1,565 matches
-
am uitat ceva, am spus, scormonindu-mi din nou creierii. Doar că nu e nimic acolo. Adică, nu cred că simt ceva față de fata aia. Nici măcar nu... Am ridicat palmele într-un gest de nedumerire și dezarmare. Nebuloasa Randle se foi, se strânse, se întinse și se replie în sine până când o mână mare și cărnoasă care ținea un șervețel de hârtie îmi mângâie genunchiul. — Primele câteva ore sunt întotdeauna dificile pentru tine Eric. Ce înseamnă asta? — Păi, după cum am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întunecată se ridică în fluxul conversațiilor și poveștilor, înoată prin zumzetul barurilor pline până la refuz de sâmbătă seara, dă ocol buclelor și crestelor numerelor de telefon schimbate. Un apel își greșește destinația și, la kilometri distanță, sinele meu inconștient se foiește în somn, deranjat de-un țârâit. De la patru grade de izolare, umbra de sub apă prinde mirosul. Un semnificant încovoiat, în ascensiune, o idee neagră o înotătoare plină de avânt și concentrare străbate distanța care ne desparte într-o ploaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întins. Faptul că nu eram singur mă făcea să mă simt bine; că făceam parte dintr-o echipă, un grup de trei odihnindu-se toți laolaltă, pregătindu-se pentru a doua zi, pentru ceva nou - o aventură. Poate. Scout se foi din nou, un picior îi ieși de sub cuvertură și atârnă peste marginea patului dezvelit până la gleznă. Am zăcut acolo uitându-mă la piciorul ei, minunându-mă în treacăt cât era de mic în comparație cu picioarele mele și cât de comice sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întoarse fața de la geam, revenind din tărâmurile pe care hoinărise cu gândul. — Unde mergem? — Pe Deansgate 1. — Știu, ai spus Deansgate, dar mă interesează unde mai precis? Dacă ți-aș spune asta... Ar trebui să mă omori? Nu, dar - se foi în scaun - vei spune ceva anost de genul „asta n-are nici un sens“ și eu va trebui să spun „ba da, are, pentru că bla-bla-bla“ și-apoi tu vei vrea să discutăm și iar să discutăm despre asta tot drumul până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
deschis nonstop și dădu ocol mașinii pentru a scoate cușca lui Ian din spate cu cealaltă. Dacă mergem departe, am spus, Ian o să devină cam greu. — Deja e greu. O să ne descurcăm. Ghemul întunecat în care se strânsese motanul se foi în cușcă, amintindu-ne că era de față la discuția noastră despre el, apoi se prefăcu iarăși că doarme. — Tot nu știu unde mergem. — Of, termină cu asta, o să vezi în curând cu ochii tăi. Scout inspiră adânc și expiră încet, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Te simți bine? Mor de frig, spuse ea. Te deranjează? — Nu, deloc. Și eu mor de frig. Întinzându-se pe-o parte, mă cuprinse cu un braț, trăgând sacul ei de dormit bătând peste amândoi ca o cuvertură. Se mai foi puțin, apoi se lipi bine de mine, cu capul pe pieptul meu. — Asta e procedura standard în ne-spațiu. — Sigur. Cu urechea lipită de cutia mea toracică, eram sigur că-mi poate auzi inima bătând la fel de tare ca și mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
primit tot sprijinul din lume. — Nu. Nu-i nici pe departe cel mai eficient sistem de îndosariere, nu? Fidorous se luptă să iasă din mormanul de hârtii cu o serie de gâfâieli, icnete, mormăieli și șuierături. Auzind zgomotele, Ian se foi în cușcă. — Totuși susțin ideea că, dacă am de gând să găsesc aici ceea ce mă interesează, voi găsi. De obicei, însă... Se cerea o reacție. Am ridicat din sprâncene - puțin, nu mult -, sperând să-mi fi ieșit bine. Doctorul îndepărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de fonduri În folosul unei cauze. Iată-l pe nelipsitul păstor, chemat să prezideze vreun joc de noroc destul de nevinovat; o bătrînică Într-o rochie cu imprimeu, lungă pînă la glezne și o pălărie de vară cu borurile pleoștite, se foia de colo pînă colo emoționată, În ciuda aerului ei oficial, organizînd „goana după comori“; (un petec restrîns de pămînt, ca o grădiniță pentru copii, era Înțesat de țăruși care indicau posibilele locuri unde erau Îngropate premiile), și Întrucît se apropia seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu credeam că va ieși atât de nasol. Fiecare om are defectele sale și trebuie să încerce, chiar dacă este un proiect dificil, să se străduiască să le corecteze. Asta încerc să fac și eu. Oare voi reuși??? Mă numesc Ilinca Foia și sunt elevă în clasa a IV-a. Am împlinit 10 ani pe 14 februarie. Deși nu sunt foarte înaltă și sunt mai degrabă subțirică, sunt totuși puternică și rezistentă (practic chiar un sport de performanță). Am părul lung și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
cam încăpățânată și uneori vreau să fac totul numai cum vreau eu.Și..., uneori sunt cam cicălitoare, mai ales cu fratele meu. Așadar, aceasta sunt eu, cu bune și cu rele. Prietenii știu însă de ce mă plac! Mă numesc Theodor Foia și am 11 ani. Sunt elev în clasa a IV-a. Sunt un băiat înalt și atletic (pentru că sunt sportiv!). Sunt brunet, am ochii căprui și veseli. Zâmbesc mereu pentru că sunt o fire optimistă. Tot timpul înainte de un eveniment important
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
toată această întâmplare am înțeles de ce portalul era un drum fără întoarcere. Un secret nu mai este un secret după ce-l știu două ființe, oricare ar fi ele; elfi, alte animale magice, oameni sau animale sălbatice. Micuța mea prietenă Ilinca Foia Ador animalele, mai ales câinii. Am și eu unul, o fetiță care se numește Maya. Este un pui de Chihuahua toy. Are capul mic și rotund cât un merișor, urechile ascuțite, ochii mari, negri și foarte expresivi. Este un câine
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mă îmbrățișează. și chiar dacă sunt obosită sau supărată, ea mă faceîintotdeauna să zâmbesc. Eu o iubesc enorm pe Maya, este cățelușul pe care mi l-am dorit dintotdeauna, și nu m-aș mai putea despărți de ea. Cearta legumelor Teodor Foia Într-o zi, lui Andrei i s-a făcut poftă de o ciorbă de legume. El s-a dus la mama sa și i-a spus: — Mama, poți să-mi faci o ciorbă de legume? Da, desigur. Du te tu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
ușoară Înțepătură a șalelor. Împăratul Își luă ochelarii de pe noptieră și-i potrivi pe nas, iar lumea i se prezentă mai clară la raport. În patul alăturat mișcă o formă. — Filozofule, te-ai trezit? Întrebă Împăratul. Nici un răspuns. Mogâldeața se foi pe sub cearșaf, Înfățișând un gâtlej de satin care Înghite În sec, apoi murmură ceva. Ceva deloc filozofal, căci nici un Înțelept nu a lăsat posterității un „Hrmpf!“ ori un „Buerc!“, ci idei, tomuri, sisteme, poate chiar școli. Împăratul coborî Încet din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sex bărbătesc aflată În raza ei de acțiune. Dacă Venus din Milo ar fi avut brațe, ar fi aplaudat-o până și le-ar fi pierdut din nou. Până și peștele Îmbrăcat În voaluri verzui, care, teoretic, trebuia să se foiască de colo-colo În acvariul lui de sub fereastră, Încremenise cu ochii holbați, agitându-și coada ca un cățeluș. Mă așteptam ca, din moment În moment, să țâșnească prin sticla groasă și să i se cuibărească Între sâni, unde să fie prăjit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Trebuie să-ți spun ceva. E-o poveste lungă, dar o să-ncerc s-o scurtez. S-a așezat, privindu-mă cu ochi mari și umezi. Am răsuflat adânc. — Vera, te-ai gândit vreodată că suntem doar niște picături de apă foindu-se printr-un ocean nesfârșit? Că totul e numai iluzie și că...? — Nu trebuie să pui atâtea Întrebări, a spus ea Înfiorată. Răspunsul meu e da. Da, da, da, de trei ori da. — Bun, am zis, atunci mergem mai departe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
păsărică. Am tăcut. — Nu ne mișcăm chiar deloc? mi-a șoptit ea, Într-un târziu. — Când ceva se modifică Într-un fișier, pictograma acestuia aflată pe desktopul Lui Începe să pâlpâie. Nu trebuie să deranjăm nici o virgulă. Vera s-a foit un pic, mângâindu-mă ușor. — Cum ai reușit s-ajungi la mine? — De când am aflat adevărul, am Încercat În fel și chip să m-ascund. Prima oară, m-am băgat Într-o povestire și am stat complet nemișcat pagini și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și Sophie, care soarbe cu paiul o limonadă. Mama ei a avut din nou o criză de isterie azi‑dimineață, înainte de a pleca la banca ei personală unde avea ceva de rezolvat. Hans își etalează mușchii, ca de obicei, se foiește pe scaun de parcă l‑ar tăia o pișare, îi face complice cu ochiul Sophiei și povestește la rândul lui despre o megabeție, la care unul sau doi prieteni de‑ai lui au luat‑o razna rău de tot și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
știam, rămâneam și eu acasă, continua să glumească blondul A.P. — Acasă nu-ți vindecai astenia. Marea îți priește, nimfele destind nervii... — Nepericuloase ! Tot al tău sunt. — Al meu, dar rătăcitor... Pânza se cută iar, cu un foșnet aspru : amicul se foise alături, închizând revista. Nu prea îl amuzau vecinii, se ținea deoparte. „Ce-ar fi să mă ridic, acum, brusc, spre toți ? Să-i întreb : știți că proiectul la care lucrăm va ruina țara, va fi un crematoriu ?...“ Încordat, vecinul se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fost nici după moartea mea, numai că tu Înțelegi ce zice Krog pentru că gândurile lui sunt și ale tale. Asta, dacă ești om. Ceea ce nu e totdeauna de crezut. Ce mai tura-vura, am ajuns În fața frumoasei Siloa și mă tot foiam ca să mă vadă, dar ea nu făcu altceva decât să se holbeze. Atunci, aș fi putut să-i zic În felul acela al meu, fără cuvinte, aș fi putut să-i zic ceva ca s-o fac să vină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
acum În fața ta. Tu cine ești de știi așa de bine limba asta a minții? - Sunt Krog, toiagul Tatălui, frate de sânge cu Moru, care Moru e fiul Psarei, nepot al Milei și scoborâtor din Tatăl. Dar tu? Femeia se foi În loc. Una dintre Însoțitoarele ei se apropie de ea și-i strecură ceva la ureche. - Dacă ești așa de mare, cum se face că am ajuns noi, niște biete femei, să te scoatem din apa care curge mereu? - Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
puteam să adorm. Mă tot Întrebam dacă mai avea rost să mergem mai departe căci pământurile Încă se Întindeau În fața noastră, dar oameni nu mai văzuserăm de o bună bucată de vreme. După un timp, am văzut că Logon se foia În culcuș la fel ca și mine. Deodată, deschise ochii și mă privi fix, fără să clipească. Nu se gândea la nimic și simțeam că dorește ca și eu să fac la fel. Apoi, se ridică Încet, fără să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
conduce Enkim la Krog? Se sumeți apoi: - În urma ta, oameni răi dat Umbrei multe neamuri. În urma ta vin unii care voiesc să-ți strice lucrarea. Și, ia spune: cine-i Învață drumul? Șoapta Îi tremura. Îl vedeam cum se tot foia, gata-gata să mă atingă. Dar, nu făcu altceva decât să Înghită În sec. Apoi, luându-și inima În dinți, spuse dintr-o răsuflare: - Ești Krog, ești toiag pentru Tatăl din Cer! Nu ești om de rând. N-o să ai nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
larg, fără a Înainta, privindu-se unii pe alții cu un aer mîhnit și stingher, punînd din cînd În cînd cîte o Întrebare cu glas scăzut, iar cele mai multe Întrebări rămîneau fără răspuns, căci persoana căreia i se adresa Întrebarea se foia, Îl privea stînjenit pe cel care-l Întrebase, apoi, cu ochi șovăitori, șoptea: „Nu știu“ și, ridicînd ușor din umeri se depărta pe furiș, cu pași tîrșîiți. Din cînd În cînd, polițiștii, ai căror număr ajunsese la patru și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
repezeau și Îmbrînceau mulțimea adunată În cerc Împingînd-o Înapoi și strigînd pe un ton mînios și nerăbdător: — Gata, acum! Circulați! Circulați! Circulați! Haide! Haide! Haide! Blocați pasajul! Dați-i drumul! Circulați! Circulați! Iar mulțimea ascultătoare se retrăgea, făcea loc, se foia prin preajmă și apoi, cu elasticitatea unui cordon de cauciuc sau a unui bob de mercur, refăcea cercul de priviri pline de neliniște și de șoapte pline de Îngrijorare. Între timp barele de lemn țăcăneau Întruna cu același sunet mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
le face semn celor În cauză și, Însoțit de ofițerașul Înfierbîntat, Îi trimite În spatele zidului de saci de ovăz. Lipsesc cam zece minute: cînd reapar, negrii zburdă de fericire, cu chipurile brăzdate de un imens zîmbet de fildeș și se foiesc În jurul ofițerașului ca niște copii zvăpăiați. Aproape că se gudură pe lîngă el, Încearcă să-i sărute mîinile, Îl bat pe umeri cu labele lor mari și negre - fericita Întoarcere În sînul turmei li se citește clar În fiecare gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]