beatrice, fetița mea, ce vrei să fac? Dacă tu nu găsești nici o soluție, voi găsi eu... spuse Simona neterminându-și fraza. Ce ți-ar putea trăsni prin cap? Deocamdată nu am primit răspunsul tău. Nu te gândești la urmări? De ce m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Nici acum n-ai înțeles? se prefăcu mirată, toată ființa clocotindu-i într-un râs mefistofelic. Nu! Vreau ca Răducu să-l aibă pe tatăl lui lângă el. Să divorțezi de molia de nevastă-ta. Tot îi lași ceva, o fetiță, o casă ca un palat... Dacă vii lângă mine. Dacă nu... Cunoștea amenințările acestei nebune incurabile. Îl durea cumplit și modul ei de a vorbi despre soția lui care nu avea nici o vină. Trăia un coșmar cu ochii deschiși. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de argumentele și surescitarea lui Teo: Băiatul întreabă mereu de tăticul lui, ce să-i spun? Spune-i că m-a călcat trenul, spune-i că am murit, spune-i orice, dar termină cu telefoanele... și mai ales, lasă-mi fetița, familia în pace. Și Teo, trecând peste politețea care îl caracteriza, închidea telefonul și se așeza pe un scaun ca un om sfârșit. Așa îl găsea asistenta șefă când intra în biroul său pentru a completa diverse documente și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
îi amorțea pe zi ce trecea. Sorții, totuși, nu lau trecut cu vederea, aruncându-i-o în cale, ca pe o încercare, sau poate că doar din milă, pe Carla... Trebuie să remarc, însă, că această Carla era doar o fetiță, avea numai zece ani, dar nu exagerez cu nimic, când spun că era o adevărată domniță imperială de o frumusețe ireală, aidoma unei minunate flori, ce abia s-a deschis în zori. Făptura de care se îndrăgostise Silvestru era înaltă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
era cum nu se poate mai clară: s-aleagă ori stima lumii și grozăvia din sufletul său, ori împlinirea lăuntrică și ocara lumii - nu știa. Alteori, dimpotrivă, își spunea că totul este doar o chestiune de atitudine, iar faptul că fetița îl tulbură până la disperare, nu are, în fond, nimic rău cu adevărat. Iar concluzia aceasta, ei bine, îl satisfăcu într-un final, căci la ea a și rămas. „La urma urmelor, ceea ce crezi uneori cu mintea că este un lucru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de alcool. “Biata de ea!”; nu Întârziau vecinele să șușotească pe la porți, văzând-o cu ochii umflați și vineți. Nimeni nu-și imagina că acel chip blând al soțului ascundea atâta cruzime. După doi ani, Maria a mai născut o fetiță, care era mereu bolnăvicioasă și, din acest motiv, fiind nevoită să stea cu ea mai mult În spital decât acasă. După numeroase investigații, au reușit să găsească adevărata cauză a bolii : o tumoare pe creier. Viața fetiței a fost scurtă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai născut o fetiță, care era mereu bolnăvicioasă și, din acest motiv, fiind nevoită să stea cu ea mai mult În spital decât acasă. După numeroase investigații, au reușit să găsească adevărata cauză a bolii : o tumoare pe creier. Viața fetiței a fost scurtă și chinuitoare. A decedat când Împlinise un anișor și câteva luni. Mult a bocit-o Maria, dar la câteva zile de la Înmormântare, chipul parcă i s-a luminat dintr-o dată . “Mult mai bine așa!” părea că-și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fără prihană” sau În cazanul cu smoală, Înconjurat de cele mai „drăcești” făpturi, dansând de bucurie pentru fiecare nouă captură. „Ah! Mă Înspăimânt!! Ptiu! Piei drace!...” Mai aveam o zi până la evenimentul pe care Îl așteptam cu mare emoție. Noi, fetițele trebuia să ne Îmbrăcăm cu rochii albe ( lungi până În pământ), așa cum poartă miresele, și pe cap o diademă cu flori care aveau pe ele un fel de sclipici, ceea ce le dădea o anumită strălucire. În picioare trebuia să avem șosete
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
uliței. De acolo și până la biserică drumul avea Împrăștiată mai multă piatră și ne puteam feri de noroi. În spatele bisericii se afla o antecameră a cărei ușă se deschidea spre altar. Ceilalți copii se aflau deja aici, aliniați câte doi. Fetițele de o parte și băieții de partea cealaltă. Am prins-o strâns de mână pe prietenea mea, Lora, și ne-am așezat În rând. Emoțiile ne-au copleșit pe toți. În timp ce ne admiram reciproc, ușa s-a deschis și aliniați
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se vede bine.” Chipul înțelept și iertător al mamei strălucește! „Păpușa” - magia copilăriei, cu bucuriile și tristețile ei. Sărăcia materială nu e și sărăcie sufletească. Emoționează până la lacrimi felul în care mama și fiica ei mai mare, știu să dăruiască fetiței celei mici, în care întrevedem pe autoarea noastră, o păpușă confecționată din cârpe și umplută cu tărâțe, atât de dorită, care readuce pe chipul și în sufletul fetiței bucuria copilăriei: „Mama, căutase o bucată de pânză și din ea a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
felul în care mama și fiica ei mai mare, știu să dăruiască fetiței celei mici, în care întrevedem pe autoarea noastră, o păpușă confecționată din cârpe și umplută cu tărâțe, atât de dorită, care readuce pe chipul și în sufletul fetiței bucuria copilăriei: „Mama, căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fericiți, trăind în dragoste și înțelegere. Bunicăi Dosia nu-i mai trebuia nimic pe lume, decât să-i vadă mereu așa. Au trecut cu traiul în casa lor (le dăduse colhozul casă gata). Peste un an, le dăruise Domnul o fetiță pe care o numiseră Natașa. Tot în acel an, peste câteva luni, m-am născut și eu. Când mai crescusem, devenisem prietenă bună cu ea, îmi plăcea mult să mă duc la ea acasă, avea o cameră a ei plină
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]