2,868 matches
-
plantelor este compromis, pe pământ brăzdat de soare încins. Solul e chel ca după arătură și așteaptă altă semănătură. Secat este vadul râurilor, spre însetarea dobitoacelor. Iar apa din fântână a scăzut, că în găleată lasă dâră de lut. Vântul firav, abia că adie, agonizând de-a soarelui făclie. Iar din văzduh nu mai aduce ploaie, ci boală în secetă și-n văpaie. Când norii sunt prizonieri în cer, iar vietățile de sete pier, apa de băut se drămuiește, că soarele
BINECUVÂNTARE PLOII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377364_a_378693]
-
Publicat în: Ediția nr. 1661 din 19 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Iubito... Vino iar înspre-nceputuri... Să retrăim ai netrăirii zori - Imaculate orizonturi albe Să-mprăștie ai neputinței nori. Iubito... Să-ncolțim din nou sub ploaie... Doi ghiocei albi, firavi, exilați Pe-o insulă a nemuririi noastre, Îndrăgostiți, pereni, necugetați. Renaște-vom feriți, sorbind lumină Din cupe pline cu amor nestins Trăind dual, frumos, gustând din tihnă... Doi Zei în al iubirii paradis. Iubito... Vino iar înspre-nceputuri.... Amorul nostru
VINO de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377376_a_378705]
-
unui asemenea efort la vârsta ei. Privind-o cum era așezată lângă mine, pe patul vraiște și mototolit, răsuflând din greu, marcată de efortul depus, mi-am dat seama, totuși, că am gândit greșit: prietena mea ascundea în făptura sa firavă o forță nebănuită și o imensă capacitate de iubire... Privindu-ne unul pe celălalt, parcă ne era jenă de gestul nostru. Roșu la față și epuizat din cauza efortului, m-am ridicat de pe pat, căutându-mi hainele aruncate peste tot, prin jurul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
mea pâclă. Clipele-mi sunt doar scumpe delectări, De când, brusc, ai pășit în a mea viață, Nu mai visez în van la evadări, Nici nu mai am în inimă doar gheață. Sunt învelită în căldura ta, Precum un mugur în firave frunze. Mă voi gândi peste mult timp, cândva, Ce tandru m-atingeau a` tale buze. Nu voi uita nicicând, indiferent De anii ce-n clepsidră se vor scurge, Cum m-alintai cu patimă, absent La ploaia ca din vis părând
TANDREȚE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377397_a_378726]
-
imediat să vadă minunea albă. Când ajunse acolo, își dădu seama că ceea ce zări era un pisicel mic, cu blănița albă ca neaua, dar și cu petice portocalii-maro pe el - o frumusețe de pisic ! Micuțul scoase un miorlăit subțire și firav, uitându-se în sus, cerșind atenție din partea cuiva. Îți era mai mare milă de el, de-ți venea să-l iei neapărat în brațe. Ceea ce Ionuț și făcu numaidecât. Îl luă în brațe, îl strânse la piept, își apropie fața
PISOIUL MOTOCEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377426_a_378755]
-
piept, își apropie fața de blănița lui diafană și caldă. Ah, frumușelul de el, ce drag îi era ! Se gândi să-l aducă tot atunci în casă, să se laude la bunică de isprava lui. - Motocel ! Așa îi pusese numele firavului pisoi. Dar fusese dezamăgit de aprecierile bunicii. De cum îl văzu pe Ionuț cu un pisoi străin în brațe, bunica îl dojeni cam aspru pe copil: - Vai, dar de ce-ai adus în casă pisicul ăsta mic ! Sânt sătulă de pisici
PISOIUL MOTOCEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377426_a_378755]
-
dreaptă lipită de perete. Surprinzător, nu era rece, nici umed, cum părea. Parcă pulsa, transmițând o emoție caldă. Era viu și ocrotitor. Își concentră toată puterea gândului pentru a trece dincolo de el și... reuși! Mai întâi, sub forma unei luminițe firave, crăpătura din perete crescu și deveni o ieșire cuprinzătoare către... AFARĂ! Glasuri de păsări în ecou, mireasmă de iarbă, cu iz subțire și iute de pământ ud... umbre dese de copaci, câteva stânci... toate îi așteptau. Ținându-se de mâini
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
Verbul eminesc mă eminesc, te eminești, se eminește timid și tandru neamul românesc și se conjugă-n verbul ce unește maluri de Prut de mal mâlos ceresc pe care însuși, el, Poetul, se zeiește ne eminim, vă eminiți, se eminesc firav și delicat coborâtori din vechiul nostru verb lupesc din zeul zeilor zămislitori de graiuri ce se trag din graiul românesc te eminesc, mă eminești, ne eminim cu dezmierdări de doine ce coboară în fiecare lacrimă și vers sublim din verbul
NOI SUNTEM EMINEȘTII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377488_a_378817]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > FEMEIE! Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017 Toate Articolele Autorului Fericirea mea ești tu când te văd în zori fecioară Sărutând prin iarba udă trup firav de lăcrămioară. Cu înmiresmate buze pui pecetea-n primăvară Peste tot ce-nseamnă viață, peste tot ce te-nconjoară. Și-mi renaști la sân iubită când topit de roua florii Îți adun în palme ochii ce-mi deschid în suflet
FEMEIE! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377601_a_378930]
-
nu este o realitate, Care se consumă în infinit, Absorbită de propria energie. Nu ai să înțelegi cuvinte, Cum nici eu nu înțeleg culorile, Pe care tu le așterni în tot ce faci, Și totuși, eu cred, Că ființa ta firavă, Nu a voit să se arate încă. DAN IOAN GROZA ... Citește mai mult Mi-ai pictat în suflet iubire,Și ai clădit cu fiecare secundă,Fără să îmi dau seama,Câte un omuleț,Care tronează ca o icoană,Mișcând pământul
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
nu este o realitate,Care se consumă în infinit,Absorbită de propria energie.Nu ai să înțelegi cuvinte,Cum nici eu nu înțeleg culorile,Pe care tu le așterni în tot ce faci,Și totuși, eu cred,Că ființa ta firavă,Nu a voit să se arate încă.DAN IOAN GROZA... VI. SCRISOARE PENTRU DUMNEZEU, de Dan Ioan Groza, publicat în Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016. Sentimentul acesta mă face să-nțeleg cuvintele neauzite, care atât de mult timp
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ARMISTIȚIU Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1939 din 22 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului ARMISTIȚIU Trimite anotimpul, iar, alarme Și pocnete firave dinspre muguri, Vreo rană verde din frunziș, din ruguri Și răpăit de ploaie, ca de arme. Licoarea încă e oțet în struguri, În tei și în salcâmi mirosul doarme, Polenul florii riscă să se sfarme, În zbor, aripa tremură spre
ARMISTIŢIU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378461_a_379790]
-
Nu o s-o las să-mi fure fericirea , Și n-o sa-ngenunchez în fața sa . Mi-ai arătat că pot să am Un colț de răi , în mine , Că ochii mei încă pot râde către cer . Că sunt puternică , În trupu-mi firav , Si sufletu-mi-e diamant , În pumn de -oțel . M-ai dezbrăcat de temeri trădătoare , M-ai ocrotit cu gândul tău , În fiecare zi . Mi-ai insuflat curaj , să pot visa , Și știu , ca într-o zi , va fi doar soare . Referință
M-AI DEZBRACAT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378475_a_379804]
-
2016 Toate Articolele Autorului VOI TRĂI... O voi lua de la capăt Așa îmi spuneam. Știi. De mâine...viitorul... Voi face sport, voi trăi, voi iubi. Voi? Acum e doar o perioadă de tranziție... Știi. Repetiția. Preludiul. Totuși, unii oameni mor firavi. Nu noi! Libertatea supremă e o temniță. Trecutul o oglindă care stă cu spatele. O locomotivă. Oamenii fug să o ia de la capăt. Uneori amețesc, am o stare confuză de slăbiciune - Am să fac sport. Voi fi puternic. Zilele trecute
VOI TRĂI... VIVIRÉ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378497_a_379826]
-
ceilalți, Așa primim puterea de-a transmite Viața unui fluviu de iubiri! Suntem liberi a nu ascultă Niciuna din legile naturii, Orfani suntem în fantezia asta De ne lăsăm lăstarii pradă urii! Unii ,ne luarăm viața-n serios De dragul mlădițelor firave, Prin sacrificiu dăm vieții prinos Și pătimind naștem noi speranțe! Să nu mai pierdem vremea Cu cei ce nu mai vor a ști, Cum să-și găsească-n ei cunoașterea, Spuneți-le atât:Păcatul este ignoranța! Referință Bibliografica: C est
C EST LA VIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378534_a_379863]
-
uite că sfârșitul iar n-a venit și iar am pierdut finalul cortină Ce se abate oniric Se abate ca ghiața Și se abate ca o nebună cometă Ce iar și-a pierdut azimutul prin timp Sarmană faptură golasă și firavă ca pleoapa de fluture crin și peruzea Rămâi în Sfârșit cu libelulele tale și priveghează cu răvna cea bună Că vine din nou Acela ce nu-și uită cuvântul promis și jurat niciodată Acela ce Mire ți-a fost din
COLIND HIERATIC X-COLIND DE SFÂRŞIT DE LUME NEBUNĂ. NEBUNĂ.. NEBUNĂ... de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378611_a_379940]
-
florilor petale Si-ai renăscut în dânsul frunzelor, târziu. E-un vals al frunzelor spre seară, Ce-n zborul lin îmi bat încet la geam, Un vals ce îl dansăm odinioară, Cândva, cănd...frunze mai eram, Cândva când pe același firav ram, În tonuri calde dulci și cristaline, Dansăm, cântam, visăm și ne iubeam... Acele vremuri au trecut, știu bine, Dar eu privesc și azi a lor valsare, Cu fiecare frunză eu mai sper Să-ți prind imaculata transformare Din frunză
TABLOUL TOAMNEI TALE de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378655_a_379984]
-
unde poate doar pisică, Le toarce nespunând nimica. Pune-ti opinci sau poate cu piciorul gol Să dăm prin lumea noastră un ocol, Să învățăm lumină să se-ntoarca Și oamenii să-și construiască arca, Of viața prea frumoasă și firava Ce rătăcești în lumea-ne schilava Că o regină, nu puternică, ci bună, Invata-ma să mă întorc spre luna, Cu fata-mi nevăzuta, poate Atunci și luna va socoate Să se întoarcă în sfârșit spre mine, În nopțile tulburătoare
NEMURIREA FRUMUSETII de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378843_a_380172]
-
am eu de aici încolo în viață”. Așa a hotărât destinul. Iar soția se simte datoare față de soțul pe care l-a iubit, l-a mângâiat în toate clipele grele, l-a impulsionat în muncă, l-a susținut cu toate firavele sale forțe și i-a cenzurat toate lucrările, dându-le corecturi ideale, însușite cu greu de Romulus Vulpescu, subjugat uneori orgoliului masculin, dar care admitea, în final, că sunt desăvârșite sub aspect literar... Nimic nu se poate pune sub semnul
RELUARE) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378984_a_380313]
-
de chichinețe așezate pe o depresiune”. Acesta e locul de desfășurare a acțiunii romanului „Sarcofagul dragostei” de Paul Leibovici. În literatura română a secolului trecut și în anii din urmă, romanul cu subiect istoric - exclus din istoria națională - e destul de firav; în fond, până la romanele lui Mihail Sadoveanu, doar nuvela „Alexandru Lăpușneanu”, a lui Costache Negruzzi a contat din punctul de vedere al valorii estetice, iar după celebrele cărți ale „Ceahlăului prozei noastre”, titluri de reținut sunt destul de puține; „Prințul Ghica
VISUL ARHEOLOGULUI de IOAN HOLBAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379064_a_380393]
-
de lelița Brândușa, se sprijini într-un ciomag și șontâcâind, o luă spre conacul cel nou. Când îl văzu, lumea rămase înmărmurită, se-nchină și tăcu. Schiopul merse direct în camera moartei, o privi și-o sărută pe mâinile ei firave și pe obraz; era la fel cum o visase el azi noapte, cu rochia aceea albă, roșie în obraji, stătea așa și se uita la el, parcă n-ar fi fost moartă. Aștepta parcă să se scoale și să-i
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
pe ghebu-mi mânjit de eres ... * * * Cadavrul fusese aruncat de apele învolburate ale Jiului într-un intrând nisipos de sub unul din podurile apropiate de centura orașului. Cele patru lovituri de cuțit aplicate în zona abdominală păreau nefiresc de mari în comparație cu structura firavă a decedatului. Comisarul se întoarse către cei trei specialiști criminaliști care căutau cu minuțiozitate probe pe terenul din jur și - deosebit de încruntat ( nu dormise toată noaptea din pricina unei dureri lombare) - se răsti la ei: - N-ați găsit nimic încriminator, care
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
preajmă, e la căminul de bătrâni. I-aș fi lăsat cu dragă inimă ei casa, dacă ar fi acceptat! Radu simți că nu mai are aer. Ar fi trebuit să înțeleagă că, la șaizeci de ani mama lui, bolnavă și firavă cum era, fără nimeni prin preajmă nu avea cum să se descurce din pensia mică de fostă educatoare. Cu toate acestea, nu s-ar fi gândit că profesoara o îngrijise ca pe propria ei mamă, așa cum el ar fi trebuit
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
cerul prevestește-o zi-nsorită,Iar eu aștept, tresar și voi visaLa dragoste eternă, nesfârșita.... X. AN VECHI, ĂN NOU..., de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 1096 din 31 decembrie 2013. Tot ce de-a lungul timpului în sufletul firav am strâns: Un dor răzleț, imensă fericire, Ori poate lacrimi sau neîmplinire; Tu le păstrezi pe toate că într-un album, Ca-ntr-un jurnal în care gândurile pe-nserat mi-adun ... Bine-ai venit An Nou! Cu tine, împreună, Voi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
ca să devin mai bun, în zilele ce-n zbor se duc și vin ... Bine-ai venit An Nou, bine-ai venit! Citește mai mult Și ai plecat An Vechi, luând cu tine,Tot ce de-a lungul timpului în sufletul firav am strâns:Un dor răzleț, imensă fericire,Ori poate lacrimi sau neîmplinire; Tu le păstrezi pe toate că într-un album,Ca-ntr-un jurnal în care gândurile pe-nserat mi-adun ...Bine-ai venit An Nou! Cu tine, împreună,Voi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]