9,441 matches
-
mediul social, la un conflict interindividual și la urmările lui. În situație de incapacitate gravă de adaptare este nevoie de intervenția societății cu măsuri de recuperare victimală. Condițiile favorizante ale producerii efectului victimal trebuie analizate sub mai multe aspecte: psihologic, fiziologic, social, psihiatric și demografic. Cunoașterea condițiilor favorizante apariției victimizării nu se reduce la analiza cauzelor (factorilor) ci trebuie stabilite și intențiile individuale conștiente ale victimei de manifestare a acestora. Condițiile favorizante apar ca un produs al unui sistem complex de
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
Situându-se pe această poziție care construiește o psihopatologie plecând de la datele oferite de psihiatria clinică, K. Jaspers izolează următoarele aspecte tematice ale psihopatologiei: 1) calitățile subiective ale sufletului trăite în mod real (fenomenologia); 2) simptomele obiective, operațiile și fenomenele fiziologice auxiliare; 3) expresia sufletului, în sensul de fenomen atât de obiect, cât și subiectiv; 4) raporturile de ansamblu ale vieții psihice; 5) raporturile de comprehensiune; 6) raporturile de cauzalitate; 7) modurile și sensul reprezentărilor teoretice; 8) inteligența și personalitatea. Ulterior
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu sistemele de valori. Medicina biologică, așa cum se poate înțelege de mai sus, reduce omul la o imagine lipsită în cea mai mare măsură de orizontul subiectiv și prin urmare de interioritate, punând accentul pe obiectivitatea lui externă și procesele fiziologice în relație directă cu sfera somatică. Medicina antropologică dimpotrivă, consideră omul ca subiect care se înțelege pe sine într-o unitate existențială cu lumea externă. Prin aceasta se afirmă în prim plan aspectele psihologice normale, precum și cele ale psihopatologiei, „fenomenul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intern”, iar A. Zutt despre „corpul în aparență” și „corpul purtător”, acesta din urmă fiind suportul vieții umane. Trupul este în mod permanent situat într-o relație de continuitate cu lumea, pe când corpul (soma) este limitat la suportul biologic și fiziologic al acestuia. Important este însă rolul pe care trupul îl joacă în patologia psihiatrică, ca sediu „resimțit de bolnav” al simptomatologiei unor boli psihice: isteria, ipohondria, halucinații, suicid, nevroze, automutilări, cenestopatii, alcoolism, toxicomanii etc. În cazul acesta lucrurile se diferențiază
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se diferențiază din nou. Corpul extern este în raport cu prezentificarea persoanei ca acțiune, a lui „a-fi-în-lume” în cadrul comunicării. Corpul intern este sediul instinctelor și al afectivității pe care le trăiește ca pe o experiență sufletească-corporală, nu ca pe una de natură fiziologică. Trupul, în calitatea sa de „corporalitate trăită” va depăși cadrele „obiectului însuflețit” și va deveni sediul tuturor experiențelor mele sufletești interioare, dar și locul de referință al Eului în raporturile acestuia cu lumea. Eul se afirmă prin trup, dar tot
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Canguilhem consideră, în sensul acesta, că bolnavul și-a pierdut capacitatea unei adaptări flexibile la condițiile oferite de mediu, în raport cu indivizii normali care dispun în mod liber de această aptitudine. Boala este o nouă formă de viață caracterizată prin manifestări fiziologice și psihologice noi, diferite. A fi sănătos nu echivalează cu a fi normal într-o situație dată, ci de a fi normativ în această situație ca și în alte situații diferite ca posibilități oferite individului. În felul acesta „boala se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihice ancestrale; c) regresiunea formală care antrenează metode primitive de expresie și de reprezentare inferioare în raport cu nivelul de dezvoltare. Semnificația și natura bolii Conceptul de boală este rezultatul „localizării” suferinței în spațiul corporal al persoanei umane. Corpul este atât spațiul fiziologic al proceselor normale cât și spațiul proceselor patologice, al bolilor. Imaginile suferinței au fost distribuite de medicină în spațiul corporal, asupra căruia se fixează „observația” (privirea medicului) și „anamneza” (ascultarea bolnavului) în cadrul relației „medic - bolnav”. Rezultatul acestei întâlniri este „discursul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sale. Acest „discurs clinic” reprezintă „spațializarea și verbalizarea fundamentală a patologicului” (M. Foucault). Discursul medical obiectivează, din punct de vedere patologic corpul uman considerat ca reprezentând „spațiul de origine și de repartiție al bolii” în care sunt reunite anatomicul și fiziologicul. Gândirea medicală, rezultând din combinarea „fiziologiei” (normalității) cu „fiziopatologia” (anormalitatea) operează o „suprapunere exactă a corpului bolii și a corpului omului bolnav” (M. Foucault). În felul acesta spațiul configurației bolii și spațiului localizării suferinței devin superpozabile prin intermediul gândirii medicale. În
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Din acestea se va construi „structura alfabetică a bolii”. 2) Privirea clinică, sau observația, exercită asupra ființei bolnave o reducție nominalistă. Prin intermediul acesteia se extrage din câmpul observației clinice ceea ce este bolnav, alterat din punct de vedere patologic, în raport cu stările fiziologice ale normalului. Rezultatul va fi prezentat prin tabloul clinic care este expresia bolii și reprezintă o „configurație”, rezultat al unei construcții a raționamentului clinico-medical. 3) În al treilea rând, experiența clinică se identifică cu o anumită stare de sensibilitate. Privirea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolii, suferința este legată de o anumită stare particulară de slăbiciune, nesiguranță și panică resimțite de bolnav. Esențială este anxietatea legată de starea prezentă modificată a persoanei, de posibilele complicații, de eventualitatea apariției unor noi suferințe și tulburări de ordin fiziologic sau organic. În ceea ce privește confirmarea stării de boală de către medic, diagnosticul și prognosticul medical au funcții contradictorii, în sens psihologic pentru bolnav: a) fie că reprezintă un pericol în măsura în care confirmă natura bolii; b) fie că reprezintă o speranță și un ajutor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mijloacele de expresie ale acesteia, raporturile sale de ansamblu și cauzele care o determină. În sensul acesta au valoare următoarele aspecte: a) calitățile subiective ale sufletului ca fenomene trăite în mod real (aspectul fenomenologic); b) simptomele obiective, operațiile și fenomenele fiziologice elementare auxiliare; c) expresia fenomenelor sufletești, atât a celor cu caracter obiectiv, cât și a celor cu caracter subiectiv; d) raporturile de ansamblu ale vieții psihice de tipul raporturilor comprehensive; e) raporturile de cauzalitate; f) modurile și sensul reprezentărilor teoretice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
boli” propriu-zise, în sens medical. Criteriile de atribuire ale bolii sunt, după K. Schneider, următoarele. a) prezența unor modificări organice cerebrale sau somatice; b) faptul de „a nu se simți bine” al pacientului, ceea ce se traduce prin tulburări de ordin fiziologic; c) impresia de pericol care amenință viața bolnavului. În cazul de mai sus medicul va utiliza niște valori de ordin medical, dar aceste „criterii” nu sunt în toate situațiile aplicabile sau utilizabile în sfera psihiatriei. Singurul concept care poate desemna
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ideilor cuprinse în „teoria degenerescenței” în „concepția endogenetică” a etiologiei bolilor psihice, acceptată fără rezerve în cazul psihozelor endogene. b) Etapa psihiatriei biologice se caracterizează prin tendința de a explica originea și dinamica tulburărilor psihice prin conexiunea lor cu procesele fiziologice ale creierului, dându-se în felul acesta o fundamentare neurofiziologică și morfopatologică a bolilor psihice. Faptul s-a confirmat în cazul bolilor psihice cu substrat organic lezional (traumatisme, tumori cerebrale, neuroinfecții, intoxicații ale SNC etc.), dar nu au reușit să
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un caracter de rigurozitate, este convențional și adaptat necesităților unui model strict de gândire, de regulă cauzală sau fenomenologică. În cazul medicinei somatice limbajul bolnavului este „limbajul suferinței”, al unui fapt existent obiectiv, concret în raport cu sfera somatică sau cu dezechilibrele fiziologice ale organismului uman. În cazul medicinei psihiatrice, limbajul bolnavului nu este limbaj al suferinței ca în cazul bolilor somatice, ci un „limbaj al transformărilor” întrucât bolnavul psihic, cu foarte mici și rare excepții, recunoaște și acceptă ideea că este bolnav
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de evoluția istorică a concepțiilor despre om în medicină, în general și în psihiatrie, în special. H. Ey și K. Schneider pledează pentru natura fizico-biologică a bolii mintale. Pentru H. Ey, dacă orice boală este un proces fizic cu efecte fiziologice, noțiunea de boală mintală implică, în cazul acesta, o contradicție formală. Ea este atât morală, cât și fizică. Însăși denumirea de „boală mintală” are o dublă semnificație: „boală” (aspectul fizic) și „mintală” (aspectul moral, sufletesc). Latura sa fizică este boala
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau modalități atipice de evoluție clinică; c) Cazuri ilustrative, mai rar întâlnite, care stârnesc curiozitatea și interesul științific al medicilor prin raritatea și ineditul lor; d) Bolnavii imaginari, pentru care acuzele clinice nu au nici un fel de fundament organic-somatic sau fiziologic, fiind de fapt o „stare de spirit” maladivă în care aceștia se complac, sau, din punct de vedere psihanalitic, o „regresiune”; e) Simulanții sunt persoanele care în scopul obținerii unor avantaje, simulează diferite simptome clinice sau chiar boli. Kahana și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o stare de neliniște anxioasă, iritabilitate, labilitate emoțională, dificultăți legate de operațiile mintale, gândire, memorie, atenție, tulburări de conștiință etc. Reinstaurarea somnului și revenirea la bio-psiho-ritmurile normale, vor restabili starea de echilibru psihic. Metodele „deprivării senzoriale” și a „deprivării somnului fiziologic” sunt în primul rând metode de experiment neuropsihologic și ele se bazează pe mecanismele neuropsihologice care stau la baza organizării proceselor psihice. Acestea privesc însă numai o latură a problemei experimentului în psihopatologie. Cele mai frecvent utilizate metode sunt metodele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
său caracteristic”. Studiile de psihopatologie aduc importante contribuții în domeniu lărgind considerabil cadrul problemei. În sensul acesta J. Delay și P. Pichot, definesc personalitate în felul următor: „personalitatea este organizarea dinamică a aspectelor cognitive (intelectuale), afective, conative (pulsiuni și voință), fiziologice și morfologice ale individului”. Această definiție ne trimite la punctul de vedere neuro-psihofiziologic, dar și la definiția lui A. Lalande pentru care „personalitatea este funcția psihologică prin care un individ se consideră ca fiind un Eu unic și permanent”. Recunoaștem
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să-i trezească interesul. Din aceste motive, calitatea atenției unei persoane este dată de următorii factori: intensitatea stimulului, caracterul de noutate al acestuia, interesul pe care stimulul îl trezește pentru individ, o anumită stare afectivă pe care o declanșează, starea fiziologică a persoanei din acel moment. Ca proces psihic, atenția are următoarele calități: a) concentrarea, constând în delimitarea unei sfere precise de obiecte asupra cărora este orientată atenția; b) volumul, sau capacitatea de cuprindere simultană a unui număr mai mic sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
labilii emoțional. În sfera tulburărilor de comportament sunt incluse următoarele tipuri de persoane: instabilii, discordanții, agresivii, perverșii, hiperactivii, antisocialii. Sintetizând din punct de vedere psihopatologic tulburările de caracter, A. Porot distinge trei mari grupe de modificări: 1) Modificări și variații fiziologice în raport cu pubertatea și adolescența, modificări precatameniale, modificările care apar la femei în cursul sarcinii, post-partum, la menopauză, sau în perioadele presenilă și senilă la ambele sexe; 2) Anomalii de caracter, semnalate ca trăsături caracteriale ale personalității de tip paranoic, gelozie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
trei feluri (H. Pieron): a) interesate, cu reacție de atenție și explorare; b) agreabile sau plăcute, cu reacție de expansiune și căutare; c) dezagreabile sau dureroase, cu reacție de retragere și fugă. 2) Emoțiile reprezintă ansamblul de fenomene psihice și fiziologice ce caracterizează o reacție într-o situație dată. Emoția înglobează afectele precum și toate reacțiile neurovegetative (motorii, secretorii, viscerale, vaso-motorii etc.) care o însoțesc. Emoțiile pot fi de următoarele tipuri: emoția-șoc, emoția-plăcere, emoția-grijă, emoția-teamă, emoția-mânie. 3) Sentimentele se caracterizează prin următoarele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
limbajul) a unui bolnav în întâlnirea acestuia cu medicul. Prima impresie este dată de aspectul și expresia bolnavului (ca formă și conținut). A. Hesnard și A. Porot au descris chiar „sindroamele expresionale” în psihopatologie. Acestea sunt, în primul rând aspecte fiziologice sau mimice și de limbaj, care frapează la bolnavii psihici, prin următoarele aspecte: exces, discordanță, sărăcie, lentoare, stereotipie, manierism sau bizarerie. A. Hesnard și A. Porot notează ca fiind cele mai frecvente și importante tulburări ale expresiei în psihopatologie, următoarele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
6) Neurastenie 7) Sindromul de depersonalizare - depersonalizarea 8) Ipohondria nevrotică - ipohondrie 9) Sindromul lui Briquet - tulburări somatomorfe 10) Tulburări de personalitate (nevroza de caracter) 11) Deviații și tulburări sexuale (frigiditate, impotență, dispareunie psihogenă) - tulburări ale funcțiilor psihosexuale 12) Tulburări funcționale fiziologice de cauză psihogenă - factori psihologici care influențează sau generează tulburări psihice 13) Psihalgii - dureri psihogene 14) Stări reactive acute - situații de stress acute 15) Tulburări de adaptare - situații de stress cronice 16) Alte tulburări nevrotice - tulburări factice - sindromul Münchausen - simularea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ipohondria delirantă și ipohondria simplă. S. Freud o include în grupa „nevrozelor actuale”, considerând-o ca pe un exemplu de investire obiectuală și de regresiune narcisică. Ipohondria reprezintă grija exagerată a unei persoane privind starea de sănătate personală în plan fiziologic, somatic sau psihic. Din acest punct de vedere, ea este o „boală imaginară” în cursul căreia individul „inventează” o suferință de care se simte, sau crede că este atins. Ipohondria poate fi un simptom al unei nevroze structurate (isterică, fobică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
exprimă faptul că individul care consumă droguri se obișnuiește cu aportul acestora din punct de vedere fizic și psihic și nu mai poate renunța la utilizarea lor, devenind dependent de ele; d) sindromul de abstinență cuprinde totalitatea manifestărilor psihopatologice și fiziologice care apar în cazul întreruperii bruște a consumului sau aportului de droguri la persoanele devenite dependente de acestea; e) utilizarea îndelungată a drogurilor duce la degradarea fizică, psihică, morală și socială a individului respectiv. În ceea ce privește caracteristicile și natura drogurilor utilizate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]