2,002 matches
-
catargele. Ard în lume orele. [1938] * ÎNTOARCERE Lângă sat iată-mă iarăși, prins cu umbrele tovarăș. Regăsescu-mă pe drumul începutului, străbunul. Cîte-s altfel - omul, leatul! Neschimbat e numai satul, dup-atîți Prieri și toamne neschimbat ca Tine, Doamne. Aur scutură alunul. Fluier zice. Cade fumul. Greierii părinților mulcom cântă, mulcom mor. Cu aroma-i ca veninul amintește-mi-se-arinul. Mult mă mustră frunza-ngustă. Vântul lacrima mi-o gustă. [1942] AUTOPORTRET Lucian Blaga e mut ca o lebădă. În patria sa zăpada făpturii ține
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
genul de femeie la care bărbații să se uite În mod deosebit. Nici măcar nu trebuia să-mi fie groază să trec pe lîngă șantiere, căci cea mai rea replică primită a fost un politicos „bună dimineața“. Dar, dintr-odată, sînt fluierată din toate părțile. Prima dată, am crezut că era vorba de altcineva, vreo frumusețe blondă care se bucura de atenția tuturor, dar mi-am dat curînd seama că eu eram cea admirată și Îmi place la nebunie faptul că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
parte și așteptați să vă spun eu ce e de făcut. Am să vorbesc cu duhul bălții, care este ca un om negru. Slujitorii nu păreau impresionați și, ascultându-și stăpâna, s-au tras un pas înapoi. Zogru l-a fluierat ușor pe Omul Negru, care a apărut, ținându-se câteva clipe pe picioarele ca ale unei broaște uriașe. Apoi se lăsase încet pe burtă, cu capul ridicat deasupra apei: - Ai venit aici pentru că te-a adus Zogru. Acum este în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fi Fericită aș trai. Când plângeam Tu îmi cântai, Când te iubeam Mă îmbrățișai. De nu mi-ai zâmbi, Veselă nu aș mai fi, Ce copilărie fericită Și mereu de griji ferită! Ionel Prin crengile codrului, Răsună adierea vântului, Cum fluieră ușurel, Întristând pe Ionel. Bate vântul bate, bate Tot mereu din altă parte Și se duce la Ionel, Care cântă “leru-i ler”. O așteaptă pe Maria Ce-a plecat la Slobozia Și tot bate vântu-n stele Iar Ionel se uită
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prin rudenie de sânge și aveau să fie în curând și prin avere. Iacob s-a dovedit un om foarte muncitor, priceput la animale - mai ales la câini. A transformat cele trei potăi ale lui Laban în adevărați ciobănești. Doar fluiera o dată și câinii erau la picioarele lui. Dacă bătea din palme, începeau să alerge în cerc și adunau turma. Când șuiera într-un fel anume, se puneau de pază cu atâta ferocitate că de atunci niciodată turmele lui Laban n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acolo semnele șocurilor din ultimele zile. - Te-ai întors de tot, iubita mea? a întrebat el și eu am înțeles cauza umbrelor de sub ochii lui. L-am asigurat cu o îmbrățișare care i-a făcut pe bărbații din atelier să fluiere încurajator. - Vin acasă cât de repede pot, a zis, sărutându-mi mâinile. Am dat din cap, prea fericită ca să mai zic ceva. Meryt mă aștepta cu pâine caldă și bere la mine acasă. Dar când m-a văzut, a țipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din toate puterile și de grilajul de fier, fără să reușesc însă să-l mișc, în schimb șurubul parcă a scos un scârțâit, dar de cedat, n-a cedat, între timp se auzea din sală că toată lumea urlă, tropăie și fluieră, urla și tovarășul director cât îl ținea gura, trebuie să fi stat în picioare, undeva în fața rândurilor de scaune, fiindcă-l auzeam de-aproape, răcnind să rămână toată lumea pe locuri și că vom cânta cântece patriotice până trece pana de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sapă tunelul subteran al metroului, un excavator uriaș răscolea pământul, în urma lui muncitorii turnau beton, camera luase în prim-plan cupa excavatorului, până în adâncul ei, și atunci s-a făcut brusc întuneric și toată lumea a început să strige și să fluiere, iar Feri mi-a spus că luam-ar dracu’, eu am câștigat, și s-o luăm repede târâș, eu să-l apuc de gleznă și să mă țin de el, că n-o să văd nimic în bezna aia, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
acoperit-o cu scânduri, șipci, folii de plastic și hârtie gudronată, de undeva făcuse rost și de o sobă de tuci, hornul ieșea prin acoperiș, fumul albicios putând fi zărit de departe. Pe drum, Csákány n-a scos o vorbă, fluiera încet, mai dădea cu piciorul în câte-un smoc de iarbă, o dată l-am întrebat ce vrea să-mi arate, dar mi-a zis numai să am răbdare, continuând să fluiere, între timp mie mi-a venit în minte ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
departe. Pe drum, Csákány n-a scos o vorbă, fluiera încet, mai dădea cu piciorul în câte-un smoc de iarbă, o dată l-am întrebat ce vrea să-mi arate, dar mi-a zis numai să am răbdare, continuând să fluiere, între timp mie mi-a venit în minte ce auzisem de la băieți, că mănâncă pisici și câini, își injectează pălinca singur, cu seringa, nopțile se cațără pe balcoanele blocurilor, pândind locatarii prin geam, deși nu prea credeam toate astea, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
scurt, incidentul Îi Îngăduise să stabilească o relație de vecinătate; era un lucru bun. De la ferestrele lui, se vedeau vreo zece blocuri, respectiv vreo trei sute de apartamente. În general, când se Întorcea seara acasă, canarul Începea să cânte și să fluiere, dura Între cinci și zece minute; după care Îi schimba semințele, așternutul și apa. În seara aceea Însă, fu Întâmpinat de tăcere. Se apropie de colivie: pasărea era moartă. Micul trup alb, deja răcit, zăcea pe-o parte, pe așternutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de mine. M-am ridicat și am pornit către case, cu gând să trec prin fața frumoasei Siloa, dar era prea târziu - oamenii ceilalți știau să facă sunete și deja o Îmbiau pe Siloa, căci spaima le trecuse iute. Plescăiau Încet, fluierau alene și horcăiau galeș iar ea, ce să facă, până la urmă o să se ducă cu unul dintre ei, În timp ce Krog nu putea decât să treacă prin fața ei, fără să facă zgomot. Of, of, Krog ar mai fi putut să tropăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
țeasta unui om și cu o coajă prea groasă. Am dat să mușcăm din ele, dar coaja era cumplit de tare și de amară. Femeia pufni În râs când ne văzu cum ne chinuim și ieși din casă, horcăind și fluierând Împreună cu suratele ei. Le auzeam vorbele din minte și mi-am dat seama că râdeau de noi. Una dintre ele veni În casă, luă unul dintre acele fructe și Îl izbi de o piatră largă, cu căuș scobit În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
frunzișul ce părea să nască niște nori numai ai săi. Eu deschideam drumul, Logon mă urma la doi-trei pași, iar Runa mergea Îndărătul lui cu Unu În brațe, fluturând dintr-o blăniță ca să alunge țânțarii. Enkim Încheia șirul și tot fluiera ceva ce semăna a cântec de pasăre. Spunea că așa fac ai lui acasă când se satură de ceva. - Dar tu de ce te-ai săturat? l-am Întrebat. - Eh, făcu el. Într-o seară, am văzut un cap de liliac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Vor apă. Au rămas fără apă. BĂRBATUL CU BASTON: Înseamnă că a fost și pe la ei. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Nu știu. Se pare că a fost. (În acest moment de sus coboară o funie și cineva fluieră scurt.) BĂRBATUL CU BASTON (Tresărind.): Au lăsat funia. Ce să le dau? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Dă-le tomberonul. Și cere-le și niște apă. BĂRBATUL CU BASTON: Le cer. (Agață unul dintre tomberoane de funie și fluieră scurt. Tomberonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și cineva fluieră scurt.) BĂRBATUL CU BASTON (Tresărind.): Au lăsat funia. Ce să le dau? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Dă-le tomberonul. Și cere-le și niște apă. BĂRBATUL CU BASTON: Le cer. (Agață unul dintre tomberoane de funie și fluieră scurt. Tomberonul este tras undeva în sus.) Deci, a fost pe la ei sau n-a fost? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: A fost. Da’ ei zic că la ei mai mult a împrăștiat decât a mâncat. BĂRBATUL CU BASTON: Păi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bidon cu apă. De jos se aud râsete înfundate. BĂRBATUL CU BASTON scoate din fântână un tomberon identic cu cel pe care l-a trimis în sus. Între timp bidonul cu apă se leagănă în aer și cineva, de sus, fluieră nerăbdător.) BĂRBATUL CU BASTON (Chinuindu-se să se elibereze de tomberon, către cer.): Ei, na! Așteaptă puțin! Nu pot să le fac pe toate! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Ai zis ceva? BĂRBATUL CU BASTON (Dezlegând bidonul cu apă.): Nimic. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cea nouă. BĂRBATUL CU BASTON: Așa fac, lua-i-ar dracu’! (Către cei de jos.) Ce-aveți acolo de râs? Ce v-a găsit, ha? (De sus se aude fluieratul. Către cer.) Ia te uită, s-au trezit și ăștia! (Fluieră și el. Funia de care fusese legat bidonul cu apă începe să urce.) Trebuia să le fi dat și tomberonul lor. (Către BĂRBATUL CU PĂLĂRIE.) Să le dau și tomberonul lor? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Mai bine îl mai ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
jur. Mai deschideți ochii. Așa n-o să ajungeți departe. PRIMUL BĂRBAT: O încropeală! O spoială! BRUNO: Ia cărați-vă! AL DOILEA BĂRBAT: N-are cine să vă deschidă ochii. Așa ceva nu poate fi înghițit de nimeni. BRUNO: Hai, valea! GRUBI (Fluierând la ei.): Fuga! Vă crăp capul! PRIMUL BĂRBAT: Am pierdut timpul degeaba. Mai bine citeam un ziar. BRUNO: Gata! Destul! AL DOILEA BĂRBAT: E urâtă! E urâtă, urâtă, urâtă! Asta e! Ceva la fel de urât n-am mai auzit și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
eu! Lasă că ți-arăt eu! De mâna mea ai să mori! Tu-ți... BRUNO: Lasă (lasă, suntem în teatru... GRUBI: Îl omor! PRIMUL BĂRBAT (Scoțând capul de undeva,unde s-a ascuns de proiectilele lui GRUBI.): Or să vă fluiere! Or să vă dea afară! O să putreziți de vii! BRUNO: Ia chemați-l pe domnul Vișniec! Unde-i autorul? Ce se-ntâmplă aici? Ce, suntem la circ? Ce-s tâmpeniile astea? AL DOILEA BĂRBAT: Autorul, autorul! Să vină autorul! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
alții n-apucă să scoată nici un cuvânt, de ce n-ați zis nimic? De ce ați suportat mascarada? De ce n-ați urlat? PRIMUL BĂRBAT: De ce? De ce a-ți tăcut? AL DOILEA BĂRBAT: Când ați văzut că piesa e proastă, de ce n-ați fluierat? VIZITATORUL: Când i-ați auzit că încep să povestească din nou actul întâi, de ce n-ați tropăit? RECRUȚII: Mamă, de ce n-au tropăit? VIZITATORUL: Bomfilor! Ați stat ș-ați înghițit toate mizeriile! Ați stat ș-ați ascultat o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
alinia pe traseul ieșirii prin groapă și pot împărți publicului pliante cu următorul conținut: MINCIUNA, PROSTIA ȘI URA AU FOST PERSONAJELE PRINCIPALE ALE ACESTEI PIESE. FIECARE SPECTATOR ESTE UN’PERSONAJ PRINCIPAL. NU IEȘIȚI ÎN STRADĂ. S-AR PUTEA SĂ FIȚI FLUIERAȚI. Alte note: funia e bine să se rotească și pe momentele ieșirii publicului; mecanismul rotirii ei poate fi oferit spre contemplație; păsările și pisica vor fi lăsate în plata domnului. GROAPA DIN TAVAN Piesă în trei acte Personaje: PARASCHIV MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Țoc! (Extaz, își apropie ochiul de oglindă, se privește atent în ochiul stâng.) Uuuu... Își mângâie ochiul, clepfăie, își smulge câteva fire de păr din geană.) Na! Nnnna! (Mirat până la demență, își privește pupila, și-a lipește de fața oglinzii, fluieră nemulțumit; își lustruiește oglinda de pantalon, reia contemplarea schimbându-și mereu poziția corpului; se oprește și se privește în tăcere câteva zeci de secunde; scârbit.) Vax! (PARASCHIV apare, speriat, în deschizătura din tavan; coboară repede câteva trepte, stropind cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tavan și prin chepengul care e deschis; se retrag și mai în adâncul încăperii, sprijiniți de pereți, la distanță unii de alții; pauză; fiecare își găsește ceva de făcut; MACABEUS și-a aprins o țigară; PARASCHIV își lustruiește trompeta; INAMICUL fluieră încet.) MACABEUS: Ș-acum? INAMICUL: Așteptăm. MACABEUS: Crezi c-o să meargă? INAMICUL: O să meargă. (Pauză.) PARASCHIV: Știi tu? INAMICUL: Știu eu. PARASCHIV: Știi tu drumurile? INAMICUL: Știu toate drumurile... (Pauză.) MACABEUS: Mi-ar plăcea un loc cu iarbă... și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tot timpul își mângâie trompeta.): Ce mai e? MACABEUS (Privind spre chepeng.): Parc-a răsărit o stea... O vezi? PARASCHIV: O văd. MACABEUS: Deci am dreptate... PARASCHIV: Ai... MACABEUS: Vezi? (Se așază la loc.) (Pauză.) INAMICUL (Care, de câtva timp, fluieră încet melodia pe care o cânta PARASCHIV la trompetă; se oprește.): Chiar a răsărit o stea? PARASCHIV: A răsărit. INAMICUL (Așezându-se pentru somn.): Să mă trezești când o să iasă soarele... PARASCHIV: Te trezesc. (Pauză; MACABEUS respiră ca un prunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]