57,520 matches
-
externi”. DeCe News: Comasarea poate fi oprită prin chetă națională: fiecare român să dea 5 lei pentru democrație: Reacția societății civile la propunerea de comasare a alegerilor este una mult mai palidă față de ceea ce se întâmpla în anii 90, din cauză că figurile centrale ale acelor proteste se află acum în funcții având legătura cu regimul lui Traian Băsescu, susține prof. Zoe Petre, membru al Solidarității Universitare.
Europa sub asediul ratingului () [Corola-journal/Journalistic/24268_a_25593]
-
Ardealul cu degetul ” Plecând de la ideea că Bucureștiul este ca și câștigat cu Sorin Oprescu candidat, Crin Antonescu și Victor Ponta mai atacă un fief electoral al dreptei: Transilvania“. Ieri, în momentul în care era huiduit Boc, a fost interesantă figura lui Crin Antonescu care își ferea fața pentru a nu-i fi vazută satisfacția. România Liberă: procese. RL a urmărit cum au evoluat cele mai răsunătoare dosare de corupție care au vizat fotbalul românesc. Penalii nemuritori din Liga lui Mitică
Ardealul, campion la concursul de huiduit () [Corola-journal/Journalistic/24312_a_25637]
-
de lepădat”. Mai greu era, se pare, până publicai: Agopian a debutat în primăvara lui ’71, în revista „Luceafărul”, cu o „povestire onirică, intitulată Ploi calde pe umerii noștri” (pe care ia... 400 de lei), grație prietenului Valeriu Pantazi (o figură literară uitată azi). Debutul în roman va veni, totuși, mult mai târziu, în ’79, când îi apare Ziua mâniei la Cartea Românească. De altfel, evocarea lui Marin Preda - directorul CR - începe cu întâlnirea și masa la Capșa pe care i-
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
imaginea în negativ a mamei sale, pe care o „ura”), sunt pagini întregi de evocare a meseriilor bucureștene dispărute și a copilăriei în mahalaua Oborului și pe Calea Moșilor - pagini de mare culoare, farmec și pitoresc melancolic. Tot așa cum nenumărate figuri de scriitori ai epocii - unii activi și în prezent - populează paginile amintirilor (printre ei, o figură misterioasă, un anume Mitică Peristeri, poet, care, „pe la începutul anilor ’50, își pusese amprenta nu numai pe Nichita, ci și pe prietenii lui, Ionel
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
meseriilor bucureștene dispărute și a copilăriei în mahalaua Oborului și pe Calea Moșilor - pagini de mare culoare, farmec și pitoresc melancolic. Tot așa cum nenumărate figuri de scriitori ai epocii - unii activi și în prezent - populează paginile amintirilor (printre ei, o figură misterioasă, un anume Mitică Peristeri, poet, care, „pe la începutul anilor ’50, își pusese amprenta nu numai pe Nichita, ci și pe prietenii lui, Ionel Vianu și Matei Călinescu”). Autoironic și bășcălios, direct și fără menajamente, Ștefan Agopian ne oferă niște
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
a dialogului etic dintre victime și călăi sunt fixate, cu incontestabilă expresivitate narativă, într-un fragment ce redă imaginea Tatălui, evreu bolnav de Alzheimer, îngrijit de un infirmier german, fragment elocvent prin plastica redării unor gesturi emblematice și a unor figuri exemplar reunite de metaforele suferinței, ale rănii, ale durerii împărtășite. Deloc întâmplător, Norman Manea însuși recunoaște, într-un interviu, că „raportul dintre ficțiune și realitate e unul ambiguu, tipic literaturii și artei. Sunt elemente biografice, dar niciodată nu este biografie
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
unor Ioan Alexandru sau Ion Gheorghe, cu atît mai puțin cu hazul sorescian. Nimic comun cu Blaga de care l-au apropiat unii analiști. Sobră, reculeasă într-un context al revărsării scripturale, gravă într-o cinetică introspectivă, ea face o figură aparte ce continuă a o avantaja. O disciplină dintru început vădită o salvează de la inflația unor confrați ai amintitei serii. Neispitită de divagația imaginativă ori explicativă, atrasă în schimb de o claritate a inefabilului, de o precizie a tăieturii verbale
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
pe lângă cronici de film integrează și reflecții pe marginea actualității, mici poeme (Colind, Vipera română), biografeme crude ( Ultima țigară), crochiurile unor distopii (Mitocrom), cronici sportive, exerciții de admirație, portretele în aqua forte ale unor marginali (Aurolacul dumneavoastră) sau ale unor figuri emblematice atât în registrul hilarului, cât și al sublimului (Cinevodă Nicolaescu și românii de dincolo de ecran, Nimic despre sluga Boc, căprarul Blaga și plutonierul Băsescu), instanțierea comică a unor episoade politice intens mediatizate (Parapsi), impresii de călătorie etc. Uneori, anecdoticul
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
Corneliu Coposu, avem, desigur, un răspuns la întrebarea lansată în 1995 de Pleșu: din păcate, nu este răspunsul pe care l-am fi așteptat. Îl exprimă chiar realizatorul Dosarului, în textul de introducere: „Corneliu Coposu ne apare acum ca o figură legendară (dacă nu chiar ca o icoană), dar nu a rămas și un model în politică, fiindcă se pare că nimeni n-a putut sau n-a vrut să meargă pe urmele lui...” O spune și Cristian Preda, în același
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2445_a_3770]
-
șase de mii de ani, de două ori mai vechi decât cele de la Lascaut (Dordogne) și urmau să fie propuse pe 21 iunie pentru includerea în patrimoniul UNESCO la conferința de la Doha. Picturile, în număr de 1000, reprezintă 425 de figuri animaliere ținând de 14 specii diferite. Peștera a fost descoperită în 1994 și închisă publicului până în aprilie 2015, datorită lucrărilor de conservare. A fost creată o replică a grotei la câțiva kilometri distanță, care va putea fi de asemenea vizitată
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2461_a_3786]
-
este util să folosim imagini, să subliniem cu culori diferite etc.). Identificarea unor legături cu motivatori existenți: de exemplu putem găsi legături între conținutul ce trebuie învățat și elemente pe care le știm și sunt în zona noastră de interes: figuri politice sau mondene, din sport, evenimente foarte prezente în media etc. Dacă realizăm o astfel de legătură avem deja întreg suportul necesar. Încrederea în propria memorie: în efortul său de a reține cât mai multe copilul poate să-și piardă
Un mare psiholog îți arată cum scapi de stres la BAC. 8 trucuri pentru a învăța mai repede by Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-journal/Journalistic/24697_a_26022]
-
amicii i s-au prea rărit suferă de o singurătate pe care telefonul nu i-o poate alunga și nici atenua sensibil. Trecerea timpului și solitudinea i-au gravat pe chip o austeritate care-i duce trăsăturile și expresia spre figura însinguratului de la Bucov... Nu s-a retras însă, moralmente și spiritual, din agora literară, cum nici din aceea civică. A continuat, ca și odinioară, să scrie literatură și despre literatură, și să se intereseze - cu o participare afectivă din care
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
Alexan În Miracolul. Despre neverosimila făptură a libertății, Andrei Cornea face figura medicului din finalul Ciumei lui Camus, care privește de la un geam mulțimea ce sărbătorea uitând de sine finalul molimei, dar era singurul care știa cum germenii bolii rămân ascunși în cearceafuri și își așteaptă invariabil purtătorii. Cartea este o fabuloasă
Ca un bănuț în buzunarul rupt by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2385_a_3710]
-
înconjurat cu atâta amor intelectual. Publicistica este, în consecință, atât o compensație a solitudinii poetului, cât și un turnesol al existenței ei în textura spiritului său. Ceea ce ne obligă să mutăm accentul, în exegeza poeziei, dinspre formă înspre fond, dinspre figurile discursului înspre figura spirituală. După ce citești cele câteva sute de pagini de publicistică, înțelegi simultan că Brumaru nu e un gazetar, ci un poet care scrie „la gazetă”, dar și că profilul său critic curent, de „hedonist”, „erotizant”, „maestru al
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
amor intelectual. Publicistica este, în consecință, atât o compensație a solitudinii poetului, cât și un turnesol al existenței ei în textura spiritului său. Ceea ce ne obligă să mutăm accentul, în exegeza poeziei, dinspre formă înspre fond, dinspre figurile discursului înspre figura spirituală. După ce citești cele câteva sute de pagini de publicistică, înțelegi simultan că Brumaru nu e un gazetar, ci un poet care scrie „la gazetă”, dar și că profilul său critic curent, de „hedonist”, „erotizant”, „maestru al versificației” etc. trebuie
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
au în comun disconfortul și supralicitarea nervoasă „se amestecă componistic într-o uvertură a disperării”, rezultând un „cockteil sinestezic” toate acestea în rama unei „viziuni mecanomorfe”. În O făclie de Paște surprinde un „mecanism subreptic al violenței”; în 1 Aprilie „figurile inversiunii și ale crimei rituale în lapidarea unui rege al carnavalului indică forța cu care simț enorm și văz monstruos devine matricea petrecerii cu un mai mult sau mai puțin pronunțat caracter orgiastic”; Mitică pare să fie un Brighella, iar
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
un munte/ fratelui pămînt surorii noastre neagra țărînă” (Fratele pămînt). Dar autorul are grijă a reveni la discursivitatea destinsă, cu arcuri de suspensie ce-i mențin delicatețea. Nicio stare critică nu-l reține. Nicio ruptură morală nu-l poate deregla. Figura sa morală e una mulată pe un senzoriu fericitor, care-i acordă identitatea. Solitudinea pe care ne-o înfățișează nu e vidă, ci încărcată de un belșug natural, cărnos. Împrejurare expiatoare. Căci izolarea ființei astfel contrabalansată nu mai convinge, pare
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
rezervă de vitalitate pe care o deține protagonistul irumpe în luciditate, într-un spirit critic mîhnit. Neatins de vreo dificultate a propriei materii, se orientează asupra ambientului social pentru a se putea confirma suplimentar. Ia naștere astfel un album de figuri pitorești, șarjate cu umor sau cu sarcasm: „Domnului profesor de limba franceză îi e cald/ stă dezbrăcat/ doar în chiloții săi francofoni/ roșii cu dungi albe și albastre/ pe balconul plin cu ziare cu sticle goale de votcă/ cu mauale
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
cărților și circulația lor în lume generează un întreg „lanț trofic”, fiindcă vechimea le conferă și altă valoare decât cea a conținutului. Cărțile devin astfel obiecte de preț și intră în joc anticarii și colecționarii, iar pe lângă ei apare altă figură interesantă - hoțul de cărți. Și treptat se naște o mitologie a cernelii. Două noi apariții demonstrează câte legături poate realiza cerneala și câte obsesii și manii declanșează cărțile ca bunuri în circulație: Jocul cu litere de cerneală de Fernando Trías
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
a unor lungi ani de cercetare a poeziei lui Eminescu, din care au rezultat mai multe studii, unele devenite capitole ale recentei cărți, altele utilizate în diverse părți ale ei, topite în substanța unei lecturi repetate ; ele pun în relație figura plutonică a Luceafărului nu numai cu congeneri mai mult sau mai puțin contemporani ai poetului, precum Lamartine, Vigny, Lermontov sau Hugo, ci și cu urmași, contemporani cu noi, figuri comparabile, prin geniu și nefericire, cu Eminescu și cu eroul său
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
ei, topite în substanța unei lecturi repetate ; ele pun în relație figura plutonică a Luceafărului nu numai cu congeneri mai mult sau mai puțin contemporani ai poetului, precum Lamartine, Vigny, Lermontov sau Hugo, ci și cu urmași, contemporani cu noi, figuri comparabile, prin geniu și nefericire, cu Eminescu și cu eroul său tragic. La capătul acestui excurs analitic bogat în observații personale și sugestii, Gisèle Vanhese așează figura tragică a lui Paul Celan, așa cum apare el în romanul Malina al scriitoarei
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
precum Lamartine, Vigny, Lermontov sau Hugo, ci și cu urmași, contemporani cu noi, figuri comparabile, prin geniu și nefericire, cu Eminescu și cu eroul său tragic. La capătul acestui excurs analitic bogat în observații personale și sugestii, Gisèle Vanhese așează figura tragică a lui Paul Celan, așa cum apare el în romanul Malina al scriitoarei austriece Ingeborg Bachmann. Între scriitoarea austriacă și poetul originar din Bucovina, care s-a sinucis în 1970, a existat o relație profundă și specială, evocată aluziv în
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
familiei de texte înrudite cu Luceafărul, autoarea introduce treptat în discuție teme clasice din eminescologia modernă cărora le nuanțează, le clarifică sau le îmbogățește concluziile. În Înger și demon, de pildă, autoarea vede o variantă timpurie dar perfect anticipatoare a figurii lui Hyperion, în ambele poetul menținând „ca nucleu central al portretului masculin, reprezentarea corpului și a feței, care operează contopirea dintre ficțiune și biografie”. Portretul Zburătorului, al lui Hyperion, al „demonului”, este de fapt un autoportret plasat între ideal și
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
sau modificat fundamental în timp. Înger și demon ar fi deci prima etapă a seriei pe care o traversează epifaniile masculine din Strigoii, Făt-frumos din tei ș.a., purtătoare ale dublei măști poetice, de zburător și de demon romantic. În ceea ce privește interpretarea figurii complexe a Luceafărului, în care se concurează imaginea mitologică a daimonului grec, o creatură de origine divină deci, cu aceea a demonului în sens biblic, se optează pentru o soluție nuanțată. Pentru un moment, împins de dorință, Luceafărul se conturează
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
cea originală o foarte bogată și utilă bibliografie, care o dovedește, dacă mai era nevoie), are și calitatea de a stimula discuția asupra unei teme care nu se poate epuiza, și nu doar asupra lui Eminescu: cum anume se vede figura autorului și reflectarea sa în propria operă în decursul timpului.
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]