1,376 matches
-
răsunau de strigătele țigănușilor: ― Ediție specială!.. Noul guvern!... Manifestul către țară! Grigore Iuga, de când se întorsese de la țară, mânca în fiece seară la Predeleanu. I-ar fi fost peste putință să stea acasă cu mătușă-sa Mariuca, să-i asculte fleacurile clevetitoare, sau pe la restaurante, ori la club cu prieteni care până ieri mureau de dragul țărănimii și propovăduiau împărțirea moșiilor, cu gândul ascuns că tot nu se va întîmpla și cu mândria că totuși pot părea drept spirite înaintate, iar azi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
holurile aurite, bogat sculptate ale clădirilor centrale. Pot să-i văd intrând în camera mea și cotrobăind prin sertare. Îi văd forțând intrarea de la camera mea de depozitare în care îmi ascunsesem jadul, argintul și vasele smălțuite, tablourile, broderiile și fleacurile. Erau prea multe de luat, asa că barbarii au scos perlele de pe robele împărătesei Nuharoo și au golit cutiile cu diamante ale Majestății Sale... — Unde era prințul Kung? Împăratul Hsien Feng alunecă de pe jilț și încearcă din răsputeri să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la saună sau că singura călătorie cu vaporul era o croazieră alcoolizată, așa că i-am cântat În strună și am Încercat să schimb subiectul. Știu, trebuie să fie grozav. La tine ce se aude? A, nu prea multe, spuse ea. Fleacuri, să știi. —Penelope! Tocmai te-ai mutat În celălalt capăt al țării, dacă Îmi aduc bine aminte. Cum e acolo? Ce se Întâmplă? Spune-mi tot! Mi-am aprins o țigară și am tras-o pe Millington În poală, pregătindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
neoficial. Acuzațiile îl nemulțumeau foarte mult pe Stalin, care i-a declarat unei delegații iugoslave că nu vedea cum te puteai plînge dacă un soldat rus, după ani de luptă, "se distra cu o femeie" sau punea mîna pe "cîteva fleacuri".21 Un alt motiv de fricțiune era provocat de faptul că sovieticii nu apreciau cum se cuvine ceea ce partizanii considerau drept realizările lor majore din timpul războiului. Extrem de încrezătoare în ea însăși, chiar arogantă, conducerea iugoslavă era convinsă că adusese
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
insistă chiar că este vorba de un joc nevinovat, nimic mai mult. Însă nu puțini sunt aceia care le replică celor dintâi că este un joc periculos. Flirtul, scrie Suzanne Chebroux, E-un zâmbet și ceva mai mult, E-un fleac, dar cine-ar ști să-l nege? E-o teamă-ascunzând al poftei ghimpe-ocult, E-o agonie ș-un extaz scrise-ntr-a firii lege47. "Această curte ușoară și fără urmări", încuviințează și Paul Bourget, se înrudește uneori cu o "zbenguială
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
că gândul ăsta nu-mi dă pace, sunt ca oamenii aceia obsedați de o singură idee". Este flirtul un viciu, sau o boală? Emasculați sau obsedați, acești bărbați sunt în egală masură pătimași. Departe de a fi perceput drept un fleac, flirtul face să se nască în ei sentimente copleșitoare și dorințe nestăvilite. Ca să revenim la Julien de Suberceaux, patimă acestuia pentru Maud de Rouvre este atât de mare, încât și cea mai mică dezmierdare este de ajuns pentru a-l
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Leslie nu șovăie să utilizeze expresiile cele mai vulgare, cele mai scârboase, ca de pildă "sulă", "fute", "s-o sugă", "s-o ia la cioc", "să și-o facă singur", "dădea limbi"... Tânărul pălăvrăgește cu tânăra aceasta emancipată despre toate fleacurile, alandala, însă până la urmă, constată el, conversația ajunge mereu la sex. Stingo nu are încotro și trebuie să accepte delicioasa realitate că Leslie nu vorbește decât despre propriu-i libido. Iată ce-i spune la un moment dat tânărului, privindu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cincisprezece zile, dă un telefon să vadă cum mai stau treburile pe domeniu. Vorbește pe rând cu mai mulți servitori, care o asigură fiecare în parte că "toate-s foarte bune". Primul îi spune că toate-s bune, cu excepția unui fleac: murise iapa preferată a marchizei. Când îl întreabă pe al doilea servitor, grăjdarul, cum murise iapa, acesta îi spune că toate-s foarte bune și că iapa murise dintr-un fleac: era în grajd când acesta arsese. Când întreabă cum
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Primul îi spune că toate-s bune, cu excepția unui fleac: murise iapa preferată a marchizei. Când îl întreabă pe al doilea servitor, grăjdarul, cum murise iapa, acesta îi spune că toate-s foarte bune și că iapa murise dintr-un fleac: era în grajd când acesta arsese. Când întreabă cum luase foc grajdul, i se spune că dintr-un fleac: fiind o zi cu vânt, focul care cuprinsese castelul s-a întins și spre dependințe. Când marchiza, pe jumătate leșinată, întreabă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
al doilea servitor, grăjdarul, cum murise iapa, acesta îi spune că toate-s foarte bune și că iapa murise dintr-un fleac: era în grajd când acesta arsese. Când întreabă cum luase foc grajdul, i se spune că dintr-un fleac: fiind o zi cu vânt, focul care cuprinsese castelul s-a întins și spre dependințe. Când marchiza, pe jumătate leșinată, întreabă cum de ajunsese să ardă castelul, i se răspunde că tot dintr-un fleac: aflând că era ruinat, domnul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se spune că dintr-un fleac: fiind o zi cu vânt, focul care cuprinsese castelul s-a întins și spre dependințe. Când marchiza, pe jumătate leșinată, întreabă cum de ajunsese să ardă castelul, i se răspunde că tot dintr-un fleac: aflând că era ruinat, domnul marchiz își trăsese un glonț în cap, iar când se prăbușise la podea, dărâmase un sfeșnic. Așadar, toate erau foarte bune. Cântecul este considerat reprezentativ pentru modul în care francezii înfruntau realitatea în perioada respectivă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
atunci Curtea de Argeș, Putna, Bistrița? Ce este Cetatea Neamțului? Voi numiți asta arhitectură?" întreabă Pogor care va mărturisi mai tîrziu că n-a văzut niciodată Curtea de Argeș. "Un popor trebuie să-și cunoască trecutul, oricare ar fi fost acest trecut", strigă Xenopol. "Fleacuri ripostează Pogor în timp ce Franța îi dădea deja pe Molière și Racine, românii se găseau într-o completă barbarie". Apoi Eminescu, care era așezat într-un colț, se ridică și declară pe un ton violent care nu-i era caracteristic: Ceea ce
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fiind sprijinit de Ștefan Aug. Doinaș. Editorial, P. a debutat în culegerea colectivă Prier (1988), unde sunt incluse versuri care ar fi trebuit să constituie materia primului volum personal, proiectat cu titlul Romanul sau Posibilitățile Magdalinei. Dar cea dintâi carte, Fleacuri criminale, îi apare în 1993. Colaborează cu poezie, eseistică, publicistică și traduceri la „Caiete critice”, „Contrapunct”, „România literară”, „Literatorul”, „Contemporanul - Ideea europeană” ș.a. Cu Fleacuri criminale P. se exprimă, stilistic și tematic, pe coordonatele caracteristice pentru poezia optzecistă. Universul său
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
materia primului volum personal, proiectat cu titlul Romanul sau Posibilitățile Magdalinei. Dar cea dintâi carte, Fleacuri criminale, îi apare în 1993. Colaborează cu poezie, eseistică, publicistică și traduceri la „Caiete critice”, „Contrapunct”, „România literară”, „Literatorul”, „Contemporanul - Ideea europeană” ș.a. Cu Fleacuri criminale P. se exprimă, stilistic și tematic, pe coordonatele caracteristice pentru poezia optzecistă. Universul său mobilizează inventarul și anecdotica măruntă a vieții casnice. Nu în exclusivitate, căci li se adaugă câteva traiectorii și contexte sociale marginale, provizorii, nespectaculoase - navetismul, viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
în cheie majoră, fără emfază zgomotoasă - cu mijloace extrem-moderniste, optzeciste, stări și tendințe de profunzime, degradări ale omenescului, determinate de experiența istorică a contemporaneității. Toate acestea, sub aparențele cultivării unui bric-à-brac pitoresc și abstrus. SCRIERI: Prier (volum colectiv), București, 1988; Fleacuri criminale, București, 1993. Repere bibliografice: Eugen Simion, Magdalina și Carolina, RL, 1989, 6; Nicolae Bârna, ’80 după ’80, CC, 1995, 1-2; Octavian Soviany, Sindromul Magdalina, CNT, 1995, 7. N.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
de acela!"... Apoi, tacticos, a început să taie cotlete cu o bardă ascuțită, vai!, pe butucul... colegului meu de cenacluri & tabere literare școlare. Am dedus că A.I. fusese arestat; ori avea necazuri de alt gen. Mă rog, viața literară-i fleac pe lîngă jungla celor cu bani, a celor care aveau puterea, prin carne, într-o perioadă în care nu exista, practic, carne pe piață, iar omul de rînd stătea la cozi, de la trei noaptea, la "adidași" și coaste afumate! N-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
arderea pe rug, cu condiția să scape de acel flagel al mizeriei. Ceva tot au strâns; contactele cu flota turcă începuseră, dar trebuiau puse la punct amănuntele. De câteva săptămâni mai mulți ambulanți colindau, cu lădițe atârnate de gât, vânzând fleacuri. Erau bărbați care vorbeau un dialect nicicând auzit prin acele locuri și povesteau că au debarcat dintr-o navă sosită tocmai de la Genova. Prezența lor încetinise activitatea prietenilor lui Tommaso, care se temeau să nu fi fost iscoade. Meșterul Attilio
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Întrebarea, șovăie, te mai descoase o dată. și, până la urmă, exclamă blajin: de, știu eu? Prostul știe Întotdeauna, asta-i marea lui superioritate. Chiar dacă n-o știa el, au știut-o alții: iar el are memorie. Vorbele de spirit, marile adevăruri, fleacurile esențiale care fac viața unei societăți - prostul le transmite și le Întreține. Din zece oameni inteligenți, unul singur e de folos. În schimb, toți proștii sunt făcători de bine. Ferice de societatea care-i are!”. Din gura prostului afli adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și fără rost, spunând aproape Întotdeauna același lucru, astfel că vorbele lor, nemainteresând, devin goale, lipsite de conținut.) La omul flecar/limbut, cuvântul - spune foarte frumos N. Steinhardt - se „degradează În vorbă”, adică se preschimbă În Înțelesuri care perpetuează nimicuri, fleacuri, vorbe de clacă. Așadar, „Întâi capul să gândească, ș-apoi limba să vorbească”. Gura lumii numai pământul o astupă. Frunză verde lobodă, gura lumii e slobodă. (De aceea, alte proverbe ne Îndeamnă: „Fă bine și lasă lumea să vorbească”; „La
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
toate revoltele astea de împrumut. (sufocîndu-se) Și voi la fel! Irina: (speriată de violența lui Mihai) Val, spune-mi... Val: Te iubesc... sigur... (rîde) Cu toate astea, cred că n-ar fi rău să pleci la mănăstire... Mihai: Terminați cu fleacurile! Vecin 1: (Vecin 3 vine de la bucătărie, cu sticle și mîncare) Văd că te-ai descurcat bine cu bunicuța! Vecin 3: Da... și nu... Vecin 1: Adică? Vecin 3: Auzi, cînd i-am cerut produse alimentare, mi-a spus să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fi să nu mai plecați de-aici niciodată! Chiar dacă o să ne omorîți pe toți! Ajunge cît v-ați bătut joc de noi! Gata! Vecin 1: Asta-i chiar copilărie curată! Vasăzică depășim atîtea momente și-acum ne-mpiedicăm într-un fleac de dans scoțian! Mihai: Adică și asta ar fi tot o probă de garanție? Vecin 1: Păi nu? Și-apoi ne mai distrăm și noi puțin. Îți pui, acolo, o fustiță... Nu spuneai că-ți plac dansurile popoarelor? Mihai: Asta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
adică al forței distrugătoare care este un regim totalitar. Maleficul personaj știe perfect alfabetul distrugerii; el știe că stabilitatea, cîtă poate să fie, evident, este dată de echilibrul erotic; castrează-l pe om de iubire, și restul demolărilor e un fleac. Asta se întîmplă în "Mașina de vînt"; în numele unei morale și al unei etici socialiste, adică în numele unui sistem care n-are nici o etică și nici o morală, slujitorul, absurd în gînduri și fapte, provoacă vîrtejul, uraganul care răstoarnă, strică, otrăvește
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
alta, la fel de absurdă, aceea a arhivării tuturor acestor mizerii. Supravegherea este, astfel, crunt ironizată pentru incapacitatea ei de a accede la esențial. Ea rămâne prizoniera unor informații deseori superficiale sau a unor neadevăruri consemnate cu grijă. Prizoniera unor nimicuri, unor fleacuri, dar care ar putea fi oricând bune la ceva. Într-adevăr, retrospectiv, exact asta te și îngrozește: faptul că derizoria turnătorie, jalnica pâră ar putea deveni în orice clipă act de acuzare. Lectura proceselor staliniste ne confirmă analiza: detaliul scris
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
scrisoare din 25 noiembrie 1908 către Paul Zarifopol, confirmîndu-i justețea impresiei pe care acesta i-o mărturisise.3) Ameliorarea economică ce va veni spre sfîrșitul deceniului întîi va aduce, ca orice relaxare, „o vreme cu tendinți tot mai pronunțate spre fleacuri”4), frivolă. Starea aceasta n-a durat mult însă și s-a intrat în „anii neutralității”, ani de înfrigurări și de calcule, transformați de unii într-o „epocă de afaceri prospere”5), pe care o vor continua, cu cinism, și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în trecut, a autorilor de cărți umoristice: D. D. Pătrășcanu (Schițe și amintiri, înzăpădiți), D. Teleor (Schițe umoristice, Alte schițe umoristice), George Ranetti (Matache Pisălog, Schițe ușoare, Schițe vesele), Th. D. Speranția (Anecdote împănate), Al. Cazaban (încurcă lume), Vasile Popp (Fleacuri, Ocna vieții), Petre Locusteanu (Căpitanul Străjescu) etc. A treia - e deschiderea paginilor unor reviste de ținută pentru „cronicile vesele”: Al. G. Doinaru, în „Sămănătorul”, C. Ș. Făgețel, în „Ramuri” și G. Topîrceanu, în „Viața Romînească”. A patra - atracția masivă față de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]