5,226 matches
-
de față, se dorește stabilirea unui nou comitet de cercetare a bolilor constituționale severe... — Vrei să zici ca acelea de care suferă țara asta? — ...cu scopul de a încuraja „eugenia pozitivă, în concordanță cu ideile Führer-ului pe această temă“. Își flutură țigara spre portretul din spatele lui: — Ori de câte ori citește fraza asta - „ideile Führer-ului pe această temă“, fiecare știe să-și ia exemplarul citit și răscitit al cărții Führer-ului. Și acolo o să descoperi că el vorbește despre folosirea celor mai moderne mijloace medicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
alungați de teama de a fi nevoiți să urmărească jurnalele de știri, care nu conțineau, de fapt, nimic altceva decât așa ceva. După toate datele, uneori se aflau chiar și o sută de mii de oameni pe Câmpul Zeppelin ca să-și fluture steagurile. Nürnberg, ca orice oraș din Bavaria din câte țin minte, n-a oferit niciodată mare lucru când a fost vorba de distracție adevărată. De vreme ce nu aveam fixată o întâlnire cu Martin, șeful poliției din Nürnberg, decât abia a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un portțigaret din lemn de trandafir care semăna mai mult cu o pipă și care ținea țigara vertical, în unghi drept față de chipul său. I-am răspuns: — Liniște. Dar asta pentru că toată lumea își ține răsuflarea. Chiar așa, spuse el și flutură din mână către ziarul din biroul său. Chamberlain a zburat la Bad Godesberg pentru alte negocieri cu Führer-ul. Korsch trase ziarul spre el și aruncă o privire la titlu, apoi îl împinse la loc. — Prea multă afurisită de vorbărie, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Continuă, te ascult. — Înseamnă că nu mi-ați citit încă raportul? — Ți se pare că l-am citit? — Mi-am petrecut după-amiaza de ieri la școala lui Emmeline Steininger - Paulsen Real Gymnasium. Își găsi raportul în tavă și mi-l flutură prin față. — Trebuie să fi fost tare bine de tine. Cu toate fetele alea... i-am zis. — Poate ar trebui să îl citiți acum, domnule. — Scutește-mă de efort. Becker făcu o grimasă și se uită la ceas: — Păi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Capul auriu și picioarele frumos sculptate nu puteau fi confundate. Am privit-o cum se chinuiește să iasă pe ușa rotativă de la Ka-De-We, încărcată cu pachete și pungi, arătând ca și cum și-ar fi făcut cumpărăturile de Crăciun în ultimul moment. Flutură mâna la un taxi, scăpă o pungă, se aplecă să o recupereze și ridică privirea ca să descopere că șoferul n-o văzuse. Era dificil de înțeles de ce. Ai fi observat-o pe Hildegard Steininger și dacă ai fi avut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
are el pe celelalte înapoi în siguranță. — Da, nu-i așa? zise ea. Așadar asta era. El chiar le avea pe celelalte. M-am îndreptat spre ușă: — Ei, ar fi mai bine să o iau din loc, Frau Lange. Am fluturat cele două cecuri în aer și apoi mi le-am strecurat în portofel: — Vă mulțumesc pentru generozitate. — Pentru nimic. M-am încruntat ca și cum îmi trecuse ceva prin minte: — E un lucru care mă nedumerește, i-am spus. Ceva ce voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lucru. Poate că nu-i păsa dacă auzeam sau nu. Nici nu sunt sigur dacă se obosise măcar să închidă ușa de la baie. Când se întoarse în cameră, mi-a cerut pe un ton imperativ încă o țigară. Aplecându-mă, am fluturat o țigară spre ea, pe care mi-o smulse dintre degete. Și-o aprinse singură cu bricheta de pe masă și trase din ea ca un soldat din tranșee. Am urmărit-o cu interes în timp ce se plimba încoace și încolo prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
văzut cum dă din cap în reflecția din geam. — Ești o fată foarte curajoasă. La această remarcă ea începu din nou să cânte, și mai tare, și mi-am dat seama că era cântecul Tineretului Hitlerist: „Steagul nostru îl vedem fluturând înaintea noastră, Steagul nostru înseamnă o vârstă frumoasă, Steagul nostru ne conduce spre veșnicie, Steagul nostru mai scump decât viața ne e“. M-am întors în locul unde stătea Becker și am intrat în mașină. — E o fată grozavă, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și soției dumneavoastră, sunt sigur că spiritele anticilor noștri strămoși germani nu ne vor abandona și că ne vor spune ce s-a ales de ea, așa cum ne-au mai spus și despre alte lucruri înainte. Se întoarse și își flutură mâna spre masă: — Ne așezăm? zise el. Herr Steininger, dumneavoastră și soția veți sta de o parte și de alta a mea. Toată lumea se va ține de mână, Herr Steininger. Aceasta va mări puterea noastră conștientă. Încercați să nu dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fost în ultimii cinci ani? Asta e Germania nazistă, nu Atena antică. Și acum taci dracului din gura aia afurisită. O asistentă veni în întâmpinarea noastră pe hol. Dădu să-l salute pe Lange și atunci văzu cătușele. Mi-am fluturat legitimația prin fața chipului ei speriat: — Poliția, i-am zis. Am un mandat de percheziție pentru a căuta în biroul doctorului Kindermann. Asta era adevărat, căci îl semnasem eu însuși. Numai că asistenta medicală fusese în aceeași tabără de vacanță ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Din interior castelul părea mai mic, cu cele trei aripi acoperite unite prin trei turnuri, două dintre ele cu cupolă, iar al treilea, cel mai puțin înalt dar cel mai lat, având înălțat un catarg pe care un steag SS flutura zgomotos în bătaia vântului care se întețea. Locotenentul veni înapoi și, spre surprinderea mea, luă poziție de drepți și lovi din călcâie. Am bănuit că asta avea probabil mai multă legătură cu ceea ce Heydrich sau ajutorul lui îi spusese decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fi încercat probabil să-i oprească de la a încălca legea. Erau oameni răi, înțelegi, Heinrich, iar tatăl tău a făcut întodeauna tot ce i-a stat în putință pentru a opri oamenii răi. Era un polițist al naibii de bun. Mi-am fluturat mâna spre toate geamurile sparte: Mă întreb oare ce-ar fi crezut despre toate astea. Heinrich ezită, un nod ridicându-i-se în gât în timp ce cântărea implicațiile a ceea ce-i spusesem. — Atunci... nu au fost... evreii cei care l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se desprinse de pilonii care-o susțineau și, în câteva secunde, accelerând din principiu, se înălță tot mai sus, până deveni un punct azuriu, apoi nu se mai văzu. Oftând, roboții de jos, care o urmăriseră pierzându-se în cer, fluturară cât fluturară, în semn de rămas bun, hârlețele, apoi își reluară săpatul. În navă era liniște. Robotul debutant Stejeran 1 stătea cu fața lipită de hublou și privea în urmă. Pământul își arcui marginea ca o elipsă, apoi deveni rotund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de pilonii care-o susțineau și, în câteva secunde, accelerând din principiu, se înălță tot mai sus, până deveni un punct azuriu, apoi nu se mai văzu. Oftând, roboții de jos, care o urmăriseră pierzându-se în cer, fluturară cât fluturară, în semn de rămas bun, hârlețele, apoi își reluară săpatul. În navă era liniște. Robotul debutant Stejeran 1 stătea cu fața lipită de hublou și privea în urmă. Pământul își arcui marginea ca o elipsă, apoi deveni rotund și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
zăriră de cealaltă parte, jos în vale, un soi de hangar lung, de lemn, spre care se îndreptau din toate părțile zeci de bărbați voinici, scunzi, stăpâni pe soartă, și mame și copii și fete mediocre drăguțe, cu basmale multicolore fluturând în vânt. Bătrâni erau mai puțini, în schimb toți erau foarte vânjoși. — E cantina noastră, cantină fruntașă, spuse tractoristul când ajunse lângă hangar. Acum trebuie să vă duc responsabilului. Sări jos din cabină și se apropie de un mediocru blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Al. R. Țara veghea turcită. Pierea o dup-amiază Schimbată-n apa multă a ierbii ce-nviază, Când, greu și drept, pe sceptrul de pai mărunt la fir, Gândacul serii urcă ghiocul de porfir. Cer plin de rodul toamnei îmi flutura - tartane - Tot vioriul umed al prunelor gîtlane: Grădină îmi sta cerul; iar munții - parmalîk. Un drum băteam, aproape de alba Isarlîk, Cu ziduri forfecate, sucite minarete Și slujitori cu ochii rotunzi ca de erete Și, azmuțit câmpiei, un fluviu leșios; În
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
colastră, Câți smintiră vreo nevastă. Buhuhù, uhù, de zor Și-înc-o dată, prin mosor, Doar i-o da mai mult îndemn Coadei lingurii de lemn (Lemn de leac) Doar l-o-ntoarce berbeleac, Doar l-o duce vălătuc Pe ibovnicul uituc! Fluturai la vânt făină, Zloată se porni, haìnă; Aruncai și cu pîsat, Pâclă deasă s-a lăsat; Presărai atunci mălai, Și tot cerul îl spălai, Doar pe plai Cât un scai Mai juca un nour mic Zgriburit și de nimic; Luai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
luat ceasul de-ntîlnire Când se turbură-n fund lacul Și-n perdeaua lui subțire Își petrece steaua acul." (Melancolie) " Vino, joc de vorbe goale, Suntem singuri. Ce să-i spun? Numai gura dumisale Se aude de sub prun." (Creion) "O, vino, fluture, te lasă Pe brațu-mi ostenit. Întinde-ți aripi de mătasă Fii bunul meu venit." (Puțin) Un păcat de facilitate umbrește poezia domnului Arghezi. Lucrurile sale urmează unghiul de cea mai mare pantă, al lenei de a chibzui; sau se întorc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
peste casapii Apocalipsului de la a căror poezie, "Où pourrit dans les joncs tout un Leviathan"1, ne întoarcem cu un dezgust ilimitat: peste papagaliceasca înșirare de mici și obraznice trucuri a tinerilor poeți raționaliști - semiurbani, capabili exact de trei silogisme - flutură aurul legendar al unei nobile poezii. Capriciul Grației! Ultima oră, 24 februarie 1929 Unde putrezește în stufăriș un întreg Leviatan (fr.). RĂSĂRITUL CRAILOR Necuvenită cinste! Astăzi prostescul nostru scris se căftănește. Un om ciudat și destoinic, din misterioasele neamuri din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prapurile înstemate și una câte una se stinseseră cele șapte candele de la altar. Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. Înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și schimono-sindu-se, țopăia de-a-ndaratele, fluturând o năframă neagră, Pirgu. Și ne topeam în purpura asfințitului." Da "asfințitul Crailor"; dar în cealaltă parte, odată cu stelele Scorpiei, răsăritul unui sens tragic și nou, pentru această Vale. Ultima oră, 1 mai 1929 SALUT ÎN NOVALIS (Al. A. Philippide
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
viselor mă așez cuminte pe masa de operație a cerului invocând ploaia care vindeca mărul cunoașterii ascuns în mine îmi scutură vântul abisului încheieturile și scot din toate minele demult închise aur Dacă sunt tristă și valul cel negru își flutură praporii prin odăi preoții peșterilor cântă bucuriei prohodul mă eliberez din cosciugul de ceară al minciunii uimesc încă o dată cortegiul funerar o iau la fugă prietenii întunericului crucile sorții trosnesc și se rup sub vocile groazei cetatea Ierihonului cade Referință
CETATEA IERIHONULUI CADE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364308_a_365637]
-
în livezile coapte, ochii ei verzi se măresc. Dincolo de păduri caută izvoarele printre ienuperi și odihnește la pietrele înșirate ca niște statui de regi: privește valea, depresiunea, miracolul întinderii și apoi norii schimbători și vântul. Fața ei uscată și părul fluturând știu că pânzele corăbiei nu mai au catarg, pasărea înălțimii rotindu-se prezice furtunile din gânduri care se ițesc, noaptea care se apropie și stelele care vor privi cum pietrele îi dăruiesc sufletul și-n urma ei se rostogolesc. Referință
FEMEIA-N SUSPIN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364321_a_365650]
-
Acasa > Orizont > Selectii > SUFLUL TOAMNEI Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 983 din 09 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Suflul toamnei flutură Inima-mi ca pe o frunză Smulsă de pe-o ciutură Unui pictor dintr-o pânză... Suflul toamnei scapără Inima-mi în muchii sparte, Lama lor mă apără, Mă împarte, mă desparte... Suflul toamnei vântură Inima-mi s-o spulbere
SUFLUL TOAMNEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364341_a_365670]
-
termină de rosti cuvintele că înaintea sa apăru un tânăr, înalt și subțire, îmbrăcat frumos, cu haine roșii de catifea. Purta pe deasupra un mantou soldățesc, cu blană de astrahan negru la mâneci și la guler. Capul îi era descoperit, vântul fluturându-i pletele aurii, de culoare grâului de vară. Ochii săi scânteiau ca două stele, emanând bunătate și căldură. Întinse mâna bătrânelului, spunându-i: „Haide, tată-moșule, ridică-te!”. Mirat de o astfel de apariție, bătrânul întinse mâna tânărului și se ridică
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NE ȘTERGE APA DIN OGLINZI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Stimată doamnă, amândoi Privim oglinzile din noi În care ape flutur' vag Când amintiri adie trist Ca un refren uitat de Liszt Dintr-un regat de inocență Ajuns la ultima scdență Și-n care nu mai suntem noi Copiii blonzi, căci amândoi Am tot plătit la vămi întruna Și-apoi ne-
NE ŞTERGE APA DIN OGLINZI de ION UNTARU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364612_a_365941]