KorAP: Find »[drukola/base=filosof & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...489 >

12,214 matches

Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210

consimțământ dat Într un timp și asupra unui obiect particular oricare ar fi el, ci o sinteză necesară, determinată a priori, de prerogative esențiale ale persoanei: o sinteză care, totuși, nu dobândește nici o declarație expresă de voință.” Cu toate acestea, filosoful neokantian italian relevă că: „Unitatea Statului este constituită precis prin Întâlnirea ideală a individualităților particulare, care reafirmă În el autonomia lor originară, comună În toți și În toate identică. Statul nu poate refuza de a le Întâlni ca atare, tot

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
mai puțin să semnifice o apărare sau un dig contra autorității Statului, cât o concepție rațională a acestei autorități și cerința unei reforme radicale a acesteia ab intus, „dacă ea s-a abătut de la fundamentul ei legitim”. „Fără Îndoială, subilniază filosoful italian neokantian, scopul imediat al acestei afirmări, repetat de atâtea ori și În diverse maniere, În decursul secolelor, a fost de a le reaminti organelor de Stat la observanța limitelor lor juridice și a puterilor lor. Mai ales În acest

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
și garanta drepturile fundamentale ale persoanei, al cărei drept primar este libertatea conștiinței”. Numai În astfel de condiții, Statul poate, și trebuie să-și Îndrepte acțiunea către Scopul suprem care este „binele comun sau universal, fără nici o restricție sau excepție”. Filosoful amintește de Învățătura platonico-aristotelică (Republica și Statul athenian, Etica Nicomachică) și, de asemenea, pe aceea a lui Thomas d’Aquino, În care drepturile individuale nu erau, Încă, relevate ca Într-o doctrină modernă asupra Statului. Giorgio del Vecchio, ca gânditor

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
justiție (dreptate) este foarte important „dreptul egal al tuturor cetățenilor de a participa la formarea legilor. Acest drept, ca și celelalte drepturi fundamentale, nu sunt totuși decât consecințe, specificări sau aspecte ale demnității proprii persoanei umane, spirituală prin natura sa”. Filosoful observă că nu este greșit ca toate acestea să fie considerate ca un singur drept. Desigur, unitatea lui substanțială se exprimă prin diverse modalități extrinseci, ceea ce nu Înseamnă că nu sunt posibile multe amenințări și ofense, față de această unitate fundamentală

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
ceea ce nu Înseamnă că nu sunt posibile multe amenințări și ofense, față de această unitate fundamentală. Desigur, În permanență vor apărea noi și noi manifestări ale libertății umane, dar și noi forme de protecție juridică, de exemplu cazul invenției imprimeriei, relevă filosoful italian. Aici, la acest loc, Giorgio del Vecchio enumeră, ca Drepturi esențiale: Dreptul la libertatea conștiinței, vizând În special credința religioasă; Dreptul la recunoașterea calității persoanei și a capacității juridice; Dreptul la respectarea integrității fizice și morale (dreptul la onoare

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
Așadar, activitatea Statului, fiind orientată, În chip ideal, către aceste scopuri nobile, este totodată legată de existența reală a mijloacelor apte de a le atinge. Cercetarea acestor mijloace este o parte - și nu cea mai mică - din Însăși această activitate. Filosoful italian formula concluzia că: sarcinile și contribuțiile necesare nevoilor comune trebuie să fie repartizate Între toți, după capacitățile fiecăruia. Este un fapt recunoscut că viața individuală și a societății În Întregime, poate să fie amenințată atât din interiorul Statului, cât

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
de memorie sau de exaltare sterilă față de reușitele Trecutului, și susțin, cu tărie, stimularea acțiunilor menite să conducă, În viitor, la succese și mai mari. „Din trunchiul permanent viu al tradiției istorice naționale pot și trebuie să țâșnească mereu ramuri”. Filosoful de secol XX adaugă, responsabil și matur, că: „Națiunea și Statul nu trebuie să constituie ceva Închis, congelat. În ceea ce privește, mai ales, operele gândirii, comunicațiile internaționale sunt mai mult decât utile, sunt necesare. Pentru a favoriza Încă, sub acest aspect, progresele

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
liberală că trebuie ușurate, facilitate, pe cât este posibil, reuniunile, Întâlnirile, cât și asociațiile internaționale Între toți cei care se consacră unei aceleiași științe, de asemenea, călătoriile și sejururile, prin mijlocul subsidiilor acordate oportun, În vederea studiilor, tinerilor cel mai bine dotați. Filosoful nu ignora și alte căi asemănătoare, de acțiune a Statului - dar și a particularilor Întru Închegarea unei „republici universale a gândirii care este aproape un ideal, către care tinde, prin Însăși natura ei, gândirea umană”. 2. Relațiile dintre Stat și

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
Întinde puterea sa legitimă. Chiar și față de copiii născuți În afara căsătoriei. Autoritatea publică, prin organele de protecție a copilăriei, plasează (sau ar trebui - sollen - s-o facă!) la loc sigur, până la posibilitatea „de a-l pune definitiv sub protecția sa”. Filosoful nostru recunoaște, totuși, că realizările actuale sunt departe de a corespunde nevoilor reale, nu numai În Italia, ci În toate celelalte țări. b) Asociațiile și corporațiile Libertatea de asociere este un drept natural al persoanei pe care Statul nu Îl

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
avînd scopuri diferite și chiar opuse, nu numai În domeniul economic și intelectual, dar, de asemenea, În domeniul politic, cu excepția faptului dacă, din ea, decurge o amenințare concretă și directă pentru ordinea juridică a Statului”. Analiza pertinentă și echilibrată a filosofului neokantian italian apreciază, cu justețe și profunzime, că „normele care domnesc diferitele organizații sociale sunt adesea trase din acelea deja formulate sub formă generică, prin codurile și legile În vigoare”. Desigur, orice societate (asociație) tinde să-și creeze (și să

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
dezvolte) propriul său drept, care de obicei este conform celui al Statului, dar care poate, de asemenea, să constituie o deviație, sau să fie În opoziție cu el. De aici, complicații frecvente În viața Statelor, și chiar „crize aproape permanente”. Filosoful italian relevă dificultăți importante (teoretice și practice) pe care le ridică asociațiile sindicale sau corporative, compuse din persoane exercitând aceeași profesiune, artă sau meserie, În scopul de a proteja, prin reguli proprii, interesele grupului lor. Există câteva exigențe raționale, cum

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
și meserii, aprobate după principiul majorității prin membrii de asociații competenți, legal recunoscuți, produc efectele lor, În chip egal, vis-à-vis de minoritate, totdeauna sub condiția ca să fie respectate drepturile fundamentale, Între care trebuie În special socotit dreptul la libertatea muncii. Filosoful recunoaște că aceste criterii de principiu nu dau soluția la toate chestiunile particulare, materia acestora fiind extrem de complexă (schimbări de situații, conflicte de interese, diferențe de opinii etc.), chiar și asupra criteriilor principale Înseși. Important este să nu se repete

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
În organizațiile sindicale trebuie deci să pătrundă, așa-zicând, «simțul» Statului, mai presus de acela de clasă sau de corporație”. c) Biserica Statul nu poate - și nu trebuie - să ignoreze dimensiunea spirituală a dreptului persoanei. „Prima obligație a Statului - observa filosoful jurist - este de a recunoaște și de a respecta credințele religioase, precum și instituțiile În care ele se concretizează, cu condiția permanentă ca ele să nu slăbească principiile esențiale ale ordinii juridice a Statului. Prin natura sa Însăși, Statul nu poate

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
fie privat de drepturile civile și politice, oricare ar fi opiniile și credințele sale, În materie de religie.” O permanentă grijă (și problemă) constă În cerința permanentă de a se armoniza raporturile dintre autoritatea civilă (a Statului) și autoritatea eclezială. Filosoful se referă mai ales la raporturile dintre Statul italian și Biserica Catolică (Cetatea Vatican), Concordatul dintre Sfântul Scaun și Statul italian - Acordurile de la Latran etc. Concluzia acestui studiu foarte important asupra raporturilor, diverse și complexe, dintre Stat și Drept relevă

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
o ordine juridică pozitivă par a fi valabile, pentru că «sunt voite de către Stat, ca și cum ele erau iradiațiile lui». Așa este simpla și obișnuita construcție dogmatică a unui sistem care are, dealtfel, rădăcini mult mai complexe În realitatea istorică și psihologică”. Filosoful italian combate viguros și concepția după care Dreptul și Statul ar coincide, sau după care Dreptul ar fi esențial de natură Etatistă. Or, În viziunea lui Giorgio del Vecchio: „orice societate tinde să producă un Drept care Îi este propriu. Astfel

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
aflat pe urmele lui Kant, din lucrarea Spre pacea eternă (1794) - regândește faptul progresului umanității prin apariția „unei Societăți universale de State”, a unei „coordonări inter-State” În care „se realizează pozitiv, sub o formă juridică, esențiala unitate a spiritului uman”. Filosoful face precizări importante: „legea supremă a justiției, care servește drept regulă activității Statului, are aceeași valoare pentru a caracteriza bazale relațiilor Între state. Aici - arată Del Vecchio -, determinarea ideală precede, ca exigență etică sau deontologică, realizarea de fapt care vine

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
Statului: necesitatea unei lucrări (activități) permanente a acestuia; IV. Exemple istorice. Disoluția Imperiului Carolingian și și fenomenologia politicii subsecventă. Manifestări caracteristice ale crizei și formării etatismului: V. Criza Statului modern. Tentative și soluții. VI. Concluzie. Adevărul de la care pleacă analiza filosofului, este că: Statul modern se află În plină criză. Autorul susține - pe drept cuvânt - că o asemenea criză, cu diferențele sensibile de intensitate, s a manifestat „În toate locurile și În toate timpurile, deoarece ea este virtual implicită În complexitatea

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
la Nicolo Machiavelli, unul dintre fondatorii științei politice moderne. La acesta aflăm cuvântul ”Stat” cu semnificația de până astăzi. Problema, simplu formulată, este: dacă a existat Întotdeauna Între oameni o organizare politică, și dacă orice organizare politică este un Stat? Filosoful distinge, aici, două poziții diferite: 1. Una care susține că Statul s-a format la un anumit moment al evoluției istorice a Dreptului și ca sinteză a altor forme de organizare („pre statale”) contituite pe fondul amorf al hoardei (concept

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
istorice. Statul se formează, ca urmare a unirii ginților, Într-o „unitate superioară, pentru necesități temporare, apoi permanente, de conciliere sau de apărare; Statul ar fi deci, În mod esențial, o unitate supragentilică”. 2. Cea de-a doua poziție - relevă filosoful neokantian - rezidă În afirmația că „un anumit caracter politic” poate fi constatat chiar În faza numită prestatală, În familia patriarhală, așa cum ne-o prezintă Biblia, sau tradiția romană, unde se poate vorbi despre autoritatea lui pater familias, având totodată, simultan

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
sa se manifestă prin grade (Ă) nenumărate, și, adesea, În opoziție directă Între ele”. Sistemul de organizări juridice, devenit preponderent față de altele, este sistemul juridic ce are cel mai Înalt grad de pozitivitate. Acesta dobândește cu adevărat, caracterele Statului, subliniază filosoful neokantian. Statul are, În același timp, un caracter de absolut și un caracter de relativitate, ca expresii diferite ale faptului că Statul este sistemul juridic preponderent pentru un mediu dat, În mod formal exclusiv, În rațiunea logicii propriei sale construcții

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
să se conserve cu un dinamism permanent, sub sancțiunea de a fi nevoit să cedeze În fața acelor alți centri de iradiere de norme juridice, care sunt mereu posibili, și, cel puțin virtual, sunt prezenți În jurul lui”. Afirmarea autonomiei Statului - observă filosoful - nu trebuie să fie Înțeleasă Într-o modalitate mecanică, ca și cum ar fi vorba de un simplu exercițiu de forță, sau aidoma unei sufocări mecanice a celorlalte organisme juridice care mișună În jurul lui. Dimpotrivă, viața fiziologică a Statului se desfășoară grație

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
nu În sensul că Statul ar putea să piară, (În Înțeles absolutizant), ci În sensul că, unei forme și organizări determinate, ar putea să-i succeadă o alta, ca urmare a unei crize, mai mult sau mai puțin sângeroase, dureroase. Filosoful italian ne Îmbie să Înțelegem că este vorba despre legea imanentă a vieții Statelor, sub acțiunea căreia „trebuie considerat că fiecare individ este, În mod firesc, o sursă de drept și de asemenea, prin urmare, un Stat in nuce”. Cu

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
pot, de asemenea, să exercite o acțiune perturbantă, asupra organismului principal, infectându-l În ansamblul său, fie să determine, prin funcțiuni neoplastice, o oprire a funcțiunilor sale vitale. Viziunea organicistă a lui Giorgio del Vecchio este, aici, evidentă. Folosind metafora, filosoful era sigur, când afirma, că productivitatea juridică naturală a indivizilor și a grupurilor se desfășoară, În mod coerent cu directivele organizației juridice deja stabilită ca Stat. De exemplu, În viața juridică ordinară, În materie de contracte, „voința particularilor desfășoară o

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
o acțiune cvasilegislativă, a cărei validitate este, În principiu, ratificată și validată de Statul Însuși.” La fel În materie de cutume, la negustori, de pildă, sunt Încorporate - prin dispoziții tacite sau exprese - În organizarea juridică a Statului, ca părți integrante. Filosoful ia În considerare, aici, și „clasa muncitorilor determinați” și practica deliberărilor anumitor organizații sociale, care, fie că sunt recunoscute În validitatea lor efectivă: când, printr-o „delegare expresă a puterii”, când, „În virtutea unui act de simplă toleranță”, prin organele de

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
contradicții de neîmpăcat: Între tendințele particulare (cu pretenții arbitrare sau extra-legale) și regulile coerente ale Statului. În scara evoluției juridice, există grade extrem de diverse ale unor astfel de contradicții firești, „naturale”. Toate Însă, trebuie să recunoaștem, aparțin „genului logicii dreptului”. Filosoful Dreptului face observația profundă asupra „necesității În care se găsește Statul, de a Îndeplini continuu acest efort de a atrage În puterea sa organismele inferioare, care, insidios, pun existența sa În pericol”. Aceasta este, În fond, trama, „textura vieții istorice

Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV (2005) [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]